Spunem, adesea, că la noi toate sunt cu… scuzați, în jos. O lume întoarsă pe dos ne înfășoară zilnic, cu mizeria ei, cu îmburgheziții aroganți, alergând cu gipanurile strălucitoare , cu pușcăriașii parlamentari, care fac legi și dau lecții de morală etc.
Poate că vom găsi o explicație, mă gândesc eu, supărat că președintele nu mai are avion, crinii nu mai au petale sau piloții au volanul pătrat. Să vedeți… O femeie din Serbia suferă de o afecțiune numită fenomen în orientarea spațială. Ea vede totul invers, adică vede lucrurile cu susul în jos, din cauza unei defecțiuni în modul în care creierul procesează imaginile. La serviciu are un calculator special, care afișează totul invers, citește cărți și reviste de jos în sus, se uită la un televizor așezat invers și altele asemenea. Neurologii de la Harvard spun că ochii femeii văd imaginile așa cum trebuie, dar creierul ei le întoarce invers.
Iată rezolvarea pentru mândră patria mea! Întoarceți, domnilor-sute de parlamentari, realitatea cu picioarele în tavan, dați o lege, aranjăm noi cu CCR să o valideze la repezeală…
Îmi și imaginez o ședință de guvern, cu oamenii rotativi, pe lângă masa aia uriașă, înfipți cu frezele și cheliile în parchet și aprobând discursul premierului, cu ample mișcări ritmice și umile ale picioarelor, încălțate, desigur… Cu pantofi de o mie de euro perechea! Aplauze prelungite, cu labele picioarelor într-un entuziasm unanim…