Cazematele nemțești de la Moreni, puncte de atracție pentru bucureșteni! Istoria luptelor din 1944

Documentarea istorică a materialului a fost realizată cu sprijinul Centrului Național de Informare și Promovare Turistică Moreni

Cele două cazemate construite de nemți în al doiea Război Mondial, la Moreni, sunt puncte de atracție pentru bucreșteni, dar și pentru turștii din județele învecinate.  Sunt multe persoane care vin cu bicicleta si merg apoi pe Valea Cricovului.

Buncărele din beton gros au fost construite de specialiști aduși chiar din Germania. Se zice că asemenea cazemate se mai întâlnesc acum în Franța și Olanda. Cazematele germane de la Moreni aveau compartimente de tragere, de depozitare a armamentului, dormitoare, bucătărie, chiar și tunele între locurile de tragere.

Deși vestigii  rare ale Războiului, cazematele nu sunt puse în valoare. Recent reprezentanții Centrului Național de Informare și Promovare Turistică Moreni au curățat buncărele de gunoiele lăsate acolo de localnici, pentru ca turiștii să nu mai fie întâmpinați de mizerie. 7 saci plini de 120 L au fost scoși din cazemate.

Istoria luptelor din 1944 

Cazematele reprezentau puternice puncte de apărare şi observare pentru inamic. Ca mână de lucru pentru organizarea centrelor de rezistenţă, comandanţii hitlerişti din zona Moreni au folosit un număr de 2.000 de tineri din grupul etnic german. Ei constituiau aşa-zisa „Divizie petrolieră” şi era comandată de inginerul Heyder , ofiţer de rezervă.

Încă din seara zilei de 23 August, la vestea doborârii guvernului antonescian şi întoarcerii armelor împotriva trupelor hitleriste, muncitorii din Moreni, mobilizaţi de comunişti, primind arme de la unităţile militare din zonă, s-au constituit în formaţiuni de luptă patriotică şi au luat asupra lor apărarea întreprinderilor. Totodată, ei au luat măsuri ca pe timpul acţiunilor militare să fie asigurată aprovizionarea populaţiei cu energie electrică, apă şi alimente. Planul militar român prevedea în mare, o acţiune largă de încercuire a forţelor duşmane din Moreni şi de pe formele de teren din jurul lui, acţiune în cadrul căreia să se îmbine concomitent atacuri frontale cu manevre de cădere în spatele frontului, efectuate prin golurile rămase, în timp ce mult mai spre nord, pe aliniamentul Ursei-Puturosu alte unităţi să constituie un baraj tactic, care să oprească o eventuală tentativă a vreunor forţe inamice, ce ar fi putut scăpa din încercuire, de a se scurge spre munţi. Armata română ţinea ca prin luptele din zona Moreni să înlăture o mare primejdie ce ameninţa asupra viitoarelor lupte de pe Valea Prahovei. Comandamentul german aprecia zona Moreni ca o zonă de importanţă vitală din punct de vedere strategico-militar şi economic (cetatea petrolului de la Moreni putea constitui o serioasă sursă de alimentare cu carburanţi).

La 24 august 1944 ostaşii români din subunităţile batalionului 2 vânători gardă, batalionul 22 infanterie, batalioanele 3 şi 4 vânători moto, 2 companii din batalionul 5 pionieri, câteva tancuri, împreună cu muncitori înarmaţi au trecut la atac asupra trupelor hitleriste de pe înălţimile oraşului Moreni. Muncitorii au tăiat firele telefonice ce făceau legătura între poziţiile inamicului, lipsindu-l de posibilitatea coordonării acţiunilor militare din zonă şi a tirului bateriilor de artilerie antiaeriană. Grupuri de muncitori înarmaţi au asigurat principalele puncte de trecere din zonă, cu scopul de a interzice pătrunderea hitleriştilor în schele. La schelele „Astra Română” formaţiunile de muncitori au asigurat îndată paza uzinei electrice, a atelierului mecanic. Călăuzite de localnici care cunoşteau terenul, subunităţile armatei române au reuşit să-şi creeze un dispozitiv de luptă favorabil, încolţind duşmanul din mai multe părţi. Hitleriştilor li s-a cerut să capituleze însă aceştia, bazându-se pe armamentul şi forţa numerică de care dispuneau au refuzat, rezistând cu înverşunare. Deoarece la poalele dealului Pleaşa forţele române controlau de două zile căile de acces, conturând deci un intrând către poziţiile hitleriste, gruparea maiorului Prună a început atacul în dimineaţa zilei de 26 august prin asaltarea poziţiei de pe această înălţime cu un batalion din Regimentul 22 dorobanţi şi cu batalionul 3 vânători moto.

Luaţi prin surprindere, hitleriştii au reacţionat cu foc mult, însă dezordonat, aproape haotic, ceea ce a dus la crearea unor culoare nebănuite pe care le-au folosit imediat grupele şi plutoanele româneşti, infiltrându-se în dispozitivului duşman. După câteva ore hitleriştii au încetat lupta. Către orele 9,20 dimineaţa, dealul Pleaşa a fost cucerit, capturându-se 160 prizonieri şi un bogat material de război.

Nici nu se terminase cu dezarmarea prizonierilor capturaţi pe dealul Pleaşa, când pe cerul Moreniului şi-au făcut apariţia două avioane hitleriste care au încercat să bombardeze şi să mitralieze subunităţile maiorului Prună, dar bombele lansate nu şi-au atins ţinta. Concomitent un batalion din regimentul 2 vânători de gardă întărit cu o companie specială de pompieri şi în legătură cu batalionul 3 vânători moto, ce devenise disponibil în urma atacului izbutit de pe dealul Pleaşa, au trecut la manevrarea pe la est şi pe la vest a rezistenţelor inamice de pe dealul Ţuicani, o altă înălţime dominantă din preajma Morenilor. Încleştarea a fost sângeroasă, durând câteva ore. Românii au pus stăpânire şi pe culmea Ţuicani, capturând încă 120 de prizonieri hitlerişti cu armamentul respectiv.

În urma acestor succese s-a creat o mare breşă în sistemul de apărare aproape circular al duşmanului. Dar inamicul mai dispunea încă de alte puternice forţe la Moreni. Ele se fortificaseră solid pe dealurile Sângeriş şi Plaiul Nisipoasa ţinând sub tirul bateriilor de artilerie întreaga vale a Cricovului Dulce. Bateriile de artilerie germană băteau continuu Morenii şi căile de acces către dealul  Sângeriş. Dacă în luptele de pe dealul Pleaşa, infanteria noastră nu a beneficiat de sprijinul de foc al artileriei, apoi în atacurile şi manevrele de pe dealurile Ţuicani şi Sângeriş trupele de infanterie au fost ajutate serios de câteva secţii din bateria 153 A.A., care a aruncat asupra inamicului peste 400 de obuze într-un timp scurt. De relevat este că tot în acelaşi timp, când o parte din gruparea maior Prună ataca frontal dealul Pleaşa iar alte unităţi executau dublă învăluire a dealului Ţuicani, batalionul 4V.M. ataca dealul Sângeriş. În aceste acţiuni de învăluire ostaşii noştri au străbătut un teren greu, au folosit cărări întortocheate cunoscute numai localnicilor, care le erau călăuze.

S-au dus sângeroase lupte care s-au terminat cu înfrângerea duşmanului. Nemţii cu viaţă au fost capturaţi cu toate bateriile ce le deserveau. În cursul luptelor a fost grav rănit în timp ce-şi îmbărbăta vitejii ostaşi însuşi comandantul grupării Moreni, maiorul Dumitru Prună. În urma rănilor grave el s-a stins din viaţă, fiind înlocuit la comandă cu căpitanul Cioca, tot din batalionul 2 vânători de gardă.

În timpul luptelor hitleriştii au întreprins încercări disperate de a se salva din încercuirea strânsă de la Moreni. O încercare a avut loc la ora 10, când nemţii au dorit să se retragă spre Ghirdoveni, o alta câteva ore mai târziu spre Diţeşti. Atacând din flanc batalionul român a reuşit ca până la orele 16 să cureţe de inamic localitatea şi împrejurimile. În această luptă au fost capturaţi circa 750 hitlerişti, o baterie de tunuri de 88 mm şi un mare număr de maşini şi material de război. Alte resturi ale trupelor hitleriste care au încercat să se salveze de pe dealul Sângeriş, retrăgându-se în derută spre Ursei, au fost lichidate de escadronul de cavalerie al şcolii de ofiţeri din Târgovişte. O soartă asemănătoare au avut-o trupele Diviziei 54 SS a generalului Hoffmeier care se aflau la Gura Ocniţei şi nu au putut interveni în luptele de la Pleaşa – Ţuicani.

Bilanţul total al luptelor din ziua de 26 august arată că trupele noastre au capturat peste 850 de prizonieri, 2 baterii, un depozit de muniţie, multe arme automate şi un bogat material de război. În afară de un număr mare de răniţi inamicul a mai lăsat pe câmpul de luptă şi peste 100 de cadavre. Şi unităţile româneşti au avut pierderi dureroase. Numai în luptele de pe dealul Sângeriş au căzut un ofiţer şi 14 soldaţi, de asemenea au fost răniţi 4 ofiţeri şi 25 de soldaţi.

Astfel că în momentul când trupele sovietice conduse de maiorul Jadovici au intrat în Moreni, localitatea era în mâinile armatei române, care reuşise prin fapte de vitejie să salveze de la distrugere unul din centrele de mare importanţă în evoluţia ulterioară a războiului.

La luptele din Moreni, locuitorii au avut un rol important. Sprijiniţi cu arme de la postul de jandarmi sau de la unităţile militare, muncitorii au început să patruleze în jurul fabricilor şi prin schelă, în timp ce nemţii încercau să se grupeze şi să se evacueze spre Băicoi. Din cauza rezistenţei întâlnite în zona Băicoi, armata germană se întoarce la Moreni şi ocupă vechile amplasamente.

În aceste condiţii, armata română cere sprijinul locuitorilor în a organiza activităţi ce ar ajuta buna desfăşurare a acţiunilor de luptă. În sensul celor prezentate se dau exemple despre rolul civililor de la 23 august 1944; Mihai Ştefan de 18 ani este rănit în timp ce conducea o grupă de ostaşi spre bateria Pleaşa; Vasile Rădescu moare electrocutat încercând să întrerupă legăturile telefonice; Ionaş Ştefan taie 30 m de cablu telefonic nemţesc de Sângeriş; Feher Mona Eremia a alimentat cu proiectile brandurile ostaşilor români care atacau punctul Cristian; Filimon Iacob şi Chiţimia Iulian au fost călăuze ale soldaţilor spre punctele întărite ale nemţilor etc.

Cu cuvinte simple, oamenii povestesc despre „războiul de lângă casă”, amintind şi de producţie, viaţa sindicală şi activitatea politică. Istoria începea să tindă spre un curs necunoscut morenarilor.

 


Valeriana heidelbergcement


Gurmand + Raiman caleatargovetilor
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro