Matematicianul Bogdan Suceavă, cetățean de onoare al municipiului Târgoviștei, a rememorat momente din timpul studenției. Suceavă, fost elev al Colegiului „Ienăchiță Văcărescu” a fost coleg cu Nicușor Dan la Facultatea de Matematică a Universității București. Bogdan Suceavă este profesor de matematică la California State University. Acesta povestește pe pagina sa de facebook, despre modestia lui Nicușor Dan, dar și cum că partea cea mai enervantă la acesta este că „pricepe foarte repede și apoi merge mai departe cu gândurile” ceea ce îl face uneori să pară absent.
„A venit momentul să descriem cea mai enervantă caracteristică a lui Nicușor Dan. Ca să povestim partea asta ne vom întoarce la cursul de geometrie de anul 1, din anul universitar 1989-1990, curs predat de doamna Adriana Turtoi (cu care eu am mai urmat două cursuri opționale, în anul terminal 5, și în anul de master, unul mai util ca celălalt, pentru cine își propunea o carieră în geometrie; la acestea două Nicușor nu mai era în sală cu noi, era la Paris).
Cursul de anul 1 reunea câteva părți distincte: întâi o abordare a geometriei transformărilor în spațiul euclidian, care includea teorema de clasificare a mișcărilor rigide în plan, apoi geometria conicelor, geometrie afină, urmată de caracterizări ale formelor pătratice (care generalizează ideea de produs scalar). Procedeul de ortonormalizare Gramm-Schmidt era inclus și el, iar partea finală a cursului era reprezentată de geometria proiectivă. Nicușor a citit cartea în două zile, mai știa unele detalii din studiul lui din liceu, partea aceea o fi mers mai repede, a înțeles ce mai avea de înțeles, apoi a venit la un seminar, să se asigure că a priceput tot.
La seminarul acela (pe care mi-l amintesc foarte bine, era seminarul de geometrie al grupei de informatică, parcă într-una dintre sălile de la parter, cred sala 8 sau 9) a rezolvat toate problemele, dar a avut eleganța de a nu monopoliza discuția. Ieșea la tablă modest, fără emfază, numai atunci când nu era altcineva care să rezolve problema (în grupa aceea toți erau foarte buni, se mai prindeau de soluții și alții).
Pentru cine-l vede prima oară, riscă să-l ia de absent, ceea ce n-ar fi cazul, după a doua sau a treia soluție la care nu intervenea nimeni altcineva, îți dai seama că nu e vorba despre noroc, ci despre metodă. Stătea aplecat asupra figurii, fără a nota altceva. Țin minte că desena figurile minimal, configurația strict necesară. Așadar, materia aceea interesantă, ceea ce eu am studiat și elaborat tot semestrul, citind din mai multe surse (aveam o abordare hedonistă, boemă, față de geometria care mi-a devenit specialitate), Nicușor a absorbit repede, apoi și-a oferit luxul de a lipsi de la unele cursuri sau seminarii (începuse să lucreze altceva, uneori lucruri care nu erau materia de anul 1). La un moment dat m-am dus la biblioteca de la etajul I, Nicușor era acolo, citind matematică, ceva fără legătură cu materia curentă. (Asta era înainte de revoluție.) Aveam 20 de ani, eram boemi și fericiți când lucram matematică.
La examenul din ianuarie 1990 el a luat 10, eu am luat 9, deoarece într-o demonstrație am uitat să discut un caz, și corectura a fost atentă și foarte corectă, Adriana Turtoi avea exactitatea unui cronometru pentru astronauți. Cursul de anul 1 a fost perfect și era exact ce ne trebuia nouă atunci.
Așadar, partea enervantă la Nicușor e că pricepe foarte repede și apoi merge mai departe cu gândurile. Uneori ai sentimentul că ai rămas în gară și trenul a plecat. Unii se supără pentru treaba asta. Eu aș face altfel, și zic că Nicușor trebuie folosit: dacă eu nu știu o treabă, l-aș întreba cum se rezolvă câte o problemă grea. Abia atunci se vede cum Nicușor devine foarte util. De la el trebuie așteptate soluții la probleme grele. Trebuie pus să echilibreze bugete complexe, trebuie să i se ceară strategii pentru probleme aparent imposibile, și (asta mi se pare important) să i se ceară să explice ce raționament a fost acolo.” a spus Suceavă.
Facebook
WhatsApp
TikTok
