BENGEA’S GOSSIPS: „Teatrul de proiecte” și neînțelesul MC Ranin

De Gabriel Bengea

Întoarcerea „cu acte” a lui Mihai Constantin – Ranin la conducerea teatrului târgoviștean readuce în discuție viitorul acestei instituții de cultură, probabil singura din Cetate. Nu intenționez nici pe departe să reaprind o polemică pe care am avut-o cu fostul director al TTB acum vreo zece ani, discuție care s-a lăsat cu proces, însă simpla prezență a lui Mihai Constantin la cârma teatrului naște aceste discuții.

Deja nu mai este un secret pentru nimeni (sau, dacă era, tocmai l-am dezvăluit!) că Ranin intenționează să transforme Teatrul Municipal într-un „teatru de proiecte”, probabil nu foarte diferit de ceea ce același Ranin numea, în anii 2002-2004, „teatru imaginativ”. Că noul manager al teatrului din Târgoviște este un tip cu foarte multă imaginație, nu poate contesta nimeni; dar Ranin este, în plus, și nițeluș elitist (asta nu este în sine o „bilă neagră”), și un piculeț megaloman. Ca să nu mai vorbim despre eterna poveste a „persecutării” sale, peste tot prin țară, de oameni răi care nu-l înțeleg!

La rândul său, nici Ranin nu pare a înțelege că, dacă un teatru funcționează aproape exclusiv din fonduri publice (niciodată la „Tony Bulandra” sau la Municipal încasările nu au constituit o parte semnificativă a bugetului), atunci și teatrul trebuie să ofere ceva comunității. E foarte frumos să pui în scenă proiecte teatrale care să capete recunoaștere națională sau internațională, dar asta se răsfrânge doar asupra „brandului de teatru”, asupra regizorului și, mai puțin probabil, asupra actorilor. Susțin cu tărie că teatrul târgoviștean are obligația de a forma artistic generațiile mai tinere, ce nu poate fi nicidecum îndeplinită cu un „teatru de proiecte”, prin definiție elitist. Altfel, clivajul de educație teatrală între generații, deja existent, nu poate face altceva decât să se lărgească.

Am lăsat pentru final subiectul care îl doare cel mai tare pe Ranin: banii. Îmi amintesc bine că acum un deceniu, sub conducerea lui MC Ranin, Teatrul „Tony Bulandra” avea un buget de aproximativ 20 de miliarde de lei, comparabil cu cel din 2013 (în condițiile în care, anul trecut, prin bugetul Teatrului Municipal au trecut și banii pentru Zilele Cetății!). Trecând de la un teatru de repertoriu, așa cum este acum Municipalul târgoviștean, la unul de proiecte, valoarea bugetului nu poate avea decât o singură traiectorie: ascendentă. Evident, este treaba celor ce conduc comunitatea să decidă în ce direcție o apucă Teatrul Municipal, dar nu pot să închei fără să fac o comparație, probabil măgulitoare pentru noul director al teatrului târgoviștean. Ranin vrea să fie un fel de Peter Brook la nivel artistic, dar în același timp și un Peter Hall la nivel managerial. Multă imaginație, susținută din gros din fonduri publice! Întotdeauna m-am întrebat de ce dintre susținătorii foarte vocali (și, unii dintre ei, chiar foarte bogați) ai lui Ranin, din spațiul politic dâmbovițean sau chiar din presă, nu s-a găsit nimeni să-i propună maestrului o colaborare, la un „teatru de proiecte”, cu finanțare exclusiv privată. Asta ar fi, într-adevăr, o inițiativă extraordinară!