„Moartea ciclică” a presei dâmbovițene, o piesă cu final așteptat

Presa locală pare a se trezi la viață precum calul lui Făt-Frumos mâncând jăratic doar în preajma alegerilor locale și generale. Practic, doar atunci când decidenții politici, oricare ar fi aceștia, au nevoie să-și facă auzită vocea printre mase. O dată alegerile încheiate și puterea stabilită, tăcerea devine de aur. În ultimul an, presa dâmbovițeană a fost lovită de o molimă, care a făcut ca cea mai mare parte dintre ziariști să-și piardă locul de muncă. Aș începe cu televiziunile.

Dâmbovița TV, parte a trustului Universul Dâmbovițean, patronat de fostul deputat PDL, Gheorghe Albu, a sucombat odată cu decizia acestuia de a nu se mai implica în politică.

Atunci, Dâmbovița TV a fost vândută și integrată unei televiziuni nou apărute pe piață, MDI TV.

Am ajuns la MDI TV. Acesta este, de fapt, postul Artpress TV, vândută de patronat din cauza faptului că nu îl mai putea susține financiar. MDI, deși este cel mai mare angajator de pe piața media din Dâmbovița, nu oferă o stabilitate a locului de muncă, având cea mai mare fluctuație de personal în cadrul organismelor media dâmbovițene.

La capitolul dispariții se încadrează și Târgoviște TV, televiziune apropiată fostei conduceri a Consiliului Județean, ai cărei angajați au fost disponibilizați imediat după pierderea alagerilor. Deși TTV emite, teoretic, în încercarea de a-și păstra licența, nu mai are nici o valoare jurnalistică în județ, difuzând muzică sau alte materiale înregistrate.

Un caz solitar este cel al Columna TV, la acest moment cea mai veche televiziune locală. Columna TV merită poate lăudată pentru încăpățânarea cu care a rămas pe piață. Cu personal subdimensionat , cu probleme financiare grave, Columna TV reușește, totuși, să se mențină în preferințele unui larg public. Nu poate, însă, să ofere, locuri de muncă celor peste 40 de tineri care termină, anual, studii de jurnalism la Universitatea Valahia.

Cu presa scrisă, lucrurile stau poate chiar mai rău. Săptămânalul Universul Dâmbovițean a dispărut odată cu Dâmbovița TV, fiind oricum un oficios politic, care nu a putut pătrunde  foarte bine pe piață, din lipsa unui sistem de distribuție.

Jurnal de Dâmbovița reușește să reziste grație sistemului de distribuție propriu, cel mai mare din județul Dâmbovița, pe partea de distribuție.

Cu greu face față și cel mai vechi cotidian din județ, ziarul Dâmbovița, care nu a reușit însă o formulă color, tot din lipsa posibilităților financiare.

În județ, au mai fost și alte încercări de presă scrisă, precum Avangarda, Semnal sau Incomod, săptămânale de informație care n-au rezistat realităților economice ale județului.

De remarcat este, însă, puzderia mijloacelor de informare on-line. Spațiul virtual este, se pare, ultima redută a jurnaliștilor din Dâmbovița, care încearcă să păstreze presa vie.

Și, ca să nu încheiem chiar într-o notă fatalistă, așteptăm următoarele alegeri locale, când organismele locale de presă vor renaște din cenușa intereselor politice, ca o pasăre Phoenix.