Ionuţ Petcu a trecut prin moarte în 2014 şi ştie cum să folosească a doua şansă la viaţă!

Târgovişteanul de 24 de ani a suferit în noiembrie 2014 un grav accident de maşină, survenit cu un politraumatism care l-a ţinut în comă trei luni de zile. Doctorii erau rezervaţi în ceea ce priveşte recuperarea sa. “Nimeni nu-i dădea nicio şansă. Toţi ridicau din umeri şi evitau să se pronunţe. Nu am acceptat nimic din ceea ce auzeam de la doctori şi m-am agăţat de anumite semne care îmi dădeau speranţă. Am făcut tot ce ne-a fost în putinţă, iar acum avem rezultate”, povesteşte Maria Petcu, mama lui Ionuţ care cu optimism şi determinare a luat viaţa aproape de la capăt.

(Astfel arăta după accident maşina în care era tânărul)

Semnele despre care vorbeşte mama sa au fost întâmplări pentru alţii banale, dar cu însemnătate pentru familia lui Ionuţ în momentele acelea de coşmar. “Faptul că a plouat aproape tot timpul cât a stat la Floreasca, şi pentru noi ploaia e un semn bun, îmi dădea încredere. La fel, faptul că ajungeam la anumiţi preoţi în anumite zile. O cărticică talisman pe care am găsit-o la el în cameră şi i-am pus-o sub pernă, în partea dreaptă şi simţeam că o să-l ţină în siguranţă. M-am agăţat de orice”, îşi aminteşte mama lui Ionuţ care a găsit astfel resurse să treacă peste durere. “M-am rugat la Dumnezeu să nu-mi ia minţile ca să pot să am grijă de el.”

“Am avut doi îngeri păzitori: mami şi tati”

O luptă cruntă pentru o viaţă normală a dus şi duce în continuare tânărul. Internat după accident la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Bucureşti, era într-o stare critică. După trei luni, când s-a trezit din comă, nu putea să se mişte, avea canulă care să-l ajute să respire, nu putea vorbi, avea sondă pe gât pentru mâncare şi sondă urinară. Îşi avea însă amintirile cu excepţia accidentului suferit. “Mă bucur că nu-mi aduc aminte accidentul. A ştiut Dumnezeu să mi-l şteargă din minte ca să nu am coşmaruri şi să merg mai departe. Îmi amintesc că atunci când m-am trezit, nu înţelegeam ce e cu mine. Într-un final mi s-a spus că am avut accident şi nu puteam să accept în ce hal eram”, povesteşte Johnny, cum îi spun cunoscuţii. “Abia în aprilie 2015 a mişcat un deget. Mi-am notat într-o agendă fiecare moment important din aceşti ani în care am trăit numai pentru el” spune Maria Petcu. Ea şi-a dedicat tot timpul îngrijirii lui şi a găsit metode pentru a-i da curaj şi a-l face să nu se simtă singur. Pentru a comunica mai uşor, dat fiind că Ionuţ nu putea vorbi, a stabilit de exemplu anumite semne din degete la care au convenit, iar când tânărul a putut să-şi folosească mâna îi dădea o agendă în care el scria ce doreşte. “M-am născut a doua oară. Am avut doi îngeri păzitori: mami şi tati” consideră Ionuţ a cărei preocupare în ultimii doi ani a fost recuperarea.

(Alături de mama sa)

“Faceam în jur de 200 de paşi până în sufragerie. Acum fac vreo 20”

Şase luni a stat în spital la Bucureşti si a iesit de acolo într-o stare de neimaginat. “Când l-am adus acasă avea 35 kg la 1,80 metri ai lui. Şi-au bătut joc de el. La Târgovişte am găsit oameni mai buni, care chiar l-au ajutat” spune mama lui Johnny care acum a ajuns la o greutate de 74 kg. “La spital la Târgovişte l-a băgat la perfuzii şi făcea gimnastică pentru recuperare de două ori pe zi – kinetoterapie şi masaj. Ne-au ajutat foarte mult medicii din Târgovişte. Profesorul Brădeanu, doctorul Deftu, acasă veneau dl. Ghiţă – maseur la echipa de baschet şi Radu Bogdan pentru gimnastică, la centrul de recuperare am primit iar sprijin. Multă lume ne-a ajutat” spune recunoscătoare Maria Petcu.

Un rol important l-a avut şi implicarea recentă a antrenorului Viorel Staicu, un apropiat al familiei, care a reuşit să-l pună practic pe picioare. “Am încredere în sensei. Sensei vorbeşte cu mine şi nu îl ascult doar eu, ci şi corpul meu. Şi eu rămân uimit că reuşesc să fac anumite lucruri. De exemplu, a reuşit în doar şase zile să mă facă să merg, pe picioarele mele. Faceam în jur de 200 de paşi până în sufragerie. Acum fac vreo 20. Vine în fiecare zi la mine, îmi dă un program de exerciţii şi îmi spune şi ce să mănânc ca să grăbesc recuperarea” explică tânărul.

“Dumnezeu mi-a lăsa mâna dreaptă ca să mă pot închina”

Totuşi cel mai mare ajutor crede că l-a avut de la Dumnezeu. “Eu cred mult în Dumnezeu şi ştiu că Dumnezeu a avut grijă de mine. La început mişcam mâna stângă şi nu puteam mişca dreapta. Eu sunt sigur că acum pot să folosesc mâna dreaptă ca să mă închin. Poate să zică oricine că mi-a lăsat Dumnezeu mâna dreaptă ca să mă descurc, dar sunt sigur că mi-a lăsat-o ca să mă pot închina”, este convins Johnny care face în prezent exerciţii pentru ca şi mâna stângă să-i fie pe deplin funcţională. Dar nu se gândeşte la neajunsurile lui, ci la cele ale semenilor. “Vreau să mă fac bine ca să devin maseur pentru că am auzit că se câştigă bine făcând masaj de relaxare. Vreau să strâng bani ca să pot dona celor care au nevoie. Când aud la televizor de diferite cazuri, mă oftic că nu am niciun leu să le dau. Iar pentru mine, o să folosesc banii să ajung la Ierusalim cu mama.Atât îmi doresc”, ne destăinuie Ionuţ Petcu care este determinat să depăşească toate încercările pe care accidentul de masină de la sfârşitul lui 2014 i le-a adus.

Valeriana




Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

: 2 ganduri despre “Ionuţ Petcu a trecut prin moarte în 2014 şi ştie cum să folosească a doua şansă la viaţă!

  • 6 februarie 2017 at 11:51
    Permalink

    Johny este un luptator asa cum il stiu eu …si il stiu de cand avea cativa anisori si cred ca intr-o buna zi isi va indeplini fiecare dorinta.
    Parintii au jucat cel mai important rol in evolutia lui Johny, parinti care si-au sacrificat aproape tot pentru ca johny sa progreseze.
    Johny multa bafta, sanatate maxima, si curaj
    Un prieten

    Reply
  • 6 februarie 2017 at 11:50
    Permalink

    Recuperarea miraculoasa a lui Johny a trecut si prin fata mea.O vointa incredibila de care putina lume este capabila…imi aduc aminte ca atunci cand a venit de la Floreasca era inert si nu misca nici ochii …avea o privire pierduta…l-am intrebat daca ma cunoaste sa miste un deget de la picior. A miscat un deget sau poate ca asa vroiam eu sa cred ….dar atunci mi-am dat seama ca poate sunt sanse sa traiasca nicidecum sa se miste sa gandeasca sau sa poti purta un dialog asa cum facem astazi.Johny a luat-o pas cu pas si a reusit sa invinga moartea ba chiar a facut ce putini pot …sa mearga inainte cu o vointa de fier si sa inteleaga ca asa a fost sa fie .
    Semnat – Un prieten

    Reply

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro