Victorie la Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița! Păi când a zis domnul Staicu că scapă de banii dați aiurea băieților deștepți cu contractele juridice, a zis! Săptămâna trecută au venit băieții, au văzut, au plecat. Nu cu mâna goală. Sursele noastre spun cum, cu mână forte, i-a convins conducerea să renunțe la tariful de consultanță la oră, care era cam de 4% din valoarea contractelor! Dar cum băieților, nu li s-a pus degeaba deștepți, au plecat înapoi spre București cu un comision de succes de 12%. Tot sursele noastre, spun că până acum n-ar fi pierdut nimic în instanță, așa că vor încasa comisioane grase și pe viitor. Că doar sunt deștepți, nu!? Și dacă n-o avea și n-o avea Compania bani pentru plata comisioanelor, nu-i nici un bai. Mai crește puțin prețul la apă, că doar nu se va face de râs. Pentru că, nu-i așa, scăderea tarifelor e doar o poveste de opoziție. La putere, e altceva!
CITEȘTE ȘI: În opoziție, Dorin Staicu găsise rețeta scăderii prețului la apă! Acum a pierdut-o
Facebook
WhatsApp
TikTok
Moshu-le e a doua oara cand folosesti cuvantul Mankurt. Sa-l explicam pentru ca e un cuvant intrat in vocabularul international cu cel mult 30 de ani in urma. In plus, e un cuvant care merita toata atentia.
Mancurtii era prizonieri în Asia nomadă care printr-o tortura barbara isi pierdeau memoria și ajngeau la starea de dobitoc. Mai întâi erau raşi pe cap, apoi stapanii înjunghiau în preajmă o cămilă voinică şi o jupuiau de piele. Alegeau partea cea mai grea şi mai groasă de la grumaz şi o tăiau în bucăţi, pe care le trăgeau, aburinde încă, pe capetele rase ale robilor. Pielea de cămilă se lipea pe dată de cap, strâns, aidoma căciuliţelor de baie din zilele noastre. Cel ce era supus unei asemenea proceduri, fie că murea, neputând să îndure cazna, fie că-şi pierdea pentru toată viaţa, memoria, transformându-se în mancurt, rob ce nu-şi ţinea minte trecutul. De a doua zi prindea a creşte părul pe capetele rase ale prizonierilor. Firele aspre şi drepte de păr asiatic se înfigeau adânc în pielea de cămilă. De cele mai multe ori, neaflând ieşire, acestea se îndoiau şi se înfigeau din nou în pielea capului, pricinuind o şi mai cruntă durere, încât li se întuneca mintea. Mancurtul nu ştia cine este el, din ce neam se trage, nu-şi cunoştea numele, nu-şi ţinea minte copilăria, tatăl, muma, într-un cuvânt, nu se simţea a fi făptură omenească. Asemeni unui câine, mancurtul îşi cunoştea numai stăpânul.
Ai dreptate! Multi mancurtizati….si fara camile, doar cu promisiuni.
🙂 bun titlu, aţi înfrînt, votanţi mancurţi!
3 (că ăsta’i ordinul de mărime) piei să ia după voi acu’.
că dacă tot v’aţi luat ţara înapoi, să se facă dreptate pînă la capăt prin voi înşivă.
iar pentru pensionarii care ajung în primăvara europeană, mai dă prim-plagiatorul-mitoman 1 pol să rezistaţi pînă la iarna rusească. 😀
Un alt handicapat intr-o functie cheie.Tot inainte ,bravi U.S.L.-isti !