Drept la replică: ROJUST – Asociația Personalului din Justiție

ROJUST, Asociația Personalului din Justiție, a transmis un Drept la replică în urma unor informații preluate eronat de către presa națională, generate de Nota de Informare cu privire la executarea silită a drepturilor salariale ale personalului judiciar, emisă sub autoritatea Ministerului Finanțelor.

 

ROJUST, Asociaţia personalului din justitie, în calitate de susţinător al intereselor grupului Google al Magistraţilor pensionari din toată ţara a luat la cunoștință, cu o îngrijorare profundă, de diseminarea în spaţiul public a unor ştiri generate de informaţii preluate dintr-un material publicat la data de 25.08.2023 pe platforma specializată, https://www.luju.ro/guvernul-a-casunat-pe-baniimagistratilor-ministerul-finantelor-vrea-sa-taie-drepturile-banesti-ale-judecatorilor-si-procurorilordecise-prin-actele-administrative-ale-csm-ori-prin-hotarari-judecatoresti-toate-aceste-pretentii-denatura-pecuniara-formulat (anexată în format PDF) intitulat „Nota de Informare” emisă sub autoritatea Ministerului Finanțelor şi care vizează procedura de executare silită în conformitate cu hotărârile judecătorești definitive, referitoare la drepturile salariale acordate personalului din sistemul judiciar.

Informaţiile preluate de către media în articolele enumerate cu caracter exemplificativ mai sus se bazează pe datele furnizate de această notă, care însă au un caracter neadevărat, distorsionat, tendențios și manipulator, elemente ce au potențialul de a afecta grav sistemul de justiție din România și imaginea celor implicați în activitatea judiciară.

Întrucât situația prezintă un grad de periculozitate ridicat, suntem constrânși să răspundem în mod detaliat și punctual fiecărei afirmații discutabile, cu scopul de a contracara impactul negativ pe care acestea îl pot avea asupra integrității și prestigiului sistemului judiciar din țară.

Nota de informare face trimitere la un fenomen litigios fără precedent vizând drepturi salariale sau de natură salarială restante în sistemul judiciar, începând cu 01 ianuarie 2008 până la finalul anului 2022, respectiv peste 22.800 de acţiuni, despre care tot autorii afirmă că au fost în mare parte admise şi oferă exemple referitoare la drepturile salariale restante câștigate prin hotărâri judecătorești definitive – pe care autoritatea executivă nu dorește să le mai execute, cu motivații/exprimări care induc ideea că drepturile nu ar fi cuvenite şi că s-au acordat în mod subiectiv, motivat de faptul că faptul că aceste litigii au fost judecate de colegi judecători.

Amintim autorilor Notei de informare că singura autoritate competentă să dispună asupra unui litigiu este – în orice stat de drept – autoritatea judecătorească, inclusiv atunci când în litigiu se află drepturi salariale ale magistraților. Nu există constituțional, la nivel național (și nici internațional), o altă autoritate care să dispună aupra litigiilor – civile sau penale – care vizează magistrați. La fel cum un medic este operat de un alt medic, cum un profesor predă altui profesor etc, un magistrat este judecat de un alt magistrat conform competențelor stabilite de lege – așa cum se întâmplă în orice stat democratic.

De aici deducem că autorii Notei de informare au un alt interes decât cel care privește respectarea legii, în condițiile în care actori politici au afirmat în spațiul public că magistrații ar trebui să fie îngăduitori și să nu mai sesizeze instanțele naționale. O astfel de solicitare făcută de factorul politic și care survine Notei de informare(sau poate a generat-o) este periculoasă, conducând la înfierarea unei categorii profesionale al cărei statut se dorește a fi aservit politic, fiind o problemă care se impune a fi sancționată.

Numărul de 22.800 de acţiuni şi chiar fragmente din această Notă (cum ar fi că Ministerul Justiţiei ar fi pierdut majoritatea acestor procese) au fost vehiculate prima dată în presăhttps://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/gorghiu-ministerul-justitiei-dat-in-judecata-de-magistratiin-22-800-de-dosare-pentru-drepturi-salariale-le-pierdem-pe-majoritatea-2406203, chiar de către Ministrul Justiţiei, Alina Gorghiu, încă din luna iunie 2023, în contextul protestelor magistraţilor cu privire la proiectul de lege privind pensiile de serviciu şi atacarea acestuia de către ÎCCJ la Curtea Constituţională.

Cu toate acestea nu s-a reuşit intimidarea magistraţilor, iar proiectul de lege s-a dovedit neconstituţional, aşa cum rezultă din Decizia nr. 467/2.08.2023 a Curţii Constituţionale.

După publicarea în august 2023 a Notei asumate de angajaţii Ministerului Finanţelor, Consiliul Superior al Magistraturii a emis un comunicat de presă în care a prezentat situaţia statistică a cererilor întregului personal din sitemul judiciar, anexat alăturat prezentei, menţionând următoarele: https://www.csm1909.ro/PageDetails.aspx?PageId=299&FolderId=10670&FolderTitle=COMUNICAT% 20DE%20PRES%C4%82-(2023-08-28) :

Astfel, evidențele statistice pun în lumină faptul că din anul 2008 până în prezent s-au înregistrat pe rolul instanțelor judecătorești un număr total de 888.744 de cauze având ca obiect drepturi salariale, dintre care 855.321 promovate de alte categorii profesionale, cu mult mai mult decât totalul de 33.423 de acțiuni formulate în aceeași perioadă de personalul din sistemul justiției (judecători, procurori, magistrați-asistenți, personal asimilat, personal auxiliar și conex etc.). Cu alte cuvinte, acțiunile introduse de toate categoriile din sistemul judiciar, iar nu doar de către judecători și procurori, reprezintă doar 3,76% din totalul cererilor având un asemenea obiect, cu care au fost învestite instanțele judecătorești. În același timp, faptul că unele dintre acțiunile promovate în justiție sunt admise de către instanțe nu poate avea nicidecum semnificația unei atitudini abuzive a celor care le promovează, ci dimpotrivă, poate releva probleme sistemice la nivelul legislației sau al modalității de aplicare a legii de către ordonatorii de credite.

Aceasta denotă faptul că acţiunile magistraţilor reprezintă o infimă parte din acţiunile având ca obiect drepturi salariale, dar numai acestora li se impută că îşi exercită un drept constituţional pe care îl au ca orice cetăţean al acestei ţări, iar faptul că au fost admise înseamnă că au fost justificate.

Din acest punct de vedere amintim că respectarea dispozițiilor constituționale nu sunt facultative, iar hotărârile judecătoreşti definitive şi executorii se bucură de autoritate de lucru judecat astfel încât se prezumă că reflectă adevărul şi fac dreptate părţilor litigante şi nu pot fi supuse îndoielii în ceea ce priveşte dezlegarea problemelor de drept supuse analizei, o atitudine contrară fiind de natură a aduce atingere chiar statului de drept.

Este important de reţinut că, la pagina 3 ultimul alineat, autorii Notei de informare afirmă ei însuşi că acesta a fost motivul pentru care şi magistraţii s-au simţit îndreptăţiţi să solicite aceste drepturi salariale, invocând uneori argumente chiar mai solide pentru care categoria lor profesională ar fi îndreptăţită la acordarea acestor drepturi faţă de categoriile care beneficiau deja potrivit legii de acestea). Deci chiar reprezentanţii Ministerului Finanţelor recunosc că ni se cuveneau aceste drepturi.

Concluzia este că fenomenul litigios nu este caracteristic doar magistraturii ci şi altor categorii profesionale din învăţământ, sănătate, ordine publică, funcţionari publici, administraţie locală, etc şi ar trebui să ridice în primul rând un semnal de alarmă cu privire la aparatul de lucru specializat care se ocupă de verificarea actelor normative înainte de adoptare, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă şi nu în ultimul rând să determine puterea legislativă a adopta norme clare, corelate cu alte dispoziţii deja adoptate, echitabile, echilibrate, apte să îşi producă efectele necesare menţinerii statului de drept şi bunei funcţionări a acestuia.

Vă rugăm să reamintiți cetăţenilor că eventualele incoerențe legislative de natură fiscală și nu numai nu au fost cauzate de magistrați, căci magistrații doar aplică legea, astfel cum a fost elaborată și votată de forul legislativ, Parlament, respectiv Guvern și care ar trebui să fie în acord cu Constituţia, legea fundamentală a statului democratic, democrație pe care România o reclamă.

Mai mult, din parcurgerea naturii litigiilor provocate de-a lungul anilor de corpul magistraţilor menţionate de autorii Notei (acordarea de despăgubiri morale pentru condiţii necorespunzătoare de muncă; acordarea „sporului de permanenţă” şi a contravalorii muncii suplimentare deoarece datorită posturilor vacante şi organigramelor nedimensionate corespunzător, supraîncărcării cu dosare, timpul liber al magistratului sau cel care ar trebui alocat familiei este extrem de redus; deseori acesta trebuind să lucreze după program, uneori şi în weekend şi chiar noaptea fără a fi retribuit în plus) se poate observa strigătul de disperare al celor care se luptă de mult timp cu un sistem slab finanţat, cu organigrame subdimensionate, cu multe posturi vacante, rămase neocupate, dat fiind politicile deficitare de atragere a unor persoane profesioniste în sistem, dar şi condiţii materiale care pun în pericol însăşi exercitarea actului de justiţie.

În aceste condiţii apar ca fiind hilare concluziile de la paginile 6 şi 7 în sensul că ar trebui stopat valul de litigii având ca obiect: – acordarea de daune morale, motivat de o desfășurare a activității în instanțe/parchete de natură să afecteze sănătatea la locul de muncă (similar pretențiilor formulate de persoanele din penitenciar pentru insuficiența spațiului de detenție); acordarea sumelor de bani aferente posturilor vacante (ex. drepturile salariale ale judecătorilor aflați în concediu de creștere a copilului să fie achitate celor ”rămași” la locul de muncă.) – a se vedea Hotărârea CSM nr.2225/2023;

Aceasta denotă slaba subvenţionare şi gestionare a resurselor alocate sistemului judiciar şi transpare în mod elocvent modul cum este privită justiţia de către factorii decidenţi.

Autorii Notei vehiculează sume mari de bani ca fiind cheltuielile bugetare pentru achitarea de drepturi salariale restante, Astfel, se menţionează că pentru judecători, cheltuielile bugetare pentru achitarea de drepturi restante (diferenţe efectuate doar în perioada 2010-2022 au totalizat 4.579.420 mii lei, respectiv circa 927.890.908 euro, motiv pentru care presa ne impută că am jupuit statul român de un miliard de euro sau chiar 3,2 miliarde de euro.

Va rugăm să observaţi că sumele se raportează la perioada 2010-2022, la un număr de 12 ani! Deci în niciun caz nu se pot raporta la PIB ul României pe un an!

Totodată, autorii Notei omit să aducă la cunoştinţă că cea mai mare parte a acestora reprezintă dobânzile legale penalizatoare pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale restante care au fost eşalonate ani la rândul, începând cu O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Se induce ideea ca Ministerul Finanțelor riscă să intre în incapacitate de plată şi se susţine că Este un dezastru greu de imaginat, pentru că Ministerul Finanţelor riscă să fie executat silit!

Trebuie menţionat că pentru aceste drepturi salariale nu poate fi executat silit Ministerul Justiţiei- care a predat calitatea de ordonator de credite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fără asigurarea personalului şi resurselor materiale şi financiare necesare şi nici Ministerul Finanţelor, care, de altfel, de obicei, nu este parte în proces, dar şi pentru că, prin Ordin al Ministrului Finanţelor a fost blocată această posibilitate.

Astfel, sumele care nu sunt plătite de bună voie nu pot fi executate silit din cauza unui alt subterfugiu al Ministerului Finanţelor care, în aplicarea art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 a emis Ordinul MFP nr. 2336/2011, în cadrul căruia a prevăzut că în cazul emiterii somaţiilor, înfiinţărilor şi chiar validărilor de poprire se interzice terţului poprit să achite alte sume decât cele menţionate într-o anexă chiar de debitorul instituţie publică.

Cu alte cuvinte debitorul transmite anexa cu sumele pe care este de acord să le plătească, dar în realitate, instituţiile publice refuză să achite aceste datorii, comunicând anexa prevăzută de Ordinul nr. 2336/2011 al Ministrului Finanţelor Publice prin care se stabilesc sumele ce fac obiectul indisponibilizării, numai cu sume zero.

Aceasta se traduce cu, pe mine, instituţie publică mă execuţi silit numai pe sumele pe care vreau eu sa ţi le dau, dar în realitate nu vreau să îţi dau nimic!

Or, stagnarea executărilor silite prin instituirea unei asemenea proceduri abuzive nu poate decât să atragă acumularea unor dobânzi penalizatoare care pun presiune tot pe bugetul de stat.

Neaducerea la îndeplinire a unor hotărâri judecătoreşti de către stat creează un precedent periculos şi îndeamnă la nerespectarea hotărârilor judecătoreşti în ansamblu, de către oricine, ceea ce poate genera haos în multe domenii şi transmite un mesaj de nerespectare a justiţiei în general.

Nu in ultimul rând se menţionează că în ceea ce privește salarizarea, în sistemul public, magistraţii beneficiază de cele mai mari remunerații.

Cu privire la modul de salarizare a magistraţilor nu este foarte departe perioada în care aceştia aveau salarii mici, care nu puteau nici măcar să asigure un trai decent.

Cei care se simt nedreptățiți, invocă justiția la prima replică („te dau in judecată”), în schimb, uită imediat că o justiție independentă de orice influențe, trebuie asigurată mai întâi financiar, cu atât mai mult cu cât magistrații români nu pot face afaceri sau politică.

Legiuitorul este cel care a stabilit statutul așa numit privilegiat al magistratului, statut care este mai degrabă restrictiv și nu la îndemâna oricui: se câștigă prin examene grele, sacrificii continue, actualizare permanentă la legi schimbătoare, muncă fără normă și nenumărate interdicții. Este firesc să fie compensat financiar, alfel nu ar mai tenta pe nimeni care îşi respectă profesia să vină în sistem.

Dispozițiile privind cuantumul indemnizațiilor de serviciu – salarii sau pensii – au fost adoptate în decursul timpului de forul legislativ în acord cu prevederile constituționale și cu angajamentele asumate la nivel european de statul român, toate aceste dispoziții recunoscând rolul magistratului român într-un stat democratic. Modificarea in pejus a acestor drepturi a fost sancționată ca fiind un atac la adresa democrației, a statului de drept, întrucât subsumează justiția factorului politic.

Trebuie precizat ca potrivit art. 231 din Legea nr. 303/2022, (1) Judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului de specialitate juridică asimilat acestora le este interzis: a) să desfăşoare activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse; b) să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile sau de altă natură; c) să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare sau control la societăţi, instituţii de credit sau financiare, societăţi de asigurare/reasigurare, societăţi naţionale sau regii autonome; d) să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.

De-a lungul anilor au aparut şi interdicţii nescrise (de exemplu grija în alegerea partenerului/partenerei de viaţă care să nu aiba o profesie incompatibilă cu cea de magistrat).Un rezultat al acestor interdicţii şi limitări este afectarea vieţii private a unei întregi categorii profesionale, cu impact şi importanţă în viaţa socială.

Ca atare, pentru majoritatea magistraţilor din această ţară singura sursă de venit este indemnizaţia al cărei cuantum este transparent şi aşa cum rezultă din chiar anexa Notei de informare, venitul brut lunar al unui judecător care funcţionează la judecătorie cu 3-5 ani vechime porneşte de la 17619 lei brut, respectiv 10307 lei net şi ajunge la un venit brut de 22069 lei, deci un net de 12910 lei pentru un judecător de judecătorie cu peste 20 de ani vechime în funcţie sau de un venit brut de 25337 lei, deci un net de 14822 lei pentru un judecător de Curte de Apel.

În schimb, analizând declaraţiile de avere ale semnatarilor Notei informative a Ministerului Finanţelor se observă că aceştia încasează venituri considerabile din alte surse, de principiu prin participarea în consiliile de administraţie ale unor instituţii/organizaţii de stat.

– Astfel, domnul secretar de stat HEIUS LUCIAN OVIDIU a avut un venit NET total în anul 2022 de 270339 lei, din care salariul din MF, 44688 RON, 69852 RON ca membru CIFGA la Exim Banca Romaneasca, 76101 RON ca preşedinte la Agentia Nationala de Administrare Fiscala, 14100 RON ca și crescator ovine, 20234 RON din dividende şi 45364 RON ca membru în consiliul de administratie.( deci un venit NET de 22538 lei lunar).

– De asemenea, doamna secretar de stat PESCARU DANIELA figurează cu o sumă de 117067 RON net pentru funcţia deţinută în Ministerul Finanţelor dar şi cu suma de 257916 ca preşedinte CIFGA la EXIM Bank, deci venituri nete declarate pentru anul 2022 de 374983 lei, respectiv 31248 lei net lunar, cu mult peste indemnizaţia netă chiar a unui judecător de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa cea mai mare în grad din ţară care are numai 103 judecători.

Nici în privinţa celorlalţi semnatari ai Notei Ministerului Finanţelor lucrurile nu stau altfel.

– Astfel, domnul BADEA CIPRIAN SEBASTIAN are un venit net de 366834 lei anual, din care ca functionar public 139158 RON şi de la CEC Bank, ca membru în consiliul de administratie de 227676 RON.

– Domnul POPESCU NICU a încasat 153615 lei total, din care salariu 124407 RON iar de la Fondul Roman de Dezvoltare Sociala, ca membru Consiliu Director suma de 29208 RON.

– Tot astfel, domnul ROMAN CLAUDIU a încasat un total 197704 lei din care salariu de 113526 RON de la Ministerul Finanţelor, iar de la STB SA București, ca membru CA suma de 84178 RON.

Înainte de a arăta cu degetul magistraţii acestei ţări, ar trebui să ne uităm în curtea proprie, la exemplele cu angajaţi ai sistemului de stat care încasează venituri cu mult mai mari decât un judecător de la instanţa cu cel mai mare grad din această ţară şi să nu omitem că pentru a avea o justiţie independentă, care să ne asigure echidistanţa într-un eventual proces pe care oricine îl poate avea la un moment dat este necesar ca magistraţii să nu depindă financiar de factorul politic şi nu numai, în condițiile în care, spre deosebire de alte categorii profesionale, nu pot derula alte activități producătoare de venituri – cu excepția carierei didactice în învățământul superior.

Din aceasta perspectivă trebuie să amintim că există persoane care pot derula activități în mai multe instituții ale autorităților publice sau pot cumula venitul obținut de la stat cu cel obținut în mediul privat, iar autorii Notei de informare nu fac nicio referire la venituri obținute de astfel de persoane, venituri care sunt cu mult mai mari decât cele plătite cu titlu de indemnizație unui magistrat.

Se susţine că magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiției (ÎCCJ), procurorii Parchetului General (PG) precum și angajații Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) au dispus măsuri administrative prin care s-a realizat majorarea salariilor din justiție cu 25%, retroactiv, începând cu data de 1 ianuarie 2018, dar se omite să se expună că această majorare este prevăzută chiar de art. 38 alin. 3 din Legea nr. 153/2017 şi derivă din trecerea contribuţiilor de la angajat la angajator.

Deşi se menţionează că, începând cu luna mai a.c., Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Public au solicitat majorarea limitelor de cheltuieli lunare aprobate la titlul ”Cheltuieli de personal”, pentru plata drepturilor salariale astfel majorate, nu se aduce la cunoştinţă că aceste solicitări nu au fost aprobate nici până în prezent, astfel încât ordonatorii principali de credite au fost puşi în situaţia de a emite acte administrative pe care nu le pot pune în aplicare, o situaţie fără precedent de natură a decredibiliza puterea judecătorească.

În schimb, pentru angajaţii Ministerului Finanţelor, aşa cum rezultă din proiectul de ordonanţă pus în dezbatere salariile acestora, stabilite ca urmare a punerii în executare a hotărârilor judecătorești, vor fi acordate prin ordin de ministru, prin derogare de la legea salarizării, conform https://economedia.ro/exclusiv-salariile-angajatilor-ministerului-finantelor-fiscului-si-autoritatii-vamale-romane-vor-fi-stabilite-prin-ordin-de-ministru-acestia-vor-primi-derogare-de-la-legea-salarizarii-potrivitunui.html

De asemenea, în ceea ce priveşte sporurile menţionate în anexa Notei trebuie menţionat că oricâte drepturi ar prevede legea că ni s-ar acorda, deşi nu suntem privilegiaţi faţă de alte categorii profesionale sub acest aspect, tot legiuitorul a prevăzut că acestea se plafonează.

Astfel, art. 25 din cap.III secţiunea III a Legii 153/2017 prevede limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi, astfel : „Art. 25 – (1) Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.”

Această regulă este valabilă pentru tot personalul din ţară plătit din fonduri publice, care este nemulţumit de faptul că deşi se acordă prin legea de salarizare anumite drepturi, în realitate acestea nu există, pentru că tot legiuitorul, prin impunerea acestei plafonări le-a anulat.

Aceasta reprezintă o altă inconsecvenţă legislativă care pune presiune pe sistemul de justiţie prin numărul mare de litigii de natură salarială, generate de tot personalul afectat şi nu numai de magistraţi.

Se mai susţine că avem privilegii uriaşe, respectiv şase călătorii în ţară dus-întors, gratuite (care în realitate sunt trei, pentru că legiuitorul, an de an anulează preverea din statutul judecătorilor şi procurorilor micşărând numărul călătoriilor decontate), compensarea diferenţei dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuinţă de serviciu, potrivit legii, şi chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condiţiile legii- dar se omite să se arate că plafonul până la care poate fi compensată chiria nu a mai fost actualizat de zeci de ani, decontarea cheltuielilor cu asistenţa medicală, medicamente şi proteze, fără a se menţiona că prin acte ale ordonatorului de credite s-a limitat, în afara legii, foarte mult posibilitatea de a deconta aceste servicii şi s-a instituit o procedură anevoiasă tocmai pentru descurajarea promovării unor asemenea solicitări.

Mai mult, rugăm a se verifica legislaţia în materie şi pentru alte categorii profesionale şi veţi observa multe asemenea beneficii, de o consistenţă mai mare decât cele avute de noi.

În acestea condiţii nu înţelegem de ce presiunea mediatică vizează în mod constant doar judecătorii şi procurorii, categorie profesională şi aşa expusă criticilor şi atacurilor vehemente având în vedere că prin natura activităţii prestate cel puţin una din părţile ce se prezintă în faţa magistratului pierde, iar cel nemulţumit este întotdeauna mai vocal decât cel mulţumit.

În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la pensiile judecătorilor care s-ar majora și ele cu 25%, trebuie reiterat că, aşa cum s-a demonstrat în precedent, aceasta nu reprezintă o majorare a indemnizaţiei ci compensarea trecerii contribuţiilor de la angajat la angajator, pentru ca urmare a acestei operaţiuni, venitul net lunat al unui salariat din decembrie 2017 să nu scadă după introducerea noilor reguli de politică fiscală.

De asemenea trebuie sesizată încă o eroare în cuprinsul actului supus discuţiei si anume că În acest moment, pensia specială a unui magistrat este calculată la 80% din salariul brut din ultima lună de activitate, deşi conform art. 211 din Legea nr. 303/2022, pensia de serviciu (şi nu specială) este în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

Deci indiferent cate drepturi ar fi adaugate în ultima lună de activitate, pensia nu poate fi raportată decât la indemnizaţia de încadrare, care este fixă, prevăzută de Anexa V a Legii nr. 153/2017 şi din sporurile avute, sporuri care, aşa cum s-a arătat mai sus sunt plafonate la 30% din aceasta.

Ca atare, este nereală, tendenţioasă şi denigratoare susţinerea următoare: creșterea artificială a remunerației aferente ultimei luni de activitate astfel încât, un magistrat a cărei indemnizație lunară a fost relativ constantă pe parcursul ultimilor ani, să beneficieze de procentul de 80% dintr-o sumă care nu se raportează la indemnizația sa reală, ci la o ”ultimă indemnizație” în care sunt incluse diverse beneficii pecuniare care nu au reprezentat o constantă a veniturilor și are un caracter excepțional (unică în întreaga carieră).

De asemenea, o dezinformare constantă a publicului se produce cu ocazia situaţiilor statistice prezentate cu privire la pensiile de serviciu din România.

Astfel, în anexa 4 este prezentat numărul de beneficiari ai pensiilor de serviciu, fiind excluse în mod intenţionat pensiile militare care reprezintă majoritatea, pentru a apare că numarul de 4988 de pensionari magistraţi ar fi cel mai mare din ţară, ceea ce nu este real.

De asemenea, se menţionează că numai 1584 din aceştia au contribuit la sistemul public de pensie ceea ce este un non sens. Nu există nicio dispoziţie legală care să prevadă că suntem scutiţi de plata contribuţiilor, indemnizaţiile noastre fiind impozitate de-a lungul anilor fără nicio distincţie, spre deosebire de alte categorii profesionale, iar la bugetul de stat a fost virată o contribuţie substanţială, inclusiv pentru susţinerea sistemului de pensii, deci pentru restul de 3404 pensionari (aproximativ trei sferturi din pensionarii magistraţi) nu se calculează în mod voit contribuţia pentru a părea că pensiile noastre pun o presiune mai mare pe bugetul de stat.

Ca atare, afirmaţia că pensiile noastre sunt susţinute într-un procent covârşitor de către bugetul de stat nu este reală şi este bazată pe date incomplete şi în mod voit denaturate.

Pe cale de consecinţă solicităm factorilor decidenţi ca justiţia să fie tratată cu respect (nu pusă la colţ, subfinanţată şi urecheată ca o Cenuşăreasă), iar toate acţiunile reprezentanţilor statului să fie convergente în apărarea locului pe care îl ocupă potrivit Constituţiei în societatea românească, astfel încât exercitarea rolului fundamental al acesteia într-un stat de drept să fie garantată.

Rostogolirea continuă a acestor subiecte în spaţiul public, distrage atenția de la alte probleme importante din sfera politică și socială şi este de natură a genera frustrare şi a pune o presiune constantă pe umerii magistraţilor, care, prin norme statutare şi ale codului deontologic au obligaţia autocenzurii şi nu pot reacţiona pe măsura atacurilor virulente la adresa lor.

Acest document denumit Notă de informare, cu o conotaţie nu tocmai plăcută, ce aduce aminte de Notele informative uzitate în perioada sistemului comunist, a generat în spaţiul public rumoare şi nemulţumiri şi nu este decât o parte a unei campanii mediatice care se poartă de ani de zile împotriva noastră, la instigarea directă a clasei politice, nefiind o întâmplare faptul că această ofensivă a început imediat după perioada în care magistrații au recurs la forme radicale de protest împotriva preconizatelor modificări ale legilor justiției şi după declararea neconstituţionalităţii acestora.

Ca atare, vă solicităm a da publicităţii punctul nostru de vedere pentru a fi cunoscute, chiar şi în mică măsură, problemele cu care se confruntă sistemul judiciar din România.