Bănuiesc cum îl privesc pe domnul respectiv, din eternitate, liberalii adevărați, făuritori de istorie pentru România modernă. Noua doctrină care lovește în plin alegătorul român, BECALIBERALISMUL cum i s-a spus, îmi provoacă silă, greață și revoltă interioară. Vulgaritatea, impertinența, aroganța, incultura și multe asemenea ale noului aliat ovin, pot să fie asociate, astăzi, cu sensul unei doctrine profund mirositoare. A apărut, astfel, un fragment de clasă politică, colorat în miros de saivan, cu personaje țanțoș-zburătoare peste iarba uscată a reliefului național. Aceluiași crin ofilit i-aș aminti o idee dintr-un filosof antic: dacă oile i-ar vorbi păstorului despre conceptul de iarbă, noi vom mânca, evident, conceptul de brânză. Peste mai puțin de două luni, de la mine va intra în urnă conceptul de vot… Devălmășia e tristă și incoloră. Cineva scria zilele trecute că liberalismul s-a mutat în portbagajul unei limuzine de lux, parcată într-un palat plin de prost-gust. Pe capota unui Maybach s-a răsturnat grămada de inteligență a unei întregi doctrine salvatoare. Pentru cine? Acesta e drumul istoriei, de la doctrina PRIN NOI ÎNȘINE, la cea actuală, PRIN OI ÎNȘINE…
