Educatie

   La 18 ianuarie, primarul Ion P. Rădulescu stabilea membrii comisiei de propuneri pentru numiri, înaintări în funcție și transferări: secretarul Primăriei – Dumitru Nicolaescu -președintele acesteia, șeful Serviciului de Aprovizionare – Aurel Goran-secretar, iar șefii secțiilor Financiar și Administrativ, Ion Dumitrescu și N. Postelnicu – membri. Din partea Sindicatului salariaților comunali participa Gheorghe Arghirescu … Citește mai mult

          Într-o carte relativ recent apărută a domnului Andrei Cornea – Turnirul Khazar – se discută o temă extrem de importantă pentru timpurile pe care le trăim. Anume formele relativismului și efectele acestuia asupra ființei umane – cu bune și cu rele. Trăim o epocă a relativismului/relativismelor. În general, când cineva se gândește la acest … Citește mai mult

Expedierea parțială a tehnicii militare din marele pachet de ajutor american a readus echilibrul pe lungul front ruso-ucrainean, în luna mai, în ciuda extinderii acestuia prin pătrunderea rusă către Harkov.    Ultima operațiune s-a dovedit, până în acest moment, o eroare strategică, deoarece nu a epuizat resursele militare ucrainene și nici nu a provocat prăbușirea … Citește mai mult

din punctul în care mi s-a căţărat sufletul, se vede viaţa ca-n palmă. recunosc cît se poate de clar, cucuiele de la zece porunci – sînt coline înverzite. recunosc văile plîngerii scăldînd aşteptări în zadar, victorioase înfrîngeri. sînt la locul lor vînătăile, cicatricele arse de soare care au făcut din mine un învingător. cum ştiţi, … Citește mai mult

Unde se duc stelele cînd soarele?  Cine te mîngîie cînd nimeni?  Cu ce poți să-ți potolești setea cînd apa?  De la cine să aștepți un surîs cînd lumea?  Cui să-i mai spui te iubesc cînd timpul?  Despre cine să taci cînd vuietul?  Pe cine să mai aștepți dacă toate trenurile?  În ce vis să trăiești … Citește mai mult

Proximitatea autorului      Am visat că parcă pe o câmpie, pe lângă pomi și ierburi, ieșeau din pământ obiecte de toate felurile, căni, mașini de scris, lămpi cu frumoase abajururi, cerioane, linguri, câte un scaun, ventilatoare care după ce se nășteau mișcau aerul într-o rotire nu prea repede a elicei, stilouri, sticle de un … Citește mai mult

Media autohtonă a relatat, cu evidente note părtinitoare, ultima luare de poziție a premierului maghiar în chestiunea sprijinirii Ucrainei, de către statele NATO, în confruntarea acesteia cu Rusia. Din nefericire, mai toate relatările mioritice, că așa-i curentul, stau doar sub semnul unei singure perspective. Adică, Orban este pro-Putin. Punct! Nu există nuanțe. Cum, de pildă, … Citește mai mult

Văzduhul a fost făcut cu boltă ca să aibă loc păsările – asta e credința mea. Să aibă ele unde-și întinde aripile neobosite: între crinoline de bujori și albastrul topit; între cuiburi noduroase și slava cerului; între frunzișuri cu nume populare și pierdutul de azur – care are boltă, după cum am zis. Între astea … Citește mai mult

1.Reamintiri…   De la Buddha citire      Nu știu dacă sutra pe care o citez este atribuită direct lui Buddha sau aparține unuia din urmașii săi, dar mi se pare deosebit de interesantă și importantă, așa că mă bucur că am           găsit-o notată într-unul din caietele mele care păstrează urmele unor … Citește mai mult

Una din prietenele mele este Uşa. Mătuşa Uşei este Poarta, cu care, însă, nu-s bun prieten, – cum nu sunt portăreii cu uşierii. De altfel, chiar şi prietenia mea cu Uşa mai scârţâie, din când în când: când o trântesc sau o forţez. De forţat, ce-i drept, n-am prea forţat-o, dar câte-un umăr greu tot … Citește mai mult

stau și scriu vrute și nevrute, în scop terapeutic, sperând că la un moment dat vor găsi propoziția care îi va salva sau le va schimba viața e același lucru ca atunci când mănâncă fortune cookies ca să găsească răvașul miraculos înseamnă că și scrisul îngrașă înseamnă că oricât ar merge la sală sau ar … Citește mai mult

Mărgelușa   Un motan portocaliu face un scandal hazliu, se tânguie-n pustiu, la ușă, să primească o mărgelușă… Să-l uimească, s-o dreseze, să o-nvețe să danseze! Și luciul ei să oglindească purtarea lui cea vitejească!   Culise   Doarme lung, întors, în fân, rege mag, motan bătrân, solemnul Culise, huruind un car cu vise… A-nsemnat, … Citește mai mult

Duduia Anca și statul subteran      Practicată în draci între alegeri, corupția este aprig atacată în timpul campaniilor electorale. Și cum azi România este bumbăcită de pumni electorali, corupția pare la mare ananghie. Sanchi!    Cele mai aprige atacuri împotriva ei sunt lansate din cartierele generale ale unor trusturi de presă cu proprietari/investitori majoritari care … Citește mai mult

Femeia stătea întinsă pe pat. I-a apropiat oglinda cu rama argintie, înnegrită de vreme, de față, apoi a întors-o spre el. Pe luciul oglinzii apărea doar chipul său. Nimic altceva. Nicio urmă de respirație. De parcă ultima respirație a femeii i-ar fi desenat chipul. Nu a cunoscut-o prea bine deși l-a născut. Nu aveau nimic … Citește mai mult

PAS DE DEUX, de Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Editura Humanitas    Desăvârșirea unei apropieri ar putea să fie însoțirea împreună cu fiecare dintre dezlegările disponibile mai departe pentru a (ne) putea așeza și continua călătoria împreună cu urmările ei, cu (ne)așteptatele senzații, sunete, imagini și cuvinte care vin, care nu se mai opresc odată pornită povestea … Citește mai mult

Am scris, adesea, despre elevii mei de „elită”, din cele peste 40 de generații de „Carabellă târgovișteană”, cărora le-am fost dascăl. Sunt foarte mulți, lumea e plină de ei, din păcate mai mult decât țara. Îi reîntâlnesc, uneori, vin la revederile de 10, 20, 30 de… ani, sunt   sclipitori, intelectuali de mare valoare, frumoși, … Citește mai mult

Muzeul Literaturii Române îmi stârnește multe amintiri, mai ales celălalt sediu, din bulevardul Dacia. Cel mai des mă duceam acolo, la terasă sau la Groapă, și⁠-⁠mi aduc minte de prieteniile de⁠-⁠atunci, de scriitorii care stăteau singuri la masă, voaiori, de cei în trecere, care veneau doar să-ți dea cărțile lor, de vorbăreți, certăreți sau vedete. … Citește mai mult

   Fiind mereu bombardați cu imagini spectaculoase și evenimente ieșite din comun, banalul pare să treacă adesea neobservat, pierdut în cotidian. Totuși, pentru cei obișnuiți să privească dincolo de prima impresie sau de ce este evident, pentru artiști, banalul reprezintă o sursă inepuizabilă de inspirație și un teren fertil pentru explorarea creativității. Într-o manieră personală, … Citește mai mult

   Călătorim sau ne aflăm în trecere prin diferite locuri care au să ne spună ceva, în această călătorie care este viața. Lucrurile pe care le întâlnim nu au un sens static, acela de a le privi. Toate aparțin timpului nostru aici. În același context, ceea ce ne leagă între noi, ar trebui să fie … Citește mai mult

Here we go again. O luăm de la capăt. Vorba fraților Carpenter, ea, Karen, solistă talentată, cu o voce de înger, candidă și melodioasă și fratele ei, Richard Carpenter, compozitor și pianist virtuoz. Din păcate, în ciuda succeselor internaționale, a melodiilor compoziție proprie, care au fost în vârful clasificărilor (the Billboard Hot 100 charts și … Citește mai mult

Filosofia şi friptura      Sunteţi de acord, doamnelor şi domnilor, că de cele mai multe ori unda de iubire trece şi prin stomac? Ce să facem dacă suntem oameni şi tot ceea ce este omenesc ne este aproape! După atâtea feluri de mâncare, eu cred că din când în când vine un moment în … Citește mai mult

     Rainer Maria Rilke  s-a născut pe 4 decembrie 1875, la Praga și a murit pe 29 decembrie 1926, în Elveția. A fost unul dintre cei mai mari poeți de limbă germană. a scris și povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură. A făcut numeroase traduceri în germană din literatura și lirica … Citește mai mult

să nu uit să vă spun ceva eram singur într-o lume plină de lumină, plină de voci și de cuvinte ale lor neînțelese, de povești care erau păstrătoare pe alocuri de umbră, și simțeam acea singurătate ca pe ceva ce nu trebuie spus, care nu trebuie scris niciodată, ca pe un secret care va rămâne … Citește mai mult

   Trăiesc ce-mi imaginez, nu-mi imaginez ce trăiesc, imaginația este propriul personaj al Eului din Eu. Tresar! Mi-a bătut în geam primăvara, în șoaptă mi-a spus să mă bucur de Ea, de renașterea Ei, de fecunditatea din nețărmurita-i viață divină. Am zâmbit și mi-am făcut semnul crucii, așa îi mulțumesc Divinității, Celui de acolo de … Citește mai mult

Vineri, 17 mai, Târgoviște, sala Hugo Wolff a Teatrului Tony Bulandra – lansarea cărților Ceasornic fără minutar, Gabriela Cristache și Lumea văzută de la Târgoviște, Ionuț Cristache… Oricare ar fi fost obiectivul discursului dumnealui, domnul Mihai Constantin Ranin, directorul instituției, a adus în lumină o perspectivă pentru care îi mulțumesc – dacă există doar viitor, … Citește mai mult

   Se încheie luna mai și nu mă mai opresc din mirări. În afara faptului că viața încă merge mai departe, sunt surprinsă redescoperind oamenii cu gândurile lor, ceea ce arată sau ascund, rostirile lor, sentimentele trecute, prezente ori presimțite, vechiul amestecându-se cu noul la tot pasul, speranțe și temeri de care aproape uitasem, planurile, … Citește mai mult