Înaintașii noștri, mai precis Unii, au simțit într-un anume fel atunci când au făcut “proiectul de țară”, termen atât de uzitat astăzi încât a picat în desuetudine.
„Grație unirii cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari.” spunea Sallustius. În fiecare an pe 1 Decembrie brusc ne aducem aminte că suntem romani, ca și când noi ne-am ales să ne naștem aici – și suntem mândri nevoie mare. Vorbim despre lucruri “mari”, uitând adesea de cele “ mici”. A fi român înseamnă și să ai bun simt, să fii responsabil, să-ți iubești aproapele, să-ți cunoști limitele, să mănânci corect cu mâna stângă, să nu umbli în trening pe stradă, să saluți când intri într-un magazin, să nu stai cu capul acoperit la masă, să nu mănânci semințe în fața blocului și multe alte de NU. A-ti aduce aminte că am avut 10 Mai și l-am uitat. Suntem mândri de ce au făcut alții, dar noi nu punem cărămizi trainice în societate, ba uneori dărâmăm ce au făcut alții și nu putem să privim spre același ideal. Suntem egoiști și dezbinați, ne complacem într-o stare de profundă mediocritate. Admirăm impostura, punem pe piedestal oameni îndoielnici și nu ne respectăm valorile.
Da, iubesc țara în care m-am născut, iubesc tot ce ne-a dăruit Dumnezeu pe aceste meleaguri, iubesc animăluțele și florile, iubesc oamenii buni. Să fii român înseamnă în ultima instanță, să fii OM.
P.S. Încercați și mâine și poimâine și aiurea, să vă aduceți aminte că sunteți români și să fiți tot timpul la fel de buni ca de 1 Decembrie si de ce nu, de 10 Mai!
La buni ani!
pr. Ionel Marcu