Armonia lor arhitecturală şi mai ales dantelăria lor în lemn şi în piatră se impun atenţiei, dând măsura inteligenţei si creativității unor constructori anonimi care au ridicat meşteşugul lucrului cu lemn ul şi cu piatra la cote care nu pot să nu uimească pe iubitorii de frumos. Transmis din tată-n fiu, meşteşugul lor e o lecţie de imaginaţie,pricepere şi răbdare. Numai aşa au putut da la iveală astfel de frumuseţi.
Mă uitam la înfloriturile în lemn realizate manual ,cu fierăstrăul şi cu dalta,un arabesc uimitor de linii curbe ce conferă atâta frumuseţe pridvorului acestor case. Se întrevăd aici răbdarea, gustul şi apetenţa pentru detaliu a unor oameni împătimiţi de frumos. Întrevăd în armonia aceasta de forme şi linii mândria acestor meşteri de a fi ceea ce sunt, aparţinători la o breaslă,preocuparea de a da clientului un lucru de calitate,conştiinţa că lucrul lor va dăinui.
În interiorul răcoros şi plăcut al unei astfel de case am simţit umbra unor meşteri pe cale de dispariţie astăzi şi faptul că nu sculele scumpe şi sofisticate fac neapărat un lucru frumos ,cât mai ales lumina responsabilităţii, talentul şi răbdarea meşterului capabil să transpună în lucrarea sa o parte din lumina din sufletul său.
Mi-e dor de meşterii înzestraţi cu har,de lucrul lor migălos şi fin, capabil să învingă timpul, de aceşti meşteri Manole anonimi care nu şi-au pus semnătura pe construcţiile ridicate şi finisate de ei, construcţii care astăzi au intrat în patrimoniul arhitectural al localităţilor în care se află. Am înţeles, respirând sub arcadele unei astfel de case ,că lucrul bine făcut,oricare ar fi el,e acela căruia timpul îi dă o mai mare strălucire, îl înnobilează şi îl face să dăinuie.