La 30 ianuarie 1866, la ora 11 dimineaţa, la Târgovişte izbucnea un incendiu „la cuhnia caselor răposatului Theodor Zarafescu”, ocupate ulterior de Nicu Rufescu şi în care se aflau sediul Prefecturii şi cel al Casieriei Generale.
A fost un incendiu îngrozitor şi în ciuda eroismului disperat al angajatului Poliţiei – D.Notara, ori a curajului şi a energiei dovedite de şeful Comenzii de Foc – I. Nicolaescu, după două ore de luptă cu flăcările, focul se întinsese şi la Casierie; după epuizarea de către Poliţie a tuturor resurselor, folosirea tuturor mijloacelor din dotarea Comenzii Focului – a căror stare era „deplorabilă” – şi alte două ore extenuante, focul era în sfârşit stins, preîntâmpinându-se astfel o nenorocire evidentă.
De aceea „vă rugăm cu respect să binevoiţi a observa Primăriei comunei Târgu-Vestei să facă ca instrumentele de foc să fie în bună stare, căci după somaţiile ce necontenit i s-au făcut de Prefectură până astăzi, nu se văd luate, din parte-i, nici un fel de măsură”.
Citatele fac parte din Raportul prefectului judeţului Dâmboviţa, Ioan Florescu şi înaintat ministrului de Interne la 8 februarie 1866.