La 23 de ani, Viorel-Gabriel Staicu ştie cum ajungi să trăieşti onorabil din sport

Magazin Orient

 

Instructorul de arte marţiale mixte oferă un exemplu pentru copiii şi tinerii din ziua de azi, care îşi găsesc tot mai greu un ţel în viaţă sau dacă îl găsesc nu ştiu să lupte pentru a-l atinge.

Viorel-Gabriel Staicu practică arte marţiale de la 5 ani şi a ajuns la centura neagră în urmă cu mai bine de doi ani. Este licenţiat în educaţie fizică şi urmează un program de masterat în educaţie fizică, sport şi timp liber. Ştie că sportul este drumul său şi spune că şi-a descoperit această pasiune la vârsta de 3 ani, alături de tatăl său, sensei Viorel M. Staicu, care a ridicat singur o şcoală de arte marţiale în Târgovişte şi a fost întotdeauna un model pentru băiatul său. “La 5 ani am dat primul pumn în sală, dar mi s-a spus că am lucrat acasă, cu tatăl meu, de la 3 ani. Era în joacă, dar mi-a insuflat dorinţa de a face sport. Îl vedeam pe el, era un exemplu pentru mine. În aceşti 20 de ani nu pot să spun că am avut momente grele pentru că l-am avut întotdeauna alături pe sensei, pe tatăl meu. El este idolul meu. Cred că atunci când ai o problemă, trebuie să întrebi, iar eu am avut pe cine să întreb, cu cine să mă consult în sport şi în orice” spune tânărul.

viorel gabriel staicu mic

(Alături de tatăl său)

“Trebuie să începi de jos”

Cu toate acestea îşi aminteşte că a trecut deseori prin clipe de cumpănă, dar crede că secretul constă în a nu renunţa. “Nu a fost uşor pentru că aveam în anturaj băieţi care mă descurajau şi îmi spuneau că n-o să reuşesc, că n-am cum să ajung ca tata. Oamenii sunt răi, mai ales cei care nu înţeleg că trebuie să începi de jos. Sensei m-a ajutat să nu renunţ. A ştiut ce să-mi spună, cum să mă încurajeze. O face cu oricine îi cere ajutorul. În ceea ce mă priveşte a fost precaut în sală, fiind băiatul lui şi nedorind să mă avantajeze. Am simţit că trebuie să muncesc mai mult ca să-i atrag lauda. Apoi rezultatele colegilor de la sală, care prin sport au reuşit să-şi schimbe viaţa, m-au determinat să merg înainte”, mărturiseşte Vio, cum îi spun cunoscuţii. Consideră că a avut un avantaj în faptul că l-a avut partener de antrenament pe Constantin Rădoi, alături de care a crescut ca sportiv şi a învăţat ca instructor, schimbând mereu informaţii şi impresii din domeniu.

viorel gabriel staicu alaturi de radoi

(Alături de Constantin Rădoi)

Pregătire continuă, nu pentru medalii, ci pentru perfecţionare

Ca sportiv, a fost campion în Sei Budokai în anul 2006, la prima sa competiţie, dar partea competiţională nu l-a încântat, alegând antrenoriatul. “Am preferat stagiile de pregătire şi evoluţia ca practicant de arte marţiale pentru a deveni maestru de arte marţiale”, explică instructorul, care este directorul filialei Târgovişte a Şcolii de Arte Marţiale Mixte AGER. “Am început să predau de mic. Eu eram mereu prezent în sală, astfel că învăţasem vocabularul şi eram singurul care înţelegea denumirile în japoneză. Când preda sensei, colegii mă întrebau ce avem de făcut. Sensei explica şi în română, dar nu toţi înţelegeau. Se obişnuiseră ca după fiecare antrenament să-mi ceară explicaţii suplimentare. În 2008 am avut primii elevi şi atunci mi-am dat seama că experienţa din sală îmi dăduse un avantaj, pentru că puteam să predau, să le vorbesc elevilor pe limba lor”, spune Viorel-Gabriel Staicu.

viorel gabriel staicu ager

(Alături de colegi de la Ager Târgovişte)

“Să fie pasiunie, nu necesitate”

Tânărul instructor a probat reţeta succesului în carieră şi doreşte s-o împărtăţsească şi celorlalţi. “Nu m-am gândit vreodată că o să ajung să câştig din sport. Cred că a contat că fac ceea ce-mi place. Nu se merită să alegi un domeniu în care câştigi mai mulţi bani, dar nu-ţi place ceea ce faci. Banii vin şi pleacă, viaţa trece şi nu apuci să te bucuri. Financiar, sportul mă ajută să mă întreţin. Se poate trăi din sport, dar cu o condiţie: să fie pasiunie, nu necesitate. Sufleteşte, rezultatele pe care le am în sală şi amprenta pe care o las în elevi reprezintă cea mai mare realizare” crede sportivul care ne asigură că centura neagră nu este un capăt de linie. “În şcoala Ager am învăţat că până la centura neagră îţi ascuţi armele, de la centura neagră înveţi să le foloseşti. Nicio zi de antrenament nu seamănă cu alta şi mă bucur că tebuie să mă adaptez permanent în funcţie de elev, în funcţie de situaţie, că trebuie să învăţ mereu. Planul meu e să devin cel mai bun antrenor de arte marţiale şi modelare personală. Mă împlineşte ceea ce fac şi nu vreau să mă opresc aici”.

viorel-gabriel staicu centuri

(Momente de la centura albă, la centura neagră)

Sfaturi pentru copii şi tineri

În acest scop, educaţia instituţionalizată are un rol important. După finalizarea programului de master, are în vedere şi un doctorat în sport, dar crede că e prea tânăr pentru acest pas, are răbdare să fie pregătit pentru acest moment. Iar celor mai tineri le oferă propriul exemplu: “Nu mă consider norocos pentru că am nimerit unde trebuie. Norocos mă simt pentru că am avut cu cine să mă consult. Mi-am călcat pe orgoliu şi i-am întrebat pe cei bătrâni mereu. Deciziile au fost ale mele, dar am întrebat şi am ascultat ce au de zis părinţii şi bunicii. Iar entuziasmul, perseverenţa şi dorinţa de a cunoaşte necunoscutul m-au ajutat ”, ne destăinuie tânărul instructor ingredientele pentru reţeta succesului.

viorel staicu alaturi de baietii lui

(Alături de tatăl său şi fratele mai mic)

 

 

 

Valeriana Comedie




Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro