Educatie

              „Înapoi la Mill” ar fi titlul acestui artiol. Pastișare a lui Zurück zu Kant, celebra formulă a lui Hermann Cohen, un mare neo-kantian. În secolul al XX-lea s-a recurs la această „întoarcere” la Kant, în sensul că trebuia reluată metoda kantiană de analiză, precum și revenirea la ideile acestuia. Fără o revenire, fără … Citește mai mult

mai înainte de a o lua la sănătoasa, peisajul se lăsa cu uşurinţă descris printre treceri la nivel, stîlpi de treioptzeci şi coline. el însuşi scria manuscrise lipite în grabă pe ferestrele cursei cu navetişti somnambuli şi marfare. în anul acela, regele şepticului, şeptelului era gol în palatul cu cleşti, de cleştar. surdo-muţii făceau gălăgie … Citește mai mult

(În)semne    Există în viața fiecăruia dintre noi un gând însoțitor sau măcar cineva care l-a scris pe care mai departe l-am adoptat și l-am folosit de fiecare dată când a fost nevoie pentru a ne așeza cât mai bine în lume, în cuvintele sau în (neo)rânduielile ei, în fiecare dintre momentele vieții propice tălmăcirii … Citește mai mult

Starea aia. Între trezie și somn. Sau vis? Rămîne ceva neterminat în urmă dar și nedeslușit. Ciudat, primul gînd este cum e afară, de parcă de asta ar depinde neștiuta ta zi. Următoarea zi. Te dai jos din pat, cu grijă, nu mai ai vigoarea de altădată, cauți papucii pipăind, dar nu-i nevoie, îți intră … Citește mai mult

   Indiferent de cum ar arăta o democrație – cât de consolidată, ori la început de drum ar fi fiind- o trăsătură este, în genere, caracteristică tuturor aranjamentelor de putere de o atare factură: periodic, cetățenii au dreptul să-și aleagă reprezentanții care să-i conducă. Ceea ce înseamnă, totodată, și posibilitatea de a-i da jos pe … Citește mai mult

Poezie de primăvară…   Podul de Piatră   hălăduiesc prin catedrala de cuvinte, domnul să-l binecuvînteze, să-i dea sănătate lui mario vargas llosa – ochii văd casa verde, dar aceasta era ruină încă din copilărie și a căzut cu totul la marele cutremur, îi văd cărămizile roșii sub lepra tencuielii și sub cămeșoiul de plante … Citește mai mult

Câteva gânduri referitoare la proza lui Nicolae Breban (continuare)   TEMĂ, INFLUENȚE, TERMENI    Tema urmărită în romanele sale – mai ales „Bunavestire”, „Drumul la zid”, „Îngerul de gips” – nu este alta decât încercarea de depășire a zidului obișnuințelor, a banalității  încarnate de personajul central, către o altă formă de existență superioară, liberă, printr-un … Citește mai mult

Cu amărăciune, pentru ei…    Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor … Citește mai mult

Alegreta   Educația prin joacă îmblânzește și împacă!   Din burtică se-aud ceasuri, inimioara bate strasuri, ceasul stă la ora mesei, așteptând semnul alesei, este jocul tactic și cel mai simpatic… Iubirea se învață dis-de-dimineață, prânzul mic destule știe, leagă strâns prietenie, prânzul mare și alege, orice dumicat – un rege! Siesta, nu-i înâmplare, soarbe … Citește mai mult

    Am scris, adesea, despre elevii mei de „elită”, din cele peste 40 de generații de „Carabellă târgovișteană”, cărora le-am fost dascăl. Sunt foarte mulți, lumea e plină de ei, din păcate mai mult decât țara. Îi reîntâlnesc, uneori, vin la revederile de 10, 20, 30… de ani, sunt   sclipitori, intelectuali de mare valoare, frumoși, … Citește mai mult

Zvonuri despre sfârșitul lumii. București, 1944-1953, de Stelian Tănase, Editura CORINT    Istoria ne propune înțelegeri și apropieri de faptele și de întâmplările așezate în cronologiile ei, în fireștile și nefireștile parcurgeri ale lor de contemporani și de cei care le urmează, care le citesc adăugându-le noi interpretări și lăsând întotdeauna uși deschise pentru amplificări, … Citește mai mult

   Roman al schimbării, înnoitor și profund, Ulise a fost piatra de încercare a generației 80, când James Joyce (1882⁠-⁠1941), scriitor irlandez de limbă engleză, a intrat în conștiința culturală româneasca, prin arhitectura labirintică în interiorul căreia atât de închistații optzeciști, puteau să-și trăiască exhibițiile. A fi citit Ulise în traducerea lui Mircea Ivănescu era un … Citește mai mult

Marjorie Dupont întâlnindu-l pe Alain în gara Saint-Lazare      Precum cașmirul era Marjorie. Precum mătasea. Avea acea mângâiere pe care țesăturile fine o dau pielii, înfiorând omul care le poartă. Elegantă în orice s-ar fi îmbrăcat. Un anume rafinament floral, de parfum pudrat. Marjorie aducea aminte ea însăși de o floare. Ochi de violete, … Citește mai mult

Complicități lirice   Ioana Zlotescu a tradus pentru Clara Janes una din poeziile mele (Ceilalți) din volumul Mic tratat de glorie (1973, Editura Cartea Românească). În toamna anului trecut, am primit de la Madrid un cadou superb – volumul de poeme al Clarei Janés Miniaturas, publicat într-o ediție artizanală la Del Centro Editores în colecția … Citește mai mult

Timişoara, 10 aprilie 2004   Stimate domnule Radu Cosaşu,   Vă dedicasem, iniţial, o „rimelare” (pe care o anexez acestor rânduri), în calitatea dumneavoastră de cunoscător indubitabil al versurilor lui J.-B. Clément, puse pe muzică de un Renard (?!) şi interpretate, între alţii, superlativ, de Yves Montand, — a cărui moarte voi fi „intuit”-o, înainte … Citește mai mult

Sub masca unei preocupări pentru binele general al întregii societăți, noile mișcări de stânga prezente la nivel global au tendința de a încerca să niveleze atât condițiile, cât și rezultatele pentru toată lumea. Ceea ce, pe hârtie, poate părea o inițiativă bine intenționată, în realitate riscă să ducă, în timp, la o regresie la nivel … Citește mai mult

   Când spaniolii din Andalucía spun ,,Ven’ p’aca!‘’ (dialect andalu’ pentru ,,Vino încoace!’’) sau ,,Etso e’’ pentru ,,Exact! așa este!’’ sau folosesc unul din cele cinci cuvinte pentru vas/ vază, numim aceste cuvinte și expresii, andalucismos – tipice Andalucíei. Folosită adesea și în contextul datoriei familiale, expresia ,,sângele apă nu se face‘’ poate fi considerată un … Citește mai mult

Curiozități… gastronomice (2)      „Nu am niciun talent anume. Sunt doar extraordinar de curios”, afirma Albert Einstein de la înălțimea inteligenței sale. Plecând de la această afirmație a unuia dintre cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii, îmi permit luxul de a fi curioasă, dar la nivelul existenței mele, fără măcar a gândi vreo … Citește mai mult

   Venim în lumea aceasta, toți, cu niște însușiri și cu o identitate, prin care exprimăm și reflectăm cine suntem, cum suntem. Poate că alegem dinainte în ce lume să venim sau alegem dacă să venim, în lumea aceasta.     Deocamdată nu ne interesează, încă, de unde venim. De aici, acumulăm experiențe și vrem să trăim într-un … Citește mai mult

   Arta reprezintă fără îndoială o formă de exprimare a sufletului omenesc. Literatura patristică şi experienţa spirituală creştină consideră că, forma ultimă de exprimare a sufletului uman, regăsit în deplinătatea relaţiei cu Divinul şi în iubirea faţă de alţii, are caracter de rugăciune. De altfel, Pierre Emmanuel a aşezat rugăciunea pe o treaptă superioară poeziei. Rugăciunea, … Citește mai mult

Scrisoare doar scrisă (II)   un tremur al firii aduce firescul și visul în trupul tăcut așezat într-un limb nenumit și puțin cunoscut din aceste cuvinte gândul lui acum a crescut iar toată desfășurarea cuprinsă aici n-a țipat, n-a strigat, n-a durut mărunțișuri vor fi mângâierile și fiecare sfâșiere caldă a pielii, a pielii acestui … Citește mai mult

   Am primit, cu bucurie firească, această scurtă epistolă electronică… Dragă domnule Cristache, mă grăbesc să vă trimit câteva traduceri (ale mele) din textele lui Serge Gainsbourg. Textele sunt de el. Într-o zi, voi scoate o plachetă cu poeziile acestea. Până atunci (şi după!) rămân, cu gratitudine şi afecţiune, al Dvs. Şerban Foarţă…    Serge Gainsbourg a fost un poet, … Citește mai mult

   E singură seara, singură este și lacrima ei, nesingure sunt trupurile care s-au descătușat în spectacolul iubirii. Într-o impecabilă regie, muzica sufletelor a răsunat în amfiteatrul festinului din cel mai profund sentiment, dragostea Eului.     Cine-i dirijorul? Destinul, decizia este în Cartea Sfântă, în fila scrisă de Cel de Sus.    În netăcere deschid fereastra dinspre patul … Citește mai mult

      Ca orice copil, reinventam lumea, natura oferea totul! Iar copilăria îl așeza pe homo ludens alături de homo faber, în armonie, nu în contrast. Poveștile din copilărie mi-au trasat fin linia vieții în palmă, la care mă uitam în soare, încercând să citesc cerul.       Mama, ea însăși o poveste fermecată… Un picnic era … Citește mai mult

Tot ceea ce am să scriu în acest set de tablete despre Leonardo da Vinci se regăsește în cele trei sezoane ale acestui serial și, într-un fel sau altul, mi-au reamintit despre unele cărți pe care le-am citit ori despre unele pe care doar le-am cumpărat, dar zilele acestea mi-au folosit ca baza de documentare. … Citește mai mult

Ne petrecem o mare parte a timpului ascultând, uneori fără să ne dăm seama că o facem. Auzul nostru prinde vocile semenilor, semnalele naturii, sunetul obiectelor, mesajele explicite ori implicite care ajung la noi. Acest simț cu care am fost înzestrați este un important mijloc de a cunoaște realitatea, de a ne adapta, uneori chiar … Citește mai mult

Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Februarie – 2024… Când mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu … Citește mai mult

Se întâmplă adesea ca oamenii să confunde optimismul cu lupta pentru supraviețuire. Cel puțin în ceea ce mă privește și mai ales venind de la oamenii care cred că au probleme și se comportă de parcă eu aș fi această rază de soare care face lumea un loc mai bun. E cazul să rezolvăm și … Citește mai mult

     Este evident că am dezvoltat în timp un complex de inferioritate național și că acesta se manifestă vizibil, atât la nivel individual cât și instituțional. Politică externă  performantă nu mai avem de mult timp. Fiecare țară cu trecut execrabil, marcat de uriașe păcate istorice își permite să emită pretenții absurde, ne confiscă resursele, ne … Citește mai mult