Începusem să scriu, pentru această săptămână, despre cu totul altă istorie… Cam așa: asta da întrebare, mâncarea ne poate întrista? De vină ar fi serotonina… Este o substanță din creier care influențează sănătatea noastră mentală, una dintre sarcinile ei fiind aceea de a te menține satisfăcut și relaxat. Alegerile neinspirate în materie de mâncare vor scădea nivelul de serotonină și vor da o stare de spirit proastă. M-am oprit, totuși, mișcat tocmai de propria mea serotonină, care mi-a schimbat, brusc, sănătatea mea mentală, ca să zic așa… Care serotonină? Care tristețe? Pe strada mea, din centrul orașului, niște cetășeni fără culoare au furat de căteva zile capacele de la canalizare. Acum câteva minute, a doua mașină a zilei a intrat în gropile hâde, ca și viața pe care o trăim. Între capacele furate și tezele de doctorat furate, între scandalul dintre palate, între Rahova și Floreasca, între Cotroceni și Piața Victoriei există o realitate de mucava, zdrobită de efectele fumigenelor declanșate în rafale. E o realitate în care scăpăm, ca într-o hazna, pute îngrozitor și nouă ni se pare că arome intense de liliac învăluie străzile orașelor și satelor. E o duhoare nemăsurată, iese prin ecranele televizoarelor. Hoți, plagiatori, uzurpatori, măcănitori, inși vulgari și aroganți, grohăitori, o mizerie întreagă se scurge pe lângă noi. Are unde, capacele de canalizare au fost ridicate în miez de noapte, precum fostul prim-ministru… Nu-i nimic, gropile se vor umple sub canicula care se întinde peste România!
