Este un loc misterios, numit zona tăcerii, acolo unde nimic nu funcționează, fenomenele nu au explicații, anomalii numeroase se înregistrează în fiecare zi. Dacă cineva merge cu un compas, acul acestuia se învârte tot timpul, animalele sunt ciudate și suferă mutații inexplicabile, pietrele au forme bizare, oamenii spun că simt furnicături ciudate. Mașinile circulă, în unele zone, fără combustibil, trenurile trec dincolo de căile ferate, alunecând prin iarbă, avioanele zboară pe sub pământ, parlamentul are fotoliile în tavan, oile ajung deputate și berbecii senatori etc. România? Nu, e nordul Mexicului, e ZONA DEL SILENCIO. Somn ușor, poporul meu aflat în căutarea tăcerii absolute… A trecut și sfârșitul lumii, noii parlamentari au mai apucat primele diurne grase, ca și moalele din catifeaua fotoliilor din Palat, dar și camerele de lux din hotelul de cinci stele. Doamna Ionela Prodan, săraca, n-a câștigat mandatul românilor din străinătate, of, of, măi, măi… Văd pe un ecran, chiar acum când scriu, declarația unui vestit deputat, intelectual de rasă Bârsană, care zice că toți oamenii de valoare au candidat în formațiunea politică care eu sunt (citat) ! Curat că care! În fine, zona tăcerii din urbea noastră a dat un grup de cretini, care au furat bustul poetului Grigore Alexandrescu. Sufletul lor de bronz se topește în zloata orașului cenușiu…
