Povești de martie! Andreea, tânăra care a cerut jucării pentru copiii nevoiași, ca dar de nuntă

Bărbații creează prin imaginație,

     însă femeile creează prin iubire!

Rabindranath Tagore

 

 

În  luna Martie, Echipa Gazetei vă va aduce în atenție o serie de interviuri cu și despre femei. Ce fel de femei? Femei pe lângă care, poate, trecem zilnic pe stradă, dar cărora nu avem timp să le observăm frumusețea; femei din viețile noastre și ale dumneavoastră, femei pe care le cunoașten de o viață sau de o clipă, femei pe care le admirăm și, mai ales, femei care merită admirate.

Fiecare dintre noi avem în jurul nostru doamne pe care le admirăm, femei care ne sunt modele sau care ne fascinează. Noi ne-am propus să vă prezentăm poveștile frumoase ale unor femei frumoase -femei fericite, împlinite, curajoase, care nu se tem să dea greș sau să ia viața în piept, care, prin iubire, au schimbat lumea celor din jurul lor.

Pentru primul interviu din această serie am stat de vorbă cu Andreea (Vechiu) Cojocaru, o tânără de 25 de ani din Târgoviște. Andreea a avut curajul nebun de a trăi într-un sfert de veac câte n-au avut alte femei curajul de a trăi întreaga viață. Dac-ar trebui să rezum ceea ce este ea în doar câteva cuvinte, aș spune că e frumoasă, sensibilă și puternică în același timp, curajoasă și echilibrată.

Andreea s-a născut în comuna Bucșani și nu a avut parte de o copilărie prea ușoară. Nu s-a născut într-o familie în care să primească totul pe tavă, iar autoritatea paternă își spunea cuvântul în fața copilului de atunci. Cu toate că tatăl ei a fost mereu atent la drumul ei, a fost protector și uneori poate, prea sever, Andreea mi-a mărturisit că este omul de astăzi datorită lui: „Tata m-a învățat să fiu independentă. Îi sunt foarte recunoscătoare pentru felul în care m-a crescut.” Ea mi-a povestit că fără tatăl ei n-ar fi avut astăzi atât de mult curaj sau atât de multă încredere în ea; că lui îi datorează ușurința cu care astăzi inovează și creează.

Încurajată de mică să exploreze, să învețe, să descopere și să se implice, asta a și făcut. Pe scurt, Andreea s-a implicat în mai multe proiecte care au ajutat-o să exploreze Europa și Statele Unite ale Americii. A reușit să vadă lumea muncid și, chiar dacă a fost susținută financiar uneori și de familie, meritul îi aparține. A văzut Bruxelles pentru că a câștigat un concurs de Educație Socială. A ajuns la Munchen la 19 ani, împreună cu sora ei mai mică de care trebuia să fie responsabilă, pentru a învăța să facă și să editeze fotografii într-un mod profesionist. Mi-a mărturisit că tatăl lor fusese foarte criticat pentru „iresponsabilitatea” de a le lăsa să meargă singure atât de departe, dar „tata avea încredere. Știa cum ne-a crescut.” Ba mai mult, Andreea a reușit să ia parte și la Proiectul Erasmus datorită căruia, în utlimul an de facultate, și-a petrecut un semestru în Florența, Italia.

Pe lângă toate locurile în care ea a fost există unul care a schimbat-o. În discuțiile noastre am făcut o comparație între povestea ei și Basmul lui Harap-Alb. „Podul” ei, puntea peste care a trebui să treacă pentru a ajunge de la statutul de fată la cel de femeie a fost SUA.

În urmă cu mai bine de 4 ani, cu ajutorul programului Work and Travel și cu un curaj aproape inconștient, Andreea a luat decizia de a pleca în America de una singură. „Nu mi-a fost teamă nici măcar o secundă”. Susținută de familie, s-a îmbarcat în avion și-a zburat spre „Țara tuturor posibilităților”. A plecat să muncească, să exploreze, iar scopul ei final era să-și poată cumpăra singură propria ei mașină. Pentru că tatăl ei, fotograf, o învățase meserie, avea proprii ei bani încă din liceu, dar nu avea suficient de mulți cât pentru visele ei mari.

Am lucrat timp de o lună la un studio foto. Făcea clasicele portrete de familie tematice pe care obișnuiesc americanii să și le facă în fiecare an. În același timp, am lucrat casier la un magazin cu articole de plajă, iar după ce am încheiat contractul cu studioul foto, m-am angajat casier la McDonald’s. Lucram și câte 16 sau 18 ore pe zi, iar atunci când nu mai puteam, îmi aminteam scopul pentru care venisem acolo. Vorbeam cu cei de acasă când ieșeam din tură. Prindeam wi-fi de la o casă de pe drumul de întoarcere pentru că acolo internetul era scump și nu îmi permiteam altfel. Am și călătorit destul de mult. Pot să spună că aceea a fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea.

Andreea mi-a povestit că nu a fost niciodată descurajată de faptul că a fost singură, timp de 4 luni, pe un alt continent. Mi-a spucă că atunci când s-a întors era alt om.„Mi-am dat seama cine sunt, de ce am nevoie și că nu pot să mă plafonez. A fost greu pentru că auzeam în jurul meu doar lucruri urâte despre cât de arogantă eram eu care reușisem să îmi iau mașină cu bani munciți în America”. Mi-a mărturisit că a avut o perioadă grea în care s-a recules destul de dificil, dar a trecut peste. Acela a fost momentul ei de revelație, de tranziție; momentul în care a realizat că dacă a putut să facă față provocărilor de atunci, poate face față la orice. Ca drept dovadă, la doar un an, Andreea a plecat din nou în Statele Unite. A muncit la fel de mult, dar a ales să viziteze și o mulțime de locuri faimoase. A avut momente de emoție puternice în care copilul din ea realiza că se afla în locurile despre care citise până atunci.

Un lucru pe care l-am aflat cu bucurie despre ea, este faptul că Andreea, pe oriunde a mers, a purtat mereu cu ea drapelul României – „Steagul meu sfânt este peste tot cu mine!” – Aceasta militează pentru introducerea în școli a Educației Patriotice și, ori de câte ori are ocazia, vorbește cu drag și mândrie despre țara ei.

Ești fericită, împăcată, cu punctul în care te afli acum?

      Sunt împăcată și fericită cu mine. Sunt în punctul în care am visat și mi-am dorit să fiu la această vârstă. Am lângă mine un soț minunat, am o profesie care mă împlinește. Mă străduiesc și muncesc să evoluez în carieră pentru că îmi doresc mai mult.

 

Dacă ai avea ocazia să o ai în fața ta pe Andreea ce de 14 ani, ce i-ai spune? Ce ai sfătui-o să facă sau să nu facă?

       Asta e o întrebare destul de grea. Nu cred că m-am mai gândit până acum la acest aspect… La 14 ani îmi făceam planuri de carieră. Visam să fiu jurnalist. Dacă m-aș întâlni cu Andreea de la 14 ani i-aș spună să aibă mai puțină încredere în oamenii din jur, să fie mai atentă la ei; să fie mai încrezătoare și să nu mai pună la suflet toate răutățile din jur asta pentru că am fost o victimă a bullyingului chiar și în primi doi ani de liceu… Și i-aș mai spune Andreei să fie mult mai iubitoare cu părinții și să-i aprecieze mai mult.

 

Dacă ar veni la tine acum o adolescentă, o copilă și ți-ar cere sfatul despre cum să aibă și ea curajul tău, curaul de a deveni independentă,  ce i-ai spune?

   I-aș spune că are nevoie de o doză bună de nebunie, umor, curaj  și o doza un pic mai mare de ambiție pentru că în viață cu aceste lucruri reușești să răzbați. Aș adăuga că e nevoie și să aibă încredere în ea și în faptul că are aproape oamenii potriviți care să o poată ajuta să ajungă unde își dorește.

 

Și în final, aș vrea să te întreb ce părere ai tu despre femeia din 2021? Este ea independentă sau încă mai trăim sub semnul patriarhatului?

       Femeia de astăzi vrea mai mult. Văd în jurul meu tot mai multe femei care au depășit statutul de „casnică”. Sunt multe femei care au devenit adevărați stâlpi ai familiei. Sunt femei care îndeplinesc cu succes atribuțiile profesionale, dar și pe cele de acasă fiind mame și soții de succes. Consider că femeile pot fi pe deplin independente, însă pot evolua mult mai frumos lângă un bărbat care să le suțină și să le încurajeze. Femeile, pe cât sunt de puternice, pe atât sunt de sensibile, iar acesta este un aspect care trebuie înțeles corect de bărbați.

 

Un alt lucru pe care mulți nu îl știu despre Andreea este că, împreună cu soțul ei Alex, au luat decizia de a-și transforma cununia civilă în prilej de a-i ajuta pe ceilalți. Pe invitațiile primite de cei apropiați, Andreea le-a transmis că, în ciuda iubirii ei pentru flori, vrea ca la nunta ei, în loc de tradiționalele buchete, oaspeții să aducă jucării care urmau apoi să fie donate. În ciuda reticenței inițiale, cei doi au strâns o cantitate impresionantă de jucării care au ajuns apoi la copiii mai puțin norocoși.

Am descoperit în Andreea tot ce ne spun marii filosofi că reprezintă femeia. Am descoperit putere, curaj, noblețe, sensibilitate și gingăși. Are un curaj nebun, dar o inimă de copil. Are maturitatea unei femei, dar bucuria de a trăi a unei copil. Ea este un exemplu de ambiție, curaj și putere și este o femeie demnă de admirația noastră.

 

Claudia F. Badea

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro