M-am trezit cam nedumerit, se făcea că algoritmul alegerilor parlamentare, precum și calculele sofisticate ale înalților dregători ai României m-au ales, peste noapte, ca al patru mii cincisutelea senator de Dâmbovița. Mă chinuiam, în vis, să-mi cumpăr un fotoliu mobil, care să încapă în sala de ședințe a Senatului și protestam față de reducerea salariului meu de ales al poporului. Mă votaseră peste 20 de persoane, deci legitimitatea mea era deplină. De fapt, eu aș fi dorit la Camera Deputaților, poate că nimeream lângă alesul din Pipera, vă dați seama câte bucăți de caș proaspăt aș fi halit, zilnic, din diplomatul marelui bărbat politic. Și dacă mai picau și câteva fire de ceapă verde, viața mi s-ar fi părut foarte frumoasă. Visul s-a terminat repede… Mă uit pe geamul casei mele, a nins toată noaptea, zăpada e întreagă, primăria orașului conservă natura și lasă Darul de Sus neatins. Ce mai văd? Același bou cu ceafa groasă, pe care-l știu deja, și-a parcat motonava bengoasă în poarta mea, își ia, probabil, micul-dejun la hotelul de peste drum, apărut cu grație chiar în mijlocul orașului nostru. Cum spuneam, îl știu pe mocofan, e un tânăr bărbat politic local, are un dezvoltat spirit al proprietății, chiar și… fața porții mele îi aparține. I-am spus, politicos, într-o zi că aș dori să pot ieși cu mașina din curtea mea proprie și personală, animalul a mugit scurt, a rumegat din țigara subțire și a tras o flegmă pe asfaltul reședinței voievodale. A mormăit ceva, cu siguranță că cita din platforma-program a partidului din care face parte. Mi-e clar, dobitocul va fi ales în viitorul parlament, în 2016, am auzit că vor ajunge la o mie de capete luminate. Partea aceasta nu mai este un vis… Data viitoare o să-l rog pe animal, cu mult respect, să nu se mai chinuiască inutil, îi deschid porțile și-l invit să-și tragă tancheta în curte. Sau, poate, o duce în sufrageria mea, ce mama naibii! Boule…
Facebook
WhatsApp
TikTok
