Nu-l „simpatizez” pe încă tânărul primar al orașului meu, mi se pare că e, adesea, superficial și agresiv, iar forța cuvintelor îl depășește, o ia înaintea judecății precipitate. Firește, după expresia care-i aparține, sunt sigur că „îl doare-n bașcheți” de… nesimpatia mea, un biet alegător de pe o stradă liniștită a orașului pe care îl conduce de ceva ani. Vă povesteam săptămâna trecută despre mizeria unei pânze uriașe, atârnată peste un perete al sălii polivalente, prin care eram anunțați că „ne pișăm pe voi” (scuzați și de data asta…), o cârpă albă care se lăbărțase ca o pecingine peste primăvara târgovișteană.
Totuși, trebuie să recunosc că orașul meu arată mai bine în acest început de anotimp… Și mai trebuie să-l „apreciez” pe domn primar, cel puțin pentru două motive…
Primul, e faptul că a înțeles ( cam târziu, dar tot e bine ) care este rolul unui teatru tânăr și inovator pe emblema orașului. A sprijinit revenirea domnului Mihai Constantin RANIN în teatrul pe care l-a și construit, de fapt, iar bucuriile artistice încep să renască și altfel decât prin festivaluri de doi bani, prin tarabe cu fum și artificii grotești. Domnul primar a însoțit delegația teatrului nostru în Portugalia, cu „Bachantele” atât de lăudate, a putut să vadă succesul de acolo și să aplaude alături de spectatorii din Lisabona arta provocatoare de pe scenă. E foarte bine…
Al doilea motiv de „apreciere” este regalul de baschet pe care l-au trăit concetățenii mei, trei mii de oameni au scandat numele victoriei și al orașului lor. Târgoviștea este iarăși campioană, iar primarul este, desigur, antrenorul de suflet al fetelor din terenul încins al polivalentei. Antrenor-jucător, adică… Merită o astfel de întâmpinare metaforică…
Chiar și pentru atât, domnule primar al Târgoviștei, vă las să vă „doară un pic în bașcheții” clasicizați deja, dar să fie, măcar, de firmă și nu cumpărați de la chinezii din buricul târgului…
Citeşte şi
Facebook
WhatsApp
TikTok
