Mă bate gândul să trag o raită prin Brazilia. Pun la cale avioane, mașină de închiriat și cazări. Hotărăsc să stau la Rio o săptămână. Este cât România, ce Dumnezeu… Sau eram cu gândul la sporturile feminine de pe plajă? Dar la vârsta mea și hernia de disc, jumate operată, jumate în curs de operare, numai feline brazilience de pe Copacabana îmi mai lipseau.
Aterizăm năuci de schimbul fusului orar și încep să citesc panourile cu Welcome din aeroport. Cele mai multe cu Zika. Flote întregi, mai rău ca B52 pentru vietnamezi… Nu mi-e frică, am cartea galbenă a vaccinurilor la mine, aditivată cu ceva whisky. Ca să pot schimba fusul orar… La vama pământeană nimeni nu îmi cere vaccinurile. Nici nu mă pune să iau pastile cu vodcă. Trec ca prin brânză. Afară din aeroport alte afișe cu Zika. După ce mă sui în mașina închiriată (poate râdeți, Dacia!), ajung după GPS pe un deal la o frumoasă vilă unde rezervasem cazarea. Recepționera ne aștepta. Ne face prezentarea, iar noi mai avem o întrebare: cum facem cu Zika?
Fata începe să zâmbească: „care Zika?” Începem noi să explicăm cu ce suntem intoxicați de televiziunile europene. Nu mai zâmbește; începe să râdă. Și ne explică, apoi, că sunt cazuri izolate pe undeva pe Amazon, unde nici dracu (Doamne, iartă-mă!) nu calcă. Nu de alta, dar nici nu prea are cu ce. Exclus turiștilor, accesibil doar aventurierilor sau celor de la Discovery…
Mă liniștesc. Atunci nu aflasem încă de covidul, care bate Zika + Sida + Ebola la un loc. Genocid în masă… Turistică… Stați mă, dobitocilor, acasă, că până ce companiile de turism nu dau taxa de protecție nu ridicăm măsurile de covid… Măcar Trump a fost corect când a afirmat clar: „Cine nu plătește, nu îl mai protejăm”. De parcă eu am nevoie să mă protejeze împotriva armelor de nimicire în masă ale Braziliei; fortărețele zburătoare Zika. Dar așa este scenariul. Măcar Mafia cerea banii pe față, nu aveau timp și logistică pentru intoxicare informatică.
Facebook
WhatsApp
TikTok
