Dacă România ar fi Luxemburg sau Elveția… Acolo, a mesteca gumă în public e un gest vulgar, iar în Singapore mai multe tipuri de gumă sunt, din 1992, ilegale, pentru că locuitorii s-au săturat să le curețe de pe trotuare. La noi, sunt borne ale mizeriei, iar molfăitul aromelor de tot felul este sport național. Dacă România ar fi o țară arabă… Acolo, mâna stângă este considerată impură și e nepoliticos să fie folosită pentru a saluta pe cineva și nici măcar farfuria cu mâncare nu se ia cu mâna stângă.
La noi, salutul în sine a devenit o minune, ți se arată, de regulă, un deget, cel mai lung, de la orice mână. Dacă România ar fi Grecia… Acolo, expunerea palmelor e un gest ofensator, chiar și dacă-i faci cuiva un semn să se oprească. La noi, palmele cu unghii jegoase și netăiate sunt emblemă de lord în expansiune afectivă, cu gipan bengos și lanțuri groase atârnate peste gâtul păros. Dacă România ar fi Germania… Acolo, semnul pentru OK este considerat o insultă, trimite cu gândul la orientări sexuale diferite de cele ale majorității.
La noi, până și nea Gică Cocoșatul, în dimineața în care scotocește prin gunoiul de la poartă, zice OK. Dacă România ar fi Japonia sau Coreea… Acolo, bacșișul este considerat o insultă, e asimilat cerșitului. La noi? Hai să fim serioși!
P.S. Nu uitați, se apropie 20 februarie, ora 18, Teatrul Municipal… Nu lipsiți de la lansarea noului meu roman, RUMEGÂND ÎNTRE ANTILOPE… Săptămâna viitoare vă ofer fragmente din carte, într-o strategie managerială intenționată.
Dacă România ar fi România…