foto: Muzeul Gravor Gabriel Popescu
O frumoasă casă – monument, din Vulcana Pandele, este simbolul speranței unui tată că fiul i se va întoarce viu din război. Povestea lor a răzbătut peste veacuri, doar că nu cu deznodomântul pe care îl spera familia. În 1916, tânărul pandelean necăsătorit, Gheorghe Banu pleca în război. Tatăl a hotărât să îl aștepte ridicând o casă în care Gheorghe să-și întemeieze o familie după ce se va întoarce din război. Un glonț, însă, l-a răpus pe 16 septembrie, la Cincu Mare,în județul Brașov. Consătenii care au apucat finalul războiului, au povestit că sergentul Gheorghe Banu a apucat să spună doar atât: „Să scrieți acasă c-am murit!”. Gheorghe Banu a primit, post mortem, Crucea comemorativă a Primului Război Mondial.
Povestea istoriei lui Gheorghe și a casei sale este dusă mai departe de muzeograful Muzeului Gravor Gabriel Popescu din Vulcana Pandele, Elena Diaconu. Acesta a strâns fotografii și mărturii, cele mai multe de la Filica Banu, nepoata eroului care locuiește în casa construită pentru acesta.
Muzeul din Vulcana Pandele păstrează și un steag unic în tară, pe care mamele și văduvele de război au cusut numele celor 66 de localnici care au murit în Primul Război Mondial. „România Mare Recunoscătoare Fiilor săi morți pentru întregirea neamului. 1916 – 1918” scrie cusut cu ață roșie deasupra numelor eroilor. Pe steag a cusut și mama sergentului Gheorghe Banu, numele său fiind al treilea din listă.


