De câţiva ani încoace Arhivele Naţionale ale României au o zi a lor, prilej cu carese cuvine să ne amintim cât este de important ca cineva să păstreze cu multă grijă, dovezile trecerii noastre pe acest pământ: ale originii, ale faptelor noastre de vitejie, ale devenirii noastre în timp, ale zbaterilor de tot felul pentru a ne defini ca entitate.
Este important, aşadar, ca azi să ne amintim de oamenii care s-au dedicat comunităţii şi, graţie pregătirii lor istorice sau arhivistice, să se afle zi de zi pe „baricadele” unei meserii ingrate, preferând să dea lumina reflectoarelor, pe bucuria de neegalat a punerii de documente, la dispoziţia altor semeni. Că sunt ei cercetători, elevi, studenţi, profesori, alţi oameni de cultură sau doar petenţi în căutarea unor date absolut indispensabile pentru intrarea în posesia unor drepturi, toţi beneficiază de efortul greu de sesizat, generat în ultimii ani, de lipsa personalului, ca urmare a disponibilizărilor sau a părăsirii sistemului, dar şi a unor condiţii proprii de activitate. Aceasta în condiţiile în care „comoara” păstrată aici însumează mai mult de 5 km liniari de documente: colecţii de documente, de hărţi, planuri sau fotogarfii, fonduri ale instituţiilor administrative-Prefectura, primării, sfaturi populare, posturi de jandarmi, s.a., instituţiilor financiar-bancare, economice, bancare, de învăţământ şi multe, multe altele dintr-o listă forte lungă.
Din păcate, probleme zilnice nu ocolesc astfel de instituții în care ne găsim pe noi ca nație, în care ne găsim istoria, astfel că zilnic aceşti oameni se confruntă cu o lipsă acută de personal, în condiţiile în care posibilităţile lor de rezolvare în timp util a cererilor cetăţenilor sunt adesea depăşite cu mult. Preluarea de documente de la foste mari întreprinderi din judeţ, desfiinţate după 1989, la care au fost obligaţi prin prevederi legislative neconcordante cu realităţile efective au determinat turnura activităţii acestei instituţii, spre rezolvarea, cu precădere a solicitărilor al căror număr a crescut vertiginos; apelarea tot mai des la instanţă, ca metodă in extremis de grăbire a unui răspuns n-a făcut decât să sufoce o activitate care se voia a pune în prim plan documentul şi punerea lui în valoare, în cadrul patrimoniului arhivistic naţional.
Se adaugă aici o listă lungă de probleme, întâmpinate cu ocazia activităţii de îndrumare şi control desfăşurate la toţi creatorii de documente din judeţul nostru, în care accentul e pus pe găsirea unor soluţii cât mai adecvate pentru păstrarea în bune condiţii a documentelor create de aceştia, în condiţiile în care instituţia Arhivelor se află în imposibilitatea de a mai prelua alte documente, urmare a lipsei acute de spaţiu pentru depozitarea lor.
În acelaşi timp, pentru a păstra rolul său deosebit ca instituţie de cultură, arhivele participă la parteneriate cu Biblioteca judeţeană, CNM „Curtea Domnească”Târgovişte, cu unităţi de învăţământ, orgnizează periodic expuneri din documentele cele mai interesante pe care le deţin, în ciuda spaţiului limitat, iar cercetătorii primesc cele mai pertinente îndrumări, de la oameni care cu aceste ocazii îşi reamintesc de pregătirea lor, ca istorici.
Este unul dintre exemplele de supravieţuire a unei instituţii căreia de multe ori i-a fost neglijată importanţa, în cadrul comunităţii noastre, al societăţii care uită că esenţa noastră ca naţie este dată de raportarea la document.
În prezent, la Serviciul Judeţean Dâmboviţa al Arhivelor Naţionale îşi desfăşoară activitatea cinci consilieri şi trei arhivari-referenţi, Şef de Serviciu fiind dl. profesor doctor Pârvan Dobrin.
Acest articol a fost realizat cu ajutorul doamnei profesor Mariana State, Consilierul superior al SJAN Dâmboviţa.
Facebook
WhatsApp
TikTok
