Târgoviște: Spectacole teatrale de peste un miliard fiecare, printre gunoaie

     „Între teatru şi comorile lumii aş alege teatrul „, Maria Filotti

Dar cum ar fi să le alegi pe amândouă?

     „Arta performantă” despre care suntem anunţaţi într-un mare afiş de la întrarea în teatrul târgoviştean se traduce într-un teatru „de proiecte” care înghite bani cu nemiluita. Teatrul de proiecte este pentru cunoscători sau chiar ultra-cunoscători, nişte rafinaţi ai mişcării teatrale. Sau citând dintr-o cronică „Marele merit al proiectului cultural constă în faptul că se dezvoltă în afara oricăror constrîngeri (mai puţin a celor materiale, fireşte), cultivînd un grad net superior de libertate în gîndire, simţire, exprimare.” Tocmai la constrângerile materiale sau lipsa lor este şi problema teatrului târgoviştean. Într-un oraş sărăcit pe zi ce trece, teatrul a cheltuit, în 2014, în spatale uşilor închise, sume colosale pentru a pune în scenă spectacole de genul Atomul Shakespeare sau renaşterea teatrului:  3 spectacole la numai… 338 693 de lei (3,38 miliarde de lei vechi). Ai zice că la Târgovişte nu există constrângeri materiale pentru mişcarea teatrală. Atunci cum se face că publicul nu dă buzna, nu rupe uşile teatrului avid după Shakespeare. Teatrul a vândut anul trecut bilete de 1,5 miliarde, adică de un spectacol şi un pic, dar a cheltuit, în total pentru spectacole, 3 milioane (adică 30 de miliarde). Deci undeva, ceva e profund greşit!

      Pentru cine crede că exagerăm, iată selecţii din lista de mega preţuri: Balcanicele – 111.757, Festivalul Babel – 565.000, Crizantema de Aur – 620.000, Oraşelul Copiilor şi Moş Crăciun -370.000 de lei! Sau suma de 121. 272 chetuită cică pentru „Căminul cultural Matei Voievod şi alte cheltuieli necesare activităţii instituţiei”. (SIC)

Click pe poză pentru  a mări

     Evident lucrurile din interior nu se reflectă şi în exterior. La sesizarea unor cetăţeni care locuiesc în blocul din spatele teatrului, ne-am uitat puţin … prin gard, la fel ca toată lumea care trece pe acolo. Peisajul este dezolant: câini care fugăresc gunoaie, resturi de lemn şi alte materiale, plastic, fiare, noroi… Ori poate e în pregătire vreun proiect de teatru gunoier? Ceva aşa cam la un miliard de lei vechi să merite osteneala!

     Cum ar zice românul, învăţat cu fatalismul financiar: Ce a  fost, a  fost! Să vedem ce o veni! Păi dacă ar fi după teatru cam asta ar veni: ar renaşte Shakespeare cu 2 spectacole la numai 160 000 de lei, am avea un nou Babel la 520 000 de lei, un Festival al păpuşilor vii la 130 000 de lei (probabil cu aceleaşi păpuşi obosite de timp), un Autoportret cu himere la 100 000, aşa cum reise din proiectul de buget pe 2015, prezentat şi respins în prima fază de Consiliul Local. Proiectul va fi rediscutat, chiar azi.

       Frumuseţea constă însă în jocul de roluri din Consiliul Local: orice forţă politică se opune, cealaltă urlă cât poate că adversarii omoară cultură! Şi invers! În final, tot o grămadă de bani se cheltuie, pentru că şi consilierii sunt actori (unii foarte pricepuţi) ai economiei de consum, la fel ca şi teatrul, entitate în care se consumă lucruri materiale care trebui furnizate de cineva! Târgoviştenii să pună mâna să strângă cureaua, să plătească impozitele pentru ca lanţul economiei de consum din jurul teatrului să nu moară! Şi dacă vor un teatru pe care să-l înţeleagă, la care eventual să râdă şi să plece acasă relaxaţi, Bucureştiul nu e aşa departe!

CITEŞTE ŞI: BENGEA’S GOSSIPS: „TEATRUL DE PROIECTE” ȘI NEÎNȚELESUL MC RANIN