Educatie

Poezie de primăvară…    1.Semnalări amicale…   Mirela Roznoveanu despre „Întodeauna și încă o zi/ Poeme 2020-2021”   În ediția din această lună a revistei Contemporanul. Ideea Europeană, scriitoarea și jurnalista Mirela Roznoveanu publică o cronică la cel mai recent volum al meu de poezii. Cum autoarea stă la New York, nu-mi dau seama cum și-a … Citește mai mult

Cu amărăciune, pentru ei…    Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate … Citește mai mult

    Am scris, adesea, despre elevii mei de „elită”, din cele peste 40 de generații de „Carabellă târgovișteană”, cărora le-am fost dascăl. Sunt foarte mulți, lumea e plină de ei, din păcate mai mult decât țara. Îi reîntâlnesc, uneori, vin la revederile de 10, 20, 30… de ani, sunt   sclipitori, intelectuali de mare valoare, frumoși, … Citește mai mult

   Boccaccio (1313⁠-⁠1375)! În fiecare vară îmi aduc aminte de el, poate pentru c⁠-⁠am citit Decameronul într⁠-⁠o vară, chiar într⁠-⁠o lună ca aceasta, de august opărit. A scris poeme, studii pe diverse teme (istorie, mitologie, geografie), o monografie închinată lui Dante (în care povestește și istoria Francescăi din Rimini, așa cum circula în epocă), dar … Citește mai mult

Marea ceartã   Bune maniere creează distanță. Și apropiere, după importanță. Le avem cu toții, bune pentru fiecare! Maniere – deci emoții – ființa în mișcare…   Să le aibă celălalt! Celălalt aș fi și eu… În privire un asalt, asmuțind tăiș de zeu!   Cunoști, în amănunt, manierele din lume? Și respecți nevoi ce … Citește mai mult

Meșterul MANOLE, opera rock. Compoziție și aranjament muzical: Josef Kappl; Libret: Victor Cârcu; Conducere muzicală: Alexandru Ilie; Dirijor: Aurel Muraru- Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”    Mitul zidirii s-a mutat firesc de fiecare dată într-o niciodată ascunsă dorință de creștere, de zbor, de eliberare a celui, a celor care s-au angajat în … Citește mai mult

Clementine  Eșarfa galbenă    Era prin iunie când Clementine – după ce și-a susținut teza de doctorat în fața comisiei de la Sorbona, Paris IV – a cumpărat o sticlă de Margaux Grand Cru și două platouri cu aperitive. Unul cu brânzeturi și mezeluri fine, celălalt cu steak de ton și ciuperci de pădure. În … Citește mai mult

În așteptarea Stării a Treia   Iată o săptămână în care putem renunța la pasiunile zilei pentru a medita. Pentru asta nu trebuie să fii neapărat credincios. Trebuie doar să accepți că nimic nu începe și nu sfârșește cu tine.    „18. Primăvară dulce, Fiul meu preadulce. Frumusețea unde Ți-a apus?”    „48. Robilor tăi, … Citește mai mult

   De când aveau, cu toţii, expertiză, experienţă nu mai avea nimeni. Ceea ce nu-i împiedeca, ba dimpotrivă, pe cei mai mulţi, să facă experienţe, – acestea fiind, de secole, în mare vogă. Cutare experimenta o togă cu nasturi şi cu buzunare. Un altul, un model de tocă de forma unui coif cu boruri. Al … Citește mai mult

Se-nalță ochii iar către albastru, când nemurirea își găsește înc-odată sensul, când umbra de speranță se preface în lumină. Suntem, din nou, copii în fața lumii și suntem tot ce am putea să devenim în clipa dintre ieri și azi, în glasurile noastre adunate într-unul. Avem din nou o șansă, privind în albul lumânării, gândind … Citește mai mult

   Am început să caut prin cotloanele sufletului amintirile legate de sărbătoarea Paștelui ortodox. Pe vremea când mama ne făcea mâncare de post (ștevie, lobodă, mâncare de cartofi și urzici) și curăța toată casa, de sus și până jos… Începea cu bucătăria. Oare nu se inventase mop-ul pe atunci? Nu, mama trebuia să stea pe genunchi în … Citește mai mult

    Am primit, cu bucurie firească, această scurtă epistolă electronică… „Dragă domnule Cristache, mă grăbesc să vă trimit câteva traduceri (ale mele) din textele lui Serge Gainsbourg. Textele sunt de el. Într-o zi, voi scoate o plachetă cu poeziile acestea. Până atunci (şi după!) rămân, cu gratitudine şi afecţiune, al Dvs. Şerban Foarţă…”    Serge Gainsbourg a fost … Citește mai mult

   Care e diferența și care e asemănarea între ceva atunci când există și acel ceva când nu mai există? Asemănarea ar trebui să fie semnificația, care dă identitatea între un fapt și reprezentarea lui? Noi, când ne amintim ceva, sau avem un gând cu privire la un anumit fapt sau la fapte dintr-un alt … Citește mai mult

   „Arta este o mare minciună care te ajută să înțelegi adevărul vieții” – (Andrei Mihalkov Koncealovski)    Cred că eram în ultimul an de facultate. Așadar, în prima parte a anului 1979. Fusesem la film împreună cu prietenul și colegul meu de clasă Dinu Manolache, plecat mult prea devreme dintre noi. La cinematograful „Popular”, … Citește mai mult

De gustibus non disputandum      Gusturile nu se discută (de gustibus non disputandum) şi  totuşi câtă cerneală a curs, câte condeie nu s-au întrecut să definească această arhitectură sofisticată a unui dar natural! Gustul, tactul spiritului, conştiinţa literară a sufletului, geniul talentului sau, ca să înţelegem maniera, acceptăm şi definiţia din Dicţionarul înţelepciunii din … Citește mai mult

marginal îndepărtat de oricare lumină pe care ochii, privirile lor o cuprind și o recunosc, pe care doresc să o exprime lucid în străluciri necunoscute vreodată adunat într-o nișă îngăduită de timp desfăcută anume odată cu acele mișcări ascunse și ele în gesturi firave descusute în grațioasa cădere adormit într-un somn limitat de trezirile bruște … Citește mai mult

Mi-am logodit viața cu iubirea, fără iubire aș fi bătrân în poala necuvântului. Deschid fereastra dinspre Răsărit. Aerul proaspăt al dimineții îmi atinge fruntea brăzdată de valurile zgomotoase, de superbe valuri din fluxul și refluxul timpului care nu iartă, nu stă la masa negocierilor. El este stăpânul său, măsoară, taie, adaugă în tâmpla viețuirii hotare … Citește mai mult

Există ceva străvechi în om, un chip neîmblânzit, dezinhibat, care nu se supune regulilor. Și un dichis rezonabil, care vindecă și ghidează și care s-a depășit pe sine. Împreună, creează omul ca ființă fantastică, omul de legendă, capabil să treacă orice obstacol, înțelegând existența sa ca fiind punctul în care viața și moartea se întâlnesc. … Citește mai mult

Tot ceea ce am să scriu în acest set de tablete despre Leonardo da Vinci se regăsește în cele trei sezoane ale acestui serial și, într-un fel sau altul, mi-au reamintit despre unele cărți pe care le-am citit ori despre unele pe care doar le-am cumpărat, dar zilele acestea mi-au folosit ca baza de documentare. … Citește mai mult

   În aceste zile unii oameni sunt atenți la mărturisire și căință. Trecem în mare grabă prin timpul nostru și al altora și presărăm întristări, minciuni sau adevăruri parțiale, dureri mai mari sau mai mici, intenții egoiste sau chiar rele și constatăm că, uneori, ceea ce noi presărăm ne lasă și nouă alții. Și descoperim, … Citește mai mult

Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești…  Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă…   Martie 2024…   Au venit graurii! Cîsâie. șuieră în salcie. Îmi vine să … Citește mai mult

   Când eram copilă, alergam precum un mânz zbrehuietic pe valea Sucevei cu alți copii în vacanță la mătușile mele! Ciopleam din lemn de răchită descojită fluire, săgeți și arcuri strânse bine la capete cu fire de cânepă răsucită ori ridicam colibe camuflate de crengi înfrunzite răvășite adesea de vânt. Apoi, priveam cum lăstăreau până-n … Citește mai mult

   Există oameni care simt nevoia constantă să vorbească, să murmure, să fredoneze ceva sau chiar să asculte pe cineva în permanență. Aceia sunt oamenii care au atât de multe îngropate în propria minte încât, dacă și-ar deschide ușile minții, s-ar prăbuși totul pe ei și i-ar sfărâma. Muritorii de rând fug în lumea reală … Citește mai mult

La început de secol XX Târgoviştea avea o conducere conservatoare, în frunte cu G. Cair-primar şi Nicu Sassu-viceprimar, secondaţi de consilierii Niţă Petrescu-Cosma, căpitanul N. Negoescu, Grigore Ionescu, V. Em. Kercea (secretarul Primăriei).    Căderea guvernului conservator determina dizolvarea Consiliului Comunal, prin Înaltul Decret Regal nr.627 din 19 februarie 1901, în locul lui fiind numită … Citește mai mult

Dintr-o carte viitoare…    …anii treceau, iar iubirea se transforma și ea, îmbătrânind, până când a început să miroasă a ploaie mocănească, de toamnă. Furtunile se potoliseră și ele, doar din când în când, un vânt puternic și răzbunător mai spulbera frunzele arămii, căzute pe poteci. Pe atunci, iubirea mirosea a liniște, a tăcere și … Citește mai mult

Eugen Ionescu a fost condamnat la ani grei de pușcărie pentru un articol scris în 1946 în care critica cam tot ce era în România acelor ani: instituții, personalități culturale și politice… În acele vremuri condeiul era o armă. Cum o foloseai, trebuia să te aștepți la consecințe. Așa că a fost condamnat la ani … Citește mai mult

   Săptămâna Patimilor, ce preceda Paștele ortodox, a început mai devreme pe frontul din Donețk, unde rușii au realizat cea mai spectaculoasă străpungere a frontului, imprimând o remarcabilă dinamică a ofensivei lor, egalată doar de prima lună a invaziei din 2022.    Marele și mult așteptatul ajutor american a găsit armata ucraineană în defensivă, zilnic … Citește mai mult

Haine din licheni și din brusturi îmbrăcasem în atemporalul refugiu; soarele scăpăta, șchiopăta pe deasupra pădurii, pînă cînd fantasma ploii încețoșă privirilor drumul. Prin artere coclite călătoria sîngelui prindea să rupă tăcerea și o stea căzătoare lăsa în țărîna primordială semne înșelătoare de viață. Aici șezum noi și plînsem, aici ne-am cuibărit greaua povară a … Citește mai mult