Top Stiri

   Maria aștepta cuminte, pe scaunul tapițat de lângă calorifer, cana de ceai de mentă pe care o comandase. Era singură. I-ar fi plăcut să aibă pe cineva cu care să schimbe o vorbă, dar azi nu era cea mai fericită zi a ei. Privi în jur la toți ceilalți, care o priveau la rândul … Citește mai mult

   Prima zi a lunii octombrie a adus cea mai importantă victorie din anul 2024 pentru armata rusă: ocuparea orășelului Vuhledar. Izolat în vasta câmpie, orașul minier cu doar 14 000 de locuitori, fusese un spin în coasta dispozitivului rusesc din Donbas timp de doi ani și jumătate, grație poziției sale înalte ce domina șoseaua … Citește mai mult

și odată pierdută cheia cu care întorceam mașinăria trupului impecabila tubulatură a scheletului peisajul o luă la sănătoasa prin pădurile tropicale de la subțioara florăreselor prin strîmtoarea șoselei tăiată de ghețari înverziți. mi-am dus mîna la inimă dar nimic și nimic wilhelmina! o aripă atîrnată în ștreang imita fîlfîitul vietății împăiate și un gînd îmi … Citește mai mult

Mai din urmă…   îmi lipsesc niște semne de aer de foc și de lemne despre tine pesemne despre ce-o să însemne cînd pun capul pe pernă că nu ești vai tu eternă lipsindu-ne de-o fraternă iubire tîrzie și ternă (înseminare)   să nu mă lași să-ți povestesc vom adormi și nu va fi sfîrșit … Citește mai mult

   Da. Nu. Probabil. Dacă ne referim la vrăbiile de câmp, parțial migratoare, probabil. Nu, dacă ne referim la vrăbiile de casă ori la altele, aproximativ treizeci de specii. Sau aproape nu. Da, când ne gândim la vrăbiile din metaforele copilăriei.    Urbană de obicei, nu mi-am făcut griji pentru clasificarea micuțelor care comunică bisilabic … Citește mai mult

   Și în prezent, ca din totdeauna, mintea umană pune nenorocirile pe seama unor factori considerați ca fiind incontrolabili. Este vorba de o logică sintetizabilă în sintagma: „Așa a fost să fie!”. Ceea ce ar putea însemna și: „Așa ar fi trebuit să se petreacă lucrurile”. Ambele ziceri consemnează, de fapt, neputința minții umane de … Citește mai mult

Ceva se repetă, nu mai știu cum se numește chestiunea sau istorioara aceea care se repetă, fapt e că și eu, după aproape 50 de ani de la jocul cu persoana care vrea să facă… și casa în care am copilărit și în care tata și-a dat sufletul și mama și-a încheiat zilele, repet grija, … Citește mai mult

   Iubind, ne întâmplăm cu grijă și ne dăruim fără măsură.    Iubind, n-avem preget sau regret și ce era al nostru, nu ne mai aparține.    Iubind, dispar dorințele ascunse, căci toate au luat chip de om – chipul tău de om.    Iubind m-am făcut mare și tot iubind, și tu te-ai făcut … Citește mai mult

ce naiv din partea ta să crezi că există o singură versiune a ta în tot acest univers vast   ce egoist să crezi că există un singur tu când nici măcar acest univers nu este unic   cine crezi că te îndrumă spre locuri spre oameni?   cine crezi că îți plantează în minte … Citește mai mult

1.Poezie de octombrie   Toska, toska, toska… nu doar către moarte avem viteze diferite în trecerea noastră prin văgăunile timpului, în competiții, în splendida lene se întîmplă la fel, în dragoste de pildă, tu ai ars etapele, iar eu am rămas statornic, încăpățînat pe cale… nu e doar melancolia, depresia sau angoasa, sînt toate laolaltă … Citește mai mult

Vorbe din cotidianitatea medie   10.   Plin de afectare, mărturiseşte: – Soţia mea câştigă bine, 2000-3000 de euro lunar. – Şi? Ce-i cu asta? – Am timp să citesc, să-mi văd de ale mele, să mă perfecţionez citind. (privire „importantă” către mine). Mă întreține, nu mi-e rușine. Muncește-n Londra. – Remarcabil… Dar poţi să … Citește mai mult

Cu amărăciune, pentru ei…    Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor … Citește mai mult

Ursul din oraș Ursul nu mai are casă, a plecat greu prin oraș ca ființă maiestuoasă, nu-l lua de drăgălaș! Nu-l lua artist din fire, mersu-i fin, de dansator, e celesta mistuire, darul său de vânător. Poate-l iei trofeu, în casă… Iei două vieți în pielea lui? Ca să vezi ce fioroasă e micimea omului. … Citește mai mult

Identitatea melancolică la Søren Kirkegaard, de Flaviu Câmpean, Editura ȘCOALA ARDELEANĂ&Editura EIKON    Imaginea se propune adâncimilor disponibilizate de privire pentru a-i scoate spre și în lume aspecte ale rădăcinilor ei, ale acelor ramificații vii puțin văzute dar care împrumută părților vizibile din ea tot acel tremur necesar și obligatoriu al mișcării, necesar acelor mișcări … Citește mai mult

Surprinzătoare în film mi se pare insistența funestă a lui Miyazaki, închistarea într-un univers oceanic opac, ce rezonează cu senzația de eternitate a sentimentului oceanic descris de Romain Rolland într-o scrisoare către Freud în 5 decembrie 1927. La Miyazaki este vorba despre un univers oceanic aproape lipsit de luminozitate sau grație, precipitat pe măsura apariției … Citește mai mult

Livada de cireși amari – 2.      Totuși cam prea mult romantism, s-a gândit Alain privind cu atenție culoarea pietrelor cubice de pe caldarâm. Avea să se răzgândească însă odată ajuns la apartamentul părinților Katerinei. Parcă ar fi intrat în povestea altuia. Povestea unui exponat de muzeu. Părinții și toate rudele fetei l-au îngropat … Citește mai mult

Noaptea trecută l⁠-⁠am visat pe Gassendi! Desigur vă întrebați cine e tipul? Un fizician, filozof, de prin secolul al XVII⁠-⁠lea, fost rival al lui Descartes. Dar nu l⁠-⁠am visat de⁠-⁠asta, ci pentru că Freud povestește despre el. Pe când nu ajunsese celebru, viitorul psihanalist freca menta printr⁠-⁠o cafenea. Era doctorand, în sesiune. Vară. Dimineață. Tineri trăncănind … Citește mai mult