Invocarea unei intrebari preliminare CJUE pe tema denominarii CHF: o solutie care se poate aplica in toate dosarele

INTREBARE PRELIMINARA:
Prin refuzul bancilor de a face denominarea prin simpla cerere adresata bancii s-a incalcat art. 3 din Directiva 93/13?

Ce spune art. 3?
(1) O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consider ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimental consumatorului.

(2) Se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune.
Faptul că anumite aspecte ale unei clauze sau o anumită clauză au fost negociate individual nu exclude aplicarea prezentului articol pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a acestuia indică faptul că este, cu toate acestea, un contract de adeziune. În cazul în care orice vânzător sau furnizor pretinde că s-a negociat individual o clauză standard, acestuia îi revine sarcina probei.

(3) Anexa conține o listă orientativă și neexhaustivă a clauzelor care pot fi considerate abuzive.

Prin aceasta procedura o instanta nationala are posibilitatea sa consulte Curtea de Justitie a Uniunii Europene cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau validitatea actelor adoptate de institutiile Uniunii.
O intrebare preliminara poate fi adresata Curtii doar pe parcursul desfasurarii procedurii judiciare. Potrivit art. 267 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene, “Curtea de Justitie a Uniunii Europene este competenta sa se pronunte, cu titlu preliminar, cu privire la:

a) interpretarea tratatelor ;
b) validitatea si interpretarea actelor adoptate de institutiile, organele, oficiile sau agentiile Uniunii.
In cazul in care o asemenea chestiune se invoca in fata unei instante dintr-un stat membru, aceasta instanta poate, in cazul in care apreciaza ca o decizie in aceasta privinta ii este necesara pentru a da o hotarare, sa ceara Curtii sa se pronunte cu privire la aceasta chestiune. In cazul in care o asemenea chestiune se invoca intr-o cauza pendinte in fata unei instante nationale ale carei decizii nu sunt supuse vreunei cai de atac in dreptul intern, respectiva instanta este obligata sa sesizeze Curtea.

C.J.U.E. nu poate hotari asupra unei eventuale contrarietati intre norma interna si cea din dreptul comunitar. Cu toate acestea, poate pune la dispozitia instantelor nationale elementele necesare pentru ca acestea sa poata aprecia asupra existentei sau nu a unei contrarietati ( Hotararea C.J.U.E. din 12 decembrie 1990, SARPP, 241/89).

Rolul Curtii se va limita la interpretarea dreptului Uniunii sau de a statuta asupra validitatii acestuia, fara a putea aplica acest drept la situatia de fapt dedusa judecatii. Instanta nationala va putea adresa C.J.U.E o intrebare preliminara de indata ce va constata ca sunt necesare clarificari asupra unei norme din dreptul comunitar ce ar avea incidenta in speta dedusa judecatii sau se impune emiterea unei decizii asupra validitatii acesteia. In privinta continutului cererii de pronuntare a unei hotarari preliminare, instantele nationale vor putea sa se raporteze la
Recomandarile in atentia instantelor nationale, referitoare la efectuarea trimiterilor preliminare (Jurnalul Oficial C 338 din 6.11.2012 )[1]. In conformitate cu prevederile art. 412 alin. (1) pct. 7 C.proc.civ., instanta nationala va suspenda cauza, in situatia in care formuleaza o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare. Incheierea prin care instanta nationala a respins cererea de sesizare a C.J.U.E cu o intrebare preliminara poate fi atacata odata cu hotararea pronuntata asupra fondului cauzei (daca aceasta din urma este susceptibila de exercitarea cailor de atac).

Articol scris de avocat COLTUC MARIUS VICENTIU.
[email protected]