Avem o Crizantemă de carton și hârtie, care face mere! Ce facem cu ea pe viitor?

A trecut și această Crizantemă de Aur, festival cu o tradiție de 46 de ediții la Târgoviște, dar care pare să nu-și mai găsească locul într-o lume din care romanța și iubitorii ei sunt tot mai puțini, tributari unor vremuri și gusturi care s-au transformat radical într-o jumătate de secol! Anul acesta organizatorii s-au vrut revoluționari și au reciclat festivalul, sau mai bine spus doar haina lui. Spectactorii, tradiționaliștii de care vorbeam, au fost întâmpinați de un decor abstract din carton neprelucrat, hârtie industrială, copaci morți și multe mere. Ici colo și câteva din culorile calde și unice ale crizantemelor… Toată această tristețe oferită puținilor spectatori a fost gândită de directorul teatrului municipal Mihai Constantin Ranin, care a dat și o explicație pentru adevărul.ro: “Scenografia încearcă să dezvolte imagini frumoase, să stimuleze toate simţurile, prin pipăit, pe sol regăsindu-se scoarţe de copac, frunze, mere, dar şi prin miros, un miros de toamnă emanat de mere, tărtăcuţe şi bineînţeles flori. Putem spune că scenografia reprezintă o simfonie de toamnă. Decorul se extinde în întreaga clădire, el nu este prezent numai de scenă, încearcă să îmbrăţişeze fiecare spectator.” Eu credeam că frumusețea e legată de lucruri frumoase, nu am contemplat niciodată frumuștetea cartonului și a hârtiei igienice lipite cu scoth și nici nu m-am gândit cum ar fi să mă îmbrățișeze acestea. Greșeala mea! Poate sunt prea bătrână și tradițională să apreciez modernismul de carton. Dar știți ce? Și mulți dintre iubitorii romanței sunt la fel! Iar romanța te duce cu gândul la perioada interbelică, la cochetăria și luxul acelor vremuri, la domni și doamne din înalta societate, franțuzind limba română, printe dantele și catifea. Iar asta mi se pare frumos!

Închei cu o apreciere, la care merită reflectat, a decanei de vârstă a presei locale, fostul corespondent Radio România Actualități, Maricica Ilie, pe care am și parafrazat-o în titlu: „S-a dus strălucirea Crizantemei de Aur!? Acum este de carton și de hârtie … igienică și mai face și … mere !!? Festivalul de romanțe de la Târgoviște nu mai este iubit, a îmbătrânit, poate a sosit momentul să se retragă, să rămână în istoria orașului, cu frumusețea și prețuirea de altădată!” Cred că doamna Maricica a pus punctul pe cei doi „i” din VIITORUL Crizantemei, care anul acest a acostat 550 000 din bani publici.

Dacă e să reflectăm la frumușetea decorului și la spiritul său revoluționar ar trebuie să știm că există și un cost: 80.000 de lei pentru decor și 50.000 pentru scenografie. Iar pentru cei care vor spune că nu m-au văzut la Crizantemă, e adevărat, nu am fost. Nu mai sunt atât de snoabă, ca în anii mai din urmă, încât să stau pe hârtie igienică, într-o sală neîncălzită, să ascult romanțe, care nu mai sună ca acelea pe care le auzeam, de Revelion, în copilărie, la postul public. Și care îmi plăceau și de care vreau să-mi aduc aminte ca romanțe, pentru a iubi genul până la moarte!
Uite și un exemplu, pe fondul căruia vă provoc la un exercițiu de reflecție: Și-ar găsi Ioana Radu locul pe scena viitoare a  festivalului târgoviștean?

[youtube width=”600″ height=”400″ video_id=”FIAs6rT-ovg”]