ortooxacell kiss2022.gif Flax

INTERVURILE GAZETEI: Sorin Aldea – Din culisele secției de Anestezie Terapie Intensivă

Interviu realizat de Ioana- Gabriela Moraru, studentă la masterul de Jurnalism și Studii Cultural Europene, al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, anul I.

Foarte puține dintre persoanele ajunse pe masa de operație sau care au trecut, dintr-un motiv sau altul, prin secția de terapie intensivă a unui spital, știu că viața lor a depins în mare măsură de medicul anestezist; majoritatea pacienților cred că rolul anestezistului se rezumă doar la simpla injecție care le amorțește simțurile astfel  încât să nu simtă durerea în timpul intervenției la care urmează a fi supuși. În realitate, viața acestor bolnavi depinde de profesionalismul medicului anestezist-reanimator, fiind responsabil de rezolvarea tulburărilor funcționale majore vitale. Pentru a înțelege mai bine ce presupune această specialitate medicală, ce se întâmplă de fapt într-o secție ATI și cum se desfășoară activitatea unui medic anestezist, am cerut lămuriri direct de la sursă, șeful secției ATI a Spitalului Județean de Urgență domnul doctor Sorin Aldea care a avut amabilitatea de a răspunde tuturor întrebărilor adresate.

R: Pentru început, între știință și formele apriorice ale cunoașterii, premergătoare experienței, unde considerați că se află medicina?

Dr. A.S.: Cu siguranță undeva la mijloc! Deși toată lumea tinde să susțină că medicina este o știință, ea este mult mai mult de atât. Într-adevăr, prin protocolizarea tuturor manevrelor, a terapiilor, medicina devine un algoritm. Însă, noi lucrăm cu și pentru oameni. Pacienții înseamnă suflet, sumă de părți componente, este un aparat viu și nu un diagnostic scris pe o foaie. Iar atunci, trebuie să analizăm mai întâi omul și patologia lui, manifestările bolii care diferă de la om la om, ceea ce tinde mai degrabă către transcendental decât către știință. Medicina este aplicarea științei pe un aparat viu!

R: Ce este anestezia și cât de importantă este ea pentru pacienți? Ce legătură are cu celelalte ramuri ale medicinei?

Dr. A.S.: Se spune că durerea este mizeria societății, deci nu există ceva mai neplăcut de atât! Faptul că îi ajuți în momentele dificile pe oameni să nu aibă durere este ceea ce face anestezia; totul fără durere! Această intervenție are loc în secția ATI, adică locul în care se administrează anestezie și se stabilizează funcțiile vitale ale pacientului, dar colaborăm cu toate celelalte secții ale spitalului. Chiar dacă în Nomenclatorul de Specialități Medicale ATI nu apare ca secție, în realitate, ea este centrul spitalului unde se adună și se concentrează toate cazurile grave.

  1. De câte feluri este anestezia?

Dr. A.S.: Există mai multe tipuri de anestezie! Sunt anestezii regionale, anestezii locale, anestezii generale, sunt anestezii locale intravenoase, sunt anestezii per pivot inhalator, deci, o multitudine de nuanțe ale aceleiași specialități, care oferă același lucru: lipsa durerii.

R: Cine poate efectua această intervenție?

Dr. A.S.: În general, medicul anestezist împreună cu echipa sa, constând în asistenta de anestezie și asistentul din post- operator, cât și medicul specialist, în funcție de cazul primit, dar echipa de anestezie acționează doar în cazurile extrem de grave, complexe și complicate; de exemplu, anestezia locală este performată de medicul chirurg, nu este necesară intervenția anestezistului.

R: Are contraindicații? Efecte secundare? Pot apărea complicații?

Dr. A.S.: Da! Fiecare tip de anestezie are o contraindicație. De exemplu, dacă un pacient care are coagularea sângelui afectată, fie din cauza unui tratament pe care îl urmează, fie că boala de bază îi face sângele incoagulabil, nu i se poate face puncție locală sau rahidiană, asta însemnând că poate fi nimerit vreun vas de sânge și pacientul va sângera până va pierde tot sângele. Însă, principala contraindicație a anesteziei este refuzul pacientului; nu i se poate un anumit tip de anestezie, ci întotdeauna trebuie să i se prezinte opțiunile, în funcție de care va alege.

R: Cât de gravă poate fi o greșeală în anestezie?

Dr. A.S.: Ca în orice altă specialitate medicală, de la foarte ușoară, la deces. De exemplu, în ce privește anestezia generală, iei un pacient conștient și îl bagi în cea mai adâncă formă de comă; îi controlezi respirația, tensiunea, relaxarea musculară, depinde de tine în totalitate, și orice greșeală poate avea repercusiuni grave.

R: În cazurile foarte grave, cum vă dați seama care este cea mai bună anestezie pe care trebuie să o aplicați unui pacient?

Dr. A.S.: În  primul rând experiența, cât și tipul de intervenție care urmează a avea loc, dar sunt și niște bareme pe care le-am învățat și ni le-am însușit ca atare. De exemplu, dacă operația pe care o avem de efectuat este de lungă durată, deși cazul nu este unul grav, dar depășește durata unei anestezii locale, nu vom performa o anestezie locală, ci una generală, sau regională dacă operația se încadrează în perioada de acțiune a drogului.

R: Atunci când aveți un pacient alergic, care ar putea face oricând un șoc anafilactic, cum reacționați?

Dr. A.S.: Principalul tratament în cazul unui șoc anafilactic sau o alergie severă constă în susținerea respirației și a tensiunii, iar noi cu asta ne ocupăm în această secție. Deci chiar dacă pacientul face un șoc, el este ținut sub control.

R: Sunt pacienți cărora nu le este recomandată sub nici o formă această procedură? Sau, le este interzisă cu desăvârșire?

Dr. A.S.: Nu! Există câte o tehnică pentru fiecare pacient.

R: Chiar și în cazul cardiacilor și a femeilor însărcinate (o astfel de procedură poate afecta fătul)?

Dr. A.S.: Sunt droguri contraindicate și droguri de elecție (care sunt recomandate în anumite situații, mai mult decât alte medicamente din aceeași categorie). Acum, depinde de gravitatea problemei, de starea pacientului… De exemplu, pentru un cardiac, o anestezie generală înseamnă un oarecare risc, și presupune o anumită supraveghere, o anumită procedură de urmat, dar nu este nimic grav. Cât despre femeile însărcinate, o anestezie bine făcută nu are nici un efect secundar, nu provoacă nici un fel de problemă, atât pentru mamă, cât și pentru făt, indiferent de tipul de anestezie performat. De exemplu, sunt cazuri în care există riscul de a pierde sarcina și atunci este nevoie de o intervenție numită serclaj, care este posibilă în urma unei anestezii generale.

R: Înainte de a fi supus acestei proceduri (anestezia), pacientul ar trebui să îndeplinească o anumită rutină?

Dr. A.S.: Da, atât din punct de vedere medical, cât și din punct de vedere spiritual. Din punct de vedere medical avem preanestezia, constând într-o medicație care este administrată pacientului pentru a intra în sală cât mai liniștit, relaxat; dar, la fel de necesară, este și captarea atenției și a încrederii pacientului, de acest lucru depinde foarte mult modul în care decurg lucrurile. Personal, obișnuiesc să intru în vorbă cu pacienții, mai fac o glumă, de cele mai multe ori ajută acest lucru.

R: Înainte de o intervenție, este normal să aveți o discuție cu pacienții și cu rudele acestora; care sunt cele mai frecvente întrebări care vă sunt adresate?

Dr. A.S.: ”Ce șanse sunt”, aceasta este cea mai frecventă! Apoi, ”garantați că dacă îi facem operația asta, sau anestezia asta, va scăpa”, ”cât o să mai trăiască după operație”, ”nu ar fi mai bine să îl ducem la București”… Cam acestea ar fi cele mai frecvente dintre întrebări; majoritatea fără răspuns însă…

R: Fiind locul în care vin cele mai grave cazuri, se întâmplă destul de frecvent să se ajungă la deces; când declarați o persoană decedată? Vi s-a întâmplat să se întoarcă cineva de la morgă?

Dr. A.S.: O persoană este decedată atunci când inima încetează să mai bată, chiar și după manevrele de resuscitare și administrarea de droguri. Până acum nu s-a întâmplat să se întoarcă nimeni de la morgă, deoarece există destule metode prin care este analizată evoluția pacientului, fiind monitorizat în permanență; există monitorizare EKG, monitorizare a respirației, monitorizarea gazelor sanghine, și oricum pacientul stă la noi încă două ore după deces, abia apoi este transportat la morgă. Până acum, aceste metode s-au dovedit foarte eficiente.

R: Despre moartea clinică, ce îmi puteți spune?

Dr. A.S.: Până acum nu am avut astfel de cazuri. Moartea clinică are loc atunci când celula nervoasă rămâne fără oxigen mai mult de 2-4 minute; dacă în acest interval de 2-4 minute noi nu reușim să repornim cordul și circulația și să asigurăm un debit de oxigen, leziunile sunt ireversibile. Sistemul nervos moare, chiar dacă îi bate inima și noi îi dăm oxigen, pacientul respectiv va rămâne în stare vegetativă,  într-o comă profundă…

R: Vi s-a întâmplat ca rudele pacienților care trăiesc conectați la aparate să vă ceară să îi deconectați? Pot face acest lucru?

Dr. A.S.: Ne-au cerut mulți să îi ia acasă, dar dacă pacienții sunt deja cuplați la aparate, nu putem face asta. A decupla de la aparate un pacient înseamnă să îl omori. Deci, fie îi ia înainte să îi conectăm la aparate, fie îi conectăm și așteptăm până când ceva se întâmplă, ceva bine sau nu. De aceea, în astfel de cazuri, le spunem întotdeauna aparținătorilor care este starea exactă a pacienților, ce opțiuni avem și care sunt șansele în fiecare caz.

R: Ați avut cazuri în care pacienții aveau nevoie de transfuzii de sânge, dar au refuzat să le primească? Cum reacționați în astfel de cazuri?

Dr. A.S.: Da, se întâmplă, în special pe motive religioase (Martorii lui Iehova). Dar pentru astfel de cazuri există substituenți de sânge , iar dacă situația o cere, se întrunește o comisie medicală, care va analiza cazul și va lua cea mai bună decizie pentru pacient.

R: Despre prelevarea de organe, ce ne puteți spune? Se poate efectua această intervenție la Târgoviște?

Dr. A.S.: La Târgoviște nu este posibil, încă, acest lucru! Nu avem personalul necesar pentru întreprinderea unor astfel de intervenții, dar nici oamenii nu sunt tocmai deschiși în această direcție, chiar dacă, la un moment dat, a fost destul de intens dezbătută această idee. Pe lângă acestea, în general, pacienții vin și cu altă patologie și având și o altă patologie vis-a-vis de ciroze cu viruși, de exemplu, este contraindicat transplantul. Și atunci, în foarte puține cazuri s-ar putea efectua operația de prelevare de organe, iar când este cazul, colaborăm cu Centrul de Transplant.

R.: Vorbind despre personal, cum stați la acest capitol, în ce privește secția dumneavoastră?

Dr. A.S.: La acest capitol, am mai avea nevoie de oameni aproape încă o dată față de câți suntem deja. Cel puțin încă trei specialiști, numai pe linie de ATI, nu mai vorbim despre transplant, de exemplu, asta ar fi deja lux. În prezent, suntem cinci medici, dintre care o doamnă doctor se va pensiona curând; adică, patru medici pe opt săli de operație și pe o secție întreagă, zi de zi. Chiar sunt scoase posturi la concurs, acum așteptăm colegi noi, să vedem…

R: Pe lângă personalul insuficient, ce anume îi lipsește acestei secții, în materie de dotări, de exemplu?

Dr. A.S.: Nu, dotări avem. Avem dotările, poate, la nivel de institut. Doar la capitolul personal ne descurcăm puțin mai dificil.

R: Cum ar arăta o secție ATI ideală pentru dumneavoastră?

Dr. A.S.: Secția ideală ar fi aceea în care există personal suficient. Probabil vă puteți da seama ce înseamnă să fim patru medici la opt săli. Dacă vin urgențe în gardă, este ideal să fie doi medici. Mai vine o urgență la sală, se mai întâmplă ceva și în salon, toate astea separat de problemele inerente secției. Ar fi ideal să fie măcar încă o linie de gardă și cel puțin o asistentă în fiecare sală, măcar dimineața.

R: Acestea fiind spuse, cum ați defini munca în ATI?

Dr. A.S.: În primul rând este un  mediu plin de imprevizibil, și foarte solicitant, din toate punctele de vedere, dar oferă și foarte multe satisfacții în același timp, deoarece la noi vin oameni muribunzi pe care, de cele mai multe ori, reușim să îi redăm familiei, societății și, cel mai important, sănătoși.

R: Care sunt cele mai mari provocări cărora trebuie să le faceți față zilnic?

Dr. A.S.: Cea mai mare provocare este menținerea unui climat optimist într-o secție în care atmosfera este foarte apăsătoare, menținerea unei stări de echilibru și a speranței că totul va fi bine. În plus, sistemul medical din România este, într-un fel sau altul, subfinanțat. Personalul, cu toate că s-au făcut niște măriri salariale, nu este încă motivat, nu este respectat. Lumea, și vorbesc aici despre aparținători și mass-media, nu vrea să înțeleagă că în spital se și moare. În cazurile în care aparținătorii sunt mai revendicativi, imediat vine televiziunea; nu vine Procuratura, nu vine Poliția, vine televiziunea! De curând am avut un caz, extrem de mediatizat, al unui băiat de 13 ani care a decedat în primăvară. A murit, da! Dar băiatul acela avea toate vasele de sânge de la plămâni trombozate, era un băiat care, la 13 ani, avea 1,80m și 70 kg, deci mai mulți factori predispozanți; nu a fost nici vina chirurgului, nici a internistului, nici a pediatrului, așa cum s-a speculat. Și nu vă mai spun că sunt mulți cei care vor neapărat la București, dar nimeni nu vrea să înțeleagă cât de greu este cu transferurile, este foarte greu să obținem un accept. În urmă cu vreo trei ani, am avut o situație în care am fost reclamați că legăm pacienții de pat și refuzăm să le dăm drumul spre București. A fost o informație falsă, complet denaturată de presă, fiind vorba despre o pacientă care voia neapărat să meargă la București și pentru că nu îi puteam obține un transfer a chemat televiziunea care, în locul acestei paciente, a filmat o alta, o pacientă agitată, comatoasă, a cărei familie și-a dat acordul să fie legată pentru că era imposibil să i se administreze vreun tratament și constituia un pericol pentru personalul medical, dar și pentru ceilalți pacienți. Când a avut loc întâmplarea îmi schimbam garda, nu am asistat personal, dar, cu toate acestea, am fost nevoit să dau vreo 12 declarații la Poliție, la Avocatul Poporului, la DSP și conducerea spitalului, timp de trei zile, pentru a clarifica situația.

R: Cu alte cuvinte, există o ruptură între mass-media și lumea medicală?

Dr. A.S.: Clar! Ce se întâmplă, veștile bune nu se vând; acum se vând cele mai puțin bune, cele care fac senzație. Una e să spui că un doctor a făcut ceva extraordinar, reacția oamenilor va fi că oricum e datoria lui, pentru asta e plătit, și alta e să spui lucruri negative.

R.: Dincolo de aspectul pur medical al acestei specializări medicale, vă provoacă și în alte domenii, extra- medicale? Care ar fi acestea?

Dr. A.S.: Bineînțeles! În primul rând, este vorba despre domeniul IT, care nu are legătură directă cu partea de anestezie, dar, deoarece este o specialitate destul de tehnologizată, este necesar să cunoști soft-uri ale unor aparate pe care le utilizăm, iar de multe ori suntem nevoiți să citim foarte mult, să ne informăm în permanență cu privire la acest subiect. Și mai este vorba și despre îndemânare! Tot timpul se găsește câte ceva de făcut, care nu are neapărat legătură cu domeniul medical, și care necesită o îndemânare aparte, dobândită în diverse circumstanțe.

R: În încheiere, aveți un  mesaj pentru cititori?

Dr. A.S.: În primul rând, le-aș spune să apeleze cu încredere la specialiștii spitalului nostru; avem un colectiv foarte bun, echipamente moderne, ne lipsește doar un nume precum cel din București și, poate, puțin mai mult ajutor din partea presei.

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media