După interviul de aseară de la TVR, cred că ne-am convins cu toţii, o dată în plus, că Udrea Elena trebuie lăsată liberă, oricît de mult şi-ar dori unii să-i schimbe degrabă ţinuta, să-i limiteze repede spaţiul locativ şi libertatea de expresie. În fond, Udrea Elena ale cărei iniţiale, poftim coincidenţă!, corespund chiar cu iniţialele Uniunii Europene, continuă să fie „sursa alternativă de informaţii” nu doar a fostului preşedinte, dar, tîrziu, e drept, şi a opiniei publice .
Antipatia pentru imaginea ei de „cloşcă” şi agent electoral al Fostului, pentru stadioanele inaugurate în pantă, pentru parcurile inutile din păduri şi izlaze comunale, pentru telecabinele care refuzau să pornească ori pentru cinismul descinderilor în mijlocul sinistraţilor cu încălţări de oraş şi ciocolată oferită pe geamul maşinii, este reală şi justificată. La fel de reală ca imaginea ei de acum, de animal încolţit, gata să-şi vîndă scump pielea, inclusiv pielea genţilor, şi să moară de gît, deocamdată, doar cu Coldea şi Kovesi.
Poate surprinzător pentru mulţi, Udrea are cuvintele la ea, are determinare, are nerv şi, pe lîngă parapon, mai are o calitate: e exponentul viu, arhetipal al sistemului şi mai abitir ticăloşit în regimul Băsescu, perfecţionat şi rafinat în camerele obscure ale statului de drept, clamat şi croit pe dimensiunea setei lui de putere şi cu condiţia beneficiului propriu. Aş zice că pentru această ultimă calitate, de actant şi martor al jocurilor oculte de dinapoia perdelelor de fum şi-a propagandei sforăitoare, Udrea are şi girul credibilităţii. Aşadar, lăsaţi-o să „cînte”, printre altele, despre cum mult trîmbiţata independenţă a justiţiei băsiste s-a oprit în porţile unui serviciu secret şi în faţa gravei imixtiunii a şefului acestuia, cu pretenţia arbitrară, scandaloasă, de a face agenda procurorilor, discreţionar şi selectiv, nu mult, ci, doar în proporţie de 99,99%! Lăsaţi-o să „cînte” pentru a vedea şi constata pînă la capăt, oricît de greu şi de dureros ar fi, cît de jos, în mocirla corupţiei generalizate, ca o piatră de moară, a ajuns societatea românească de azi, în ce mizerii şi în ce promiscuitate morală se scaldă şi se complac instituţiile statului prin reprezentanţii lor la cel mai înalt nivel. Lăsaţi-o să „cînte” pentru că orice grabă de a o vedea arestată, ar confirma acuzele şi suspiciunile opiniei publice. Dar chiar şi aşa, beneficiind de o arestare grăbită, sînt sigur că Udrea, încarcerată, tot va rupe gura Tîrgşorului!
Aşadar, doamnă Kovesi, fiţi bărbată, cel puţin tot atît de bărbată pe cît încearcă să fie Udrea, odată ajunsă la ananghie: Lăsaţi-o să „cînte” aşa cum ştie ea, iar opinia publică se va convinge singură dacă cîntă, cumva, în falset, dacă interpretează aria calomniei sau nu.
Lăsaţi-o să „cînte” pentru că, vorba poetului din care citez din memorie: „N-ai să vii şi n-ai să morţi/ N-ai să şapte între sorţi/ N-ai să iarnă primăvară/ N-ai să doamnă domnişoară!” Da, iată o strofă a lui Nichita, numai bună de decriptat de vajnicii lucrători înstelaţi ai serviciilor, la mai bine de 40 de ani de cînd a fost scrisă!