Daniel Blaga (USR): „Ei și legea lor” sau cum funcționează „driblarea legii” atunci când ești la putere

Un prim-ministru acuzat de plagiat. „Cazul Ciucă” a zguduit pe bună dreptate mass media din România acum un an. Într-un alt Stat, un demnitar aflat într-o astfel de poziție și-ntr-o astfel de postură ar fi demisionat în secunda doi și, cel mai probabil, ar fi părăsit definitiv și irevocabil scena politică, după scuzele de rigoare. În România, acuzat cu dovezi clare de furt, primul ministru Ciucă, asemeni oricărui politruc cu obrazul gros, a atacat în instanță, prin două demersuri juridice diferite, dreptul de a i se verifiza teza de doctorat. Concret, s-a apărat băgând pumnul în gură celor care doreau să se facă lumină în acest caz. Modul în care a câștigat în primă instanță e revoltător: judecătorul Ionela Tudor a motivat că „țara are nevoie de stabilitate”, iar o sentință nefavorabilă nu ar fi făcut bine, atenție, României. Pe scurt, liber la furat pentru binele poporului. Al doilea proces e și mai revoltător: folosindu-se de „metoda coperta”, primul ministru s-a asigurat de faptul că al său caz ajunge „pe mâna” unui coleg de partid, cu funcții înalte printre rândurile „liberalilor”: Marius Iosif. Din nou, Ciucă „scos” curat ca lacrima. Pentru siguranță, domnul Iosif s-a și pensionat imediat după. Ca să nu bată la ochi.

Cel mai revoltător punct însă abia acum urmează: Ministerul Educației, responsabil moral într-un astfel de caz, putea „repara” „erorile” comise, alegând să facă recurs. La urma urmei, într-o „Românie educată”, precum cea propusă de șeful direct a lui Ciucă, președintele Klaus Iohannis, nu ar trebui să fie loc pentru furturi intelectuale la nivel înalt, nu-i așa? Surpriză însă, Ministerul Educației „a uitat” să depună contenstația în timp util, astfel că recursul a fost respins „pe excepție”. Definitiv. Firește, între timp, Universitatea Babeș Bolyai a afirmat public că vorbim despre un plagiat grosolan. Prea târziu însă. Primul ministru Ciucă e bine mersi în funcție și pare că nu se va da dus decât cu o singură condiție: dacă bunul său prieten, pesedistul Marcel Ciolacu, îi va cere să-i elibereze scaunul. C-așa-i între prieteni…