Stau și mă… crucesc văzând câtă lume își face cruce la trecerea pe lângă o biserică. Cruci mari și repetate, cruci banale, cruci executate ca la Biblie, cruci mici, de complezență, cruci cu fruntea aplecată, cruci cu privirea de jur-împrejur, cruci cu ochii închiși și cu murmur de rugăciune. Cruci făcute cu mâna… S-a dat liber la făcut cruci. Dacă până-n 1989 se mai vedea câte o cruce discretă, făcută ca din întâmplare pe lângă nasturii de la cămașă sau se bănuia crucea făcută cu limba, ei bine, azi făcutul crucii a devenit un tic.
Se vede obișnuința în acest gest, anii de ateism fățiș au făcut ca simbolul național, ortodoxia, să devină un pompon la lehamitea generală. Elevii își fac cruce pentru o notă mai mare, pensionarii pentru o mărire în bani, gospodinele pentru roșii mai ieftine, șomerii pentru un loc de muncă, bolnavii pentru însănătoșire…
Repet, e vorba de gest, de graba și modul facil în care omul își face cruce, care demonstrează că și credința a devenit o obișnuință, a devenit un obiect de etalare. Uitați-vă la birourile pe geamul cărora ați pus mici reproduceri de icoane, mai mult sau mai puțin sfințite. Uitați-vă la mașinile cu iconițe pe bord, alături de poze sexy atârnate de oglinda retrovizoare. Uitați-vă la cărțile de identitate sau la agendele cu reproduceri de sfinți, învelite în plasticul ultimei coperte. Tare mi-e teamă că revenim la credința pe față prin semne și nu prin semnificații, prin fetișism și nu prin căință. Sau înțelegere?
Aici ar trebui să închei cu „eu de fapt”… Eu de fapt, cred că și făcutul crucii e un fel de a arăta cum ne ducem crucea.
PUIU JIPA este actor la Teatrul Tony Bulandra, din Târgoviște, dramaturg, regizor și poet, dar și ploieștean de Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
