Educatie

Manierele frumoase   Manierele frumoase merg și cu tricoul… Magice și curajoase, însoțesc eroul!   E o lege-n modă – să nu porți ce te poartă – încă o dovadă că a fi om e artă.     Ariciulinul și rinocerul   Furia nu-i muzicală – troncăne, poate câștigă… Hâtră artă medicală: când fierbi, să … Citește mai mult

CARTEA RĂZBOIULUI, de Bogdan O. Popescu, Editura VELLANT Cel ce reușește să se apropie, să cunoască și să înțeleagă războiul, cine intră în stările acestea care se nasc și se consumă în bătăliile lui începe întotdeauna prin a-și scrie armura, prin facerea ei din și odată cu acele cuvinte care îi desăvârșeșsc posibilitățile de a … Citește mai mult

e vremea celor cu două decenii la magazinul din colț nu mai au cifra-lumânare 2 pare-se că e o epidemie de young adults pentru unii dintre ei pasiunile s-au conturat au luat forma unui loc de muncă trupul unei persoane adorate e o zbatere continuă între frustrare și relaxare asta nu mai ține de vârstă … Citește mai mult

Omul și Neanderthalul   Fac ochii roată, citesc presa și urmăresc zilnic emisiuni de televiziune de mai pretutindeni. Rezultatul? Revin la un gând mărturisit cândva: nu de Omul de Neanderthal mi-e teamă, ci de Neanderthalul din om.     The Making Of…   Știu mulți melomani care, când vine vorba de Michael Bublé, îți spun … Citește mai mult

  Livada de lămâi 4…    Roșiile tăiate în bucăți mari și stropite cu ulei de măsline dormeau pe o farfurie albă cu margini de cobalt, alături de brânza feta. Peste ele, Bătrâna Aspasia presărase niște verdeață. Mai încolo, pe blatul mare din bucătăria tavernei lui Demos, trona un coș cu pita grecească. Un borcănaș … Citește mai mult

[Claviristei Grete, fiica pictorului Gasser Guenther Forst] Vine Grete,-n galben emulsiv, de aspectul unei vinegrete. Vin egretele: se desprimăvărează. Vinegretele au câte două roţi (şi tracţiune, ca şi rikşele, umană). Se-aud pe sus, dar nu apar, egrete. Ce abătută pare Grete,-n galben stins! „În parc, regretele plâng iar…” Plâng oare, Grete, streşinile noastre? Un timp … Citește mai mult

Băiatul și stârcul de Hayao Miyazaki   (I)      La cei peste 80 de ani ai săi, regizorul japonez Hayao Miyazaki realizează un nou de film de animație, Băiatul și stârcul (2023), inspirat de romanul lui Genzaburō Yoshino, Kimi-tachi wa Dō Ikiru ka din 1937 (cu titlul în limba engleză How Do You Live?). Având … Citește mai mult

Confesiune      În ultimele luni, mi⁠-⁠am asumat un rol pe care nu credeam vreodată că-l voi avea: detectiv interbelic. Fără să-mi dau seama, m⁠-⁠am trezit urmărindu⁠-⁠l pe Zavaidoc prin biblioteci și prin poduri prăfuite, scormonind prin arhive vechi, prin colecții particulare ori prin lăzi uitate demult. Și oriunde mă întâlneam cu Zavaidoc, pe străzile … Citește mai mult

   Se spune adesea că lumea se află în punctul de maximă evoluție din istoria sa, că omenirea s-a dezvoltat, devenind din ce în ce mai preocupată de cauzele sociale, civice, ecologice, umanitare. Cu toate acestea, să fie vorba despre un interes autentic pentru aceste probleme sau doar o aliniere la niște idei populare sau, … Citește mai mult

Raymond Queneau   ŞANSĂ    Se-apleacă trenu pe fereastra vagoanelor lui proprii se recunoaşte-n fiara asta de care nu te-apropii decât sfios – în ditai zmeul în fumegarea nărilor cărùia-şi tot contemplă eul acest narcis al gărilor ’naintea lui cu nişte paşi ce sufletu-ţi destramă un podagros iavaş-iavaş apropie-se de dramă dar trenu nu e … Citește mai mult

Chinezul înțelept      Bună dimineaţa poate începe cu o glumă bună chiar dacă ea, gluma, provine din îndepărtata Chină.  Ora cinei se apropia iar invitatul sosise călare. Gazda, în faţa curţii pline de raţe şi de pui, zise oarecum jenată: ,,Îmi pare foarte rău, dar nu vă putem cere să rămâneţi cu noi la … Citește mai mult

   În continuare, voi încerca să găsesc un răspuns cu privire la întrebarea, până la urmă, cum rămâne cu întâlnirea între noi și obiectul dorit, cum se petrece ea? Obiectul vine și cu o lume căreia îi aparține? Sau aparține în mod întâmplător unei lumi? Ce sunt „umbrele”? Care e legătura între un lucru și … Citește mai mult

speranță pentru Ș. lumea nu s-a stins, nu s-a oprit, n-a tăcut s-a extins, și-a întins cu un pas orizontul chiar a adăugat, chiar și-a prins în cuprins înfășurările, pasul rotund ale ghemului nostru alba sau – mai bine – transparenta ei față dedesubt, dintre ațele fragile și moi ce ne leagă tot răsar întrezăriri, … Citește mai mult

   Mi-am prins mâinile de umerii răsăritului și mi-am sprijinit fruntea pe orizontul iubirii.  Într-un colț de pământ îmi e dor de iubita mea, recitesc o definiție a iubirii, sunt la fereastra Ei, îmi repovestește înțelesul idealului pregătit de zbor. Mie mi-au crescut aripi lângă brațele care mă răsfață, Ei i-a renăscut zâmbetul.    Ești … Citește mai mult

    Bagajul era greu. Cerul, la fel. Norii își coborau gândurile cele mai negre pe străzile pustii, ploile măturau și deșirau mărgele. Mă opresc și răspund la telefon. Geanta rămâne deschisă, descoperind buclele a două bancnote îndoite, dar banii nu rămân suficient cât să își câștige un loc stabil în rutina mea, așa că sunt … Citește mai mult

   Ascultăm oamenii vorbind și aflăm dintr-odată ceva, înțelegem sau nu ce au să ne spună, așezăm în memoria noastră informația primită, ne bucurăm, ne întristăm, ne enervăm sau dăm deoparte ceea ce considerăm că nu ne este de folos sau ne incomodează. Cândva, demult, am început să mă gândesc la vocea umană ca la … Citește mai mult

Motto: „Răzbunarea este un fel de mâncare servit cel mai bine la rece”  – Sun Tzu (deși citatul este trecut pe ecran ca fiind un „proverb klingonian vechi”).    După câteva tablete axate pe chestiuni mai greu de digerat, astăzi vă supun atenției o tabletă pe care unii o vor înțelege prin prisma vârstei. Nu … Citește mai mult

Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești…  Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… GOPAK    Pentru cine nu știe, gopak-ul este un dans popular ucrainean (așa îi … Citește mai mult

   Bătrânul, obosit de drum și de zi, se așeză cu cele două sacoșe în fața ușii, oftă și își aprinse țigara din pachetul mototolit. Mângâie pietrele scărilor cu nostalgie și privi către tumultul străzii.    Unde or fi mergând toți de colo colo. Iar cei care stau în case, imobilizați de temeri, spaime, boli, tristețe sau … Citește mai mult

   Îți mai amintești cât de mult obișnuiam să visăm atunci când eram mici? Ne uitam spre cer și eram convinși că-l vom atinge într-o zi. Ne imaginam lumea întreagă ca pe o curte mare în care vom avea ocazia să ne jucăm și eram siguri că nu vom obosi niciodată. Avem mii de planuri … Citește mai mult

   Septembrie, ce lună! O altfel de lună… Plouă cu frunze, cu păianjeni, cu furnici, presimțirea vântului rece le răvășește așternutul. Cineva și-a pierdut un fular. Alerg, dar autobuzul pleacă, iar eu rămân să flutur în urma lui un petec de cântec, cine nu știe că mătasea este muzica unor viermișori care se bucură ronțăind … Citește mai mult

   În vremea tristă și frustrantă a  viiturilor  propriu-zise, a politicienilor care merg să-și facă poze și campanie electorală pe nenorocirea și moartea oamenilor din regiunile calamitate, încerc să fug cu mintea din aceasta zonă pe care nu o pot influența dincolo de o micî donație pentru cei afectați.    Este un instinct natural, necontrolat, … Citește mai mult

   Imediat după instaurarea republicii, Primăria decidea schimbarea denumirii unor străzi din oraș: Bărăției devenea Ion Roaită, Berzei devenea Maior Eremia Popescu, Bulevardul Carol I era redenumit Ion C.Frimu, I.C.Brătianu devine Ștefan Gheorghiu, strada General I.Em.Florescu va fi 23 august 1944, strada General Moșoiu se va numi Ion Dascălu, iar Regele Mihai I este redenumită … Citește mai mult

În urma autobuzului, țărani cu sacoșe din plastic în mînă. Parcă plutesc pe marginea drumului. Ar fi de ajuns doar o pală de vînt să-i ridice cu totul la cer, mulțumiți că au plătit la fisc impozitul pe rouă. Cîinele își linge umbra, cade cu botul pe labe – inventează covrigul. Ooo! Bună ziua! Trece … Citește mai mult

Omul tehnic al zilelor noastre a închis gândirea într-o logică care nu se depărtează deloc de legile fizicii. După epoca Revoluției Industriale, când obiectul tehnic și tehnologia au dat o nouă înfățișare lumii, s-a creat cadrul perfect pentru o nouă realitate. Oricât de mult ne-am convinge că omul trăiește într-o singură realitate, acest lucru nu … Citește mai mult

   La o lună după începerea incursiunii în regiunea Kursk, Ucraina controla ferm c.856 km2 din teritoriul rusesc. Zona aflată sub controlul temporar al militarilor ucraineni depășea 1000 km2, dar anumite localități fuseseră ocupate și pierdute la scurt timp, iar în alte zone rușii se infiltraseră între pozițiile ucrainene. Teritoriul controlat de ucraineni a fost … Citește mai mult

    Dragul meu fost elev , Pompiliu Alexandru a scris în ultima lui Tabletă de miercuri despre o limită a Divinității. El se întreabă; Titlul irită, nu-i așa? Cum poate Infinitul să fie limitat? Cum poate Dumnezeu să fie în limită? Erezie! Totuși, la câte argumente raționale s-au creat în istorie prin care existența lui … Citește mai mult

încoace și-ncolo se aud numai pași încăperile sînt arse de umbre (tîrziu)   pe-alocuri mi-era teamă pe-alocuri mi-era frig am inventat toate astea ca să-ți spun că mi-e teamă și frig (continuu are)   voi avea grijă să trag storurile nici noaptea să pătrundă voi avea grijă să uit zilele cînd te speriai de umbre … Citește mai mult

Bine, mulțumesc, ar răspunde marele demnitar din titlu, dacă ne-am întâlni în carne și oase, ceea ce pentru un profesor e rar și emoționant. Am avut câteva situații în care aș fi putut adresa întrebarea, cu schimbarea pronumelui, dar cu păstrarea verticalității, căci am trăit o vreme în lumea oficială și se putea întâmpla și … Citește mai mult