AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ- Puiu JIPA: ALERGAREA SINGURATICULUI DE CURSĂ LUNGĂ

Există niște țări, nu le vezi pe hartă, care o duc bine, prosperă, n-au probleme cu vecinii. De fapt, n-au vecini. În țările astea cresc flori nebănuite, casele se modifică în funcție de visul proprietarului, apele curg și la deal și la vale. Cine locuiește acolo are dreptul constituțional de a visa. Iar visele au voie să se relizeze. Nimic nu pare a fi interzis, dar…

Acolo nu ai voie să primești pe nimeni în vizită. Dacă se-ntâmplă, e ultima zi de stat acolo. Locuitorii  nu au voie să muncească decât cu plăcere. Mai precis, orice nu e făcut cu convingere se distruge automat. Nu ai voie să ai vecini. Dacă se-ntâmplă să ai unul ești expulzat. Nu ai voie să ai oameni de companie. Animale, da.

Interesant, nu? Țările astea au un nume: Singurland se cheamă ele. Toate. Și sunt nenumărate, nenumărabile. Mulți oameni aleg singurătatea ca mod de viață. Deși apar în lume, interacționează cu semenii, ei își poartă singurătatea cu abnegație. Unii sunt ciufuți, alții sunt sereni, dar își trăiesc singurătatea cu patimă, îi devoră gândul că cineva s-ar apuca să le-o cotrobăie. Sunt politicoși, tocmai pentru a preîntâmpina orice amestec în starea lor. Repet, umblă printre oameni, dar nu le acordă nici o considerație. Au și funcții publice de răspundere. Părerile lor nu pot fi contrazise, pentru că sunt unice. Aerul lor misterios îi face inabordabili. Și totuși…

Singurlandienii ăștia suferă, suferă enorm dacă nu sunt luați în seamă. Singurătatea lor trebuie văzută, admirată, pusă la icoană. Ei se gândesc la ceilalți ca și cum ar fi toți el însuși. Au un aer care pare misterios și, întrucâtva,familiar. Sunt oameni culți, cel puțin așa cred ei. Nu se consideră egoiști pentru că ei împărtășesc cu sârguință singurătatea ca pe un stil de viață.  Ies în lume doar pentru a se întoarce la ei în țară.

Nu știu dacă există cu adevărat astfel de ipochimene și totuși pe fiecare ne cam paște gândul ăsta. Vrem, nu vrem ne taie câteodată o … poftă de singurătate!!!

 

PUIU  JIPA  este actor la Teatrul Municipal „Tony Bulandra”, din Târgoviște, dramaturg și regizor și, desigur, târgoviștean de Ploiești…

 

Citeşte şi

1.A DOUA FAȚĂ, adică ROMANUL FOILETON  a ajuns la episodul al zecelea și vă propune un alt fel de poveste…

 

2. În AMERICA LA NOI ACASĂ, doamna profesoară Dana NEACȘU scrie că există oameni bolnavi de obsesia adunatului…

 

3.Bogdan CERNAT, în CULTURA ECONOMICĂ, spune că  pe aici, prin regiune, ne merge bine…

 

4.Despre alte păcate ale românilor scrie și Radu STATE, în rubrica lui CULTURĂ ȘI ISTORIE…

 

5.Prejudecăți, poncifuri și idei preconcepute, despre ele scrie doamna profesoară Mihaela MARIN, în rubrica ei CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE…

 

 

6.O călătorie în Bucureștiul de altădată vă propune Cătălina CRISTACHE, în rubrica ei PLIMBĂRI  BUCUREȘTENE…

 

7.România, dragostea mea… vă declară cu sinceritate Daniel TACHE, în CULTURA ONLINE, rubrica lui de fiecare săptămână…

 

8.Rațiunea lucrului făcut de mântuială , despre ea scrie Pompiliu ALEXANDRU în CULTURA URBANĂ…

 

9.De la LONDRA ( LA  PAS) , prietenul nostru Cristian Gabriel GROMAN scrie despre BIG BEN…

 

10.Revenit printre noi, din CALGARY ÎN DIRECT scrie despre politețea canadiană Radu TECUCEANU…

 

11. Cu câteva impresii turcești revine alături de noi ALEXANDRA  VLADOVICI, în rubrica ei REFLECȚII PEDAGOGICE…

 

12. În CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI, tânărul nostru prieten TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN își dorește să nu rămână tăcut și filosof…