Istoria mănăstirii Stelea din Târgoviște. Date și imagini exclusive

A consemnat prof.dr. Cornel Mărculescu

În Țara Românească au existat în secolul al XVI-lea două mănăstiri cu acest nume, deosebirea dintre acestea constând în amplasamentul lor, una în București și cealaltă la Târgoviște: Mănăstirea Stelea din București este ctitoria lui Stelea Spătarul, iar Mănăstirea Stelea din Târgoviște este ctitoria lui Stelea Neguțătorul, ambele având statutul de mănăstiri închinate. În cartea Mitropolitului Grigorie din anul 1632 (7140), se precizează faptul că Stelea Spătarul, vrând să clădească această biserică (Stelea) și să o facă meteoh Mănăstirii Ivir, a înștiințat acolo acest lucru dorind a aduce călugări. Isprăvind-o, a înzestrat-o cu moșii și prăvălii. La venirea lui Sinan Pașa în 1595, biserica este arsă și rămâne 50 de ani părăsită, până când, sub Leon Vodă (1629-1632), o reface Mitropolitul Grigorie. Crezând că face referire la Mănăstirea Stelea din Târgoviște, marele istoric Nicolae Iorga trage concluzia că dacă Grigorie Iviritul a reparat și biserica, nu numai chiliile mănăstirii în 1632, atunci Vasile Lupu, ctitorul Mănăstirii Stelea cea nouă din 1645, nu a lăsat nimic din vechea clădire. În realitate însă, este vorba despre Mănăstirea Stelea din București, ctitoria lui Stelea Spătarul în vremea lui Mihnea Turcitul (1577-1583; 1585-1591), care, fiind arsă în 1595, este refăcută în 1632, reparată în 1837 și distrusă ulterior în 1847.

Actuala biserică Stelea din Târgoviște, a fost la început mănăstire înconjurată de chilii și zid, din care a mai rămas doar clopotnița. Biserica avea venituri de la moșiile și prăvăliile dăruite de ctitori și enoriași, daruri care se continuă până în secolul al XIX-lea, când încă i se spune Mănăstire în actele oficiale, având pe lângă preot și un administrator special.

În timpul lui Radu cel Mare (1495-1508), se pare că Patriarhul Nifon își avea reședința în această biserică: „Atunci ședeară avințea sa la meteohul Mitropoliei Argeșului cu hramul prea slăvitului mucenic Gheorghe din Târgoviște”  Pentru confirmarea existenței Bisericii Stelea Veche, există următoarele mărturii, dintre care amintim : Mențiunile din secolul al XIX-lea relative la Stelea Veche cuprinse într-un dosar aflat în custodia Arhivelor Naționale Istorice Centrale din București, din care aflăm că avocatul public C. Gheorghiu, reclamă la 28 mai 1863 Ministerul Cultelor și Instrucțiunii vânzarea pieții bisericii „Stelea Veche”, pe care o făcuse cu autorizația Epitropiei Mănăstirilor Închinate Sfântului Mormânt și cu alte forme, Dr. Gheorghiu, îngrijitorul bisericii în 1861. Ministerul, cerând explicații de unde provine piatra, prefectul orașului răspunde că de la o ruină veche numită „Stelea Veche”. De asemenea, la 15 iunie 1863, avocatul public Ștefan Mărculescu, solicită din nou Ministerului Cultelor și Instrucțiunii, să nu se vândă piatra și cărămida unei clopotnițe și materialul bisericii „Stelea Veche”. Unul din motivele aduse de către avocat împotriva vânzării, era acela să nu se vândă „pe seama lor (a grecilor ) cenușa Sf. Nifon”, cunoscut fiind faptul că în stânga bisericii a existat palatul mitropolitan al lui Nifon, iar în 1866, Ioan Georgescu îl reclama pe preotul Mihai că a dărâmat locuința „ce se spune că a fost a Sfântului Patriarh Nifon”.

Mănăstirea Stelea în 1940

Ridicarea Mănăstirii Stelea din Târgoviște în 1645, despre care Paul din Alep spunea că „poartă numele Învierii Domnului, dar Muntenii o numesc Mănăstirea Stelii”, a reprezentat un caz unic în istoria noastră, fiind o dovadă a însemnătății pe care o avea atunci viața religioasă în stat, chiar dacă scopul pentru care a fost zidită, nu a fost atins, iar voievodul moldovean, a zidit Mănăstirea Stelea din Târgoviște.

Actul de constituire al Mănăstirii Stelea din Târgoviște, este foarte bine evidențiat în chiar pisania bisericii: „Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, adică eu, robul și închinătorul Sfintei de viață făcătoarei și nedespărțitei Sfinte Troițe, Io Vasile Voevod cu mila lui Dumnezeu, Domn al Țerii Moldovei, am făcut hramul Învierii Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, pe care înainte-l făcuse Stelea Neguțătorul, unde zace și trupul răposatului părintelui meu Nicolae Vel-Agă; ci acum când m-a dăruit Domnul Dumnezeu cu domnia Țerii Moldovei, fiind risipită această de mai înainte sfântă biserică și căzută până în temelie, cu ajutorul lui Dumnezeu a început a se zidi în zilele fratelui nostru Io Matei Basarab Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țerii Românești și s-a făcut (sfârșit) cu voia lui Dumnezeu în luna lui septembrie, 10 zile și anul 7154 (1646). A scris aceasta Apaț”. Pisania, scrisă în piatră, are în mijloc „Capul de bour” al Moldovei, fiind încadrată de doi baluștri scurți și groși după modelul celor de la biserica Trei Ierarhi din Iași, iar deasupra este dispusă o firidă în care este reprezentată „Adormirea Maicii Domnului”.

Se pare că influențele moldovenești de la Mănăstirea Stelea se fac simțite și la alte biserici ale lui Matei Basarab din Târgoviște, cum ar fi la Biserica Sf. Nicolae Andronești (ridicată în 1527 de către marele vornic Manea Perșanu, în timpul domnitorului Radu de la Afumați), unde bolțile cu pandativi se sprijină pe console ca si la Mănăstirea Stelea, la Biserica Târgului (ridicată în 1654 cu cheltuiala lui Udriște Năsturel, pe locul alteia mai vechi, biserica a fost sfințită de Patriarhul Macarie al Antiohiei), care imită în lemn chenarul gotic al ușii de la Stelea, iar la Biserica Sfinții Împărați (1650), turla este sprijinită pe același sistem de arcuri ca la Stelea, având de asemenea, chenare de piatră la ferestre precum și patru contraforturi.

În timpul renovării catedralei orașului în 1873, slujbele oficiale se făceau la Mănăstirea Stelea, iar în anul 1874, preotul Anghel duhovnicul solicita Ministerului Cultelor să nu facă „menagiu” în fața bisericii, cerere care se aprobă. Mai târziu, casele mănăstirii au servit drept cazarmă Comenzii Focului (așa era denumit serviciul public al pompierilor din orașul Târgoviște), rămânând libere doar câteva odăi mici.

Mănăstirea Stelea în 1908

Considerată mult timp cea mai frumoasă mănăstire din Târgoviște, totuși, odată cu impunerea patinei timpului, a prădăciunilor vrăjmașilor, a utilizării mănăstirii și a chiliilor acesteia drept cazarmă militară, precum și a trecerii prin unele cutremure naturale, Mănăstirea Stelea și-a pierdut din strălucirea de odinioară, drept pentru care, în anul 1945, preotul paroh Gheorghe Rotaru sub directa supraveghere a Comisiunii Monumentelor Isorice, a demarat un amplu program de restaurare a complexului monahal, fiind angajat în acest sens ca arhitect delegat Emanoil Costescu. În urma evaluării mănăstirii și a întocmirii devizului de execuție ce se ridica la suma de 13.000.000 lei, s-au decis lucrările ce urmau a fi executate pentru restaurare: spălarea și renovarea picturii; înlocuirea cărămizilor umede; tencuieli la soclul interior până la o înălțime de 2 m; tencuieli exterioare; lucrări de pietrărie; înlocuirea pietrelor sparte de la pardoseala interioară și refacerea totală a banchinei exterioare; consolidarea contraforților și a turlei din față, care au suferit avarii în urma cutremurului din 1842; demontarea și consolidarea tâmplei bisericii cu toate icoanele existente; instalarea Crucii cu rătignirea Mântuitorului deasupra tâmplei; precum și ruinele palatului mitropolitului Nifon, aflate în partea de miază-noapte a bisericii, care au servit pentru mult timp drept depozit pentru gheață în folosul târgoviștenilor.

În calitate de paroh al bisericii Stelea, preotul Gheorghe Rotaru a funcționat aici încă din anul 1935, când l-a succedat pe socrul său, preotul Dimitrie Popescu care activase foarte mult timp ca protopop șef al județului Dâmbovița. Ca epitropi ai bisericii erau Simion Bucurenciu (casier), Iorgu Lăzărescu și R. Nicolaescu Moțăilă care se îngrijeau de partea economică a parohiei, în timp ce din Consiliul Parohial făceau parte următorii: profesor Anghel Nicolescu, avocat Ion Dimitriu, avocat Nicolae Ștefan, Dumitru Călin, Moise Ionescu, Paul Filip, Mihail Ticoș, Aurel Cega, Stelian Petrescu și Iosif Enăchescu, acesta din urmă fiind și cântăreț al bisericii, alături de Ion D. Coman.

Biserica Stelea, intrare laterală

Biserica Stelea-intrarea principală

Clopotnița și intrarea spre Biserica Stelea

Clopotnița și o parte din chilii unde a existat locuința preotului paroh


Valeriana

Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro