Ajunși la o vârstă, mulți evocăm cu drag timpul în care am fost activi. Săptămâna care se încheie a fost un astfel de prilej, pentru că am văzut străzile colorate de copiii și adolescenții frumos îmbrăcați, mergând spre școală. În aerul mângâiat de parfumuri amărui de flori și fructe se țesea o emoție de … Citește mai mult
Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… La „Carne” – O tipă de vreo 50 de ani, pungită pe … Citește mai mult
Bătrânul își deschise încet ochii. Își ridică încet capul de pe masă și își frecă fața cu palmele. Micuța Hanzi se gudură, mieunând la picioarele sale. Voci grave și apăsate se auzeau de deasupra. Bătrânul o luă în brațe și o sărută. O puse pe masă și o privi îndelung. „O nouă zi Hanzi. Dacă ai … Citește mai mult
Pentru generația aceasta care petrece mult mai mult timp în fața computerului decât afară, în comunitate, reintegrarea într-un grup este un adevărat șoc. Emoții aveam și noi la reîntâlnirea cu colegii pe care nu îi văzusem preț de trei luni. Dar, pentru copii de astăzi emoțiile sunt mult mai mari. Firesc, este necesară … Citește mai mult
I-am spus: Știi, universul nu poate fi părtaș deciziilor noastre. El trebuie să existe obiectiv, așa că, de fiecare dată când noi luăm o decizie, el continuă să existe și-n absența și prezența deciziei noastre. A început să râdă atunci și mă privea ca pe-o nebună. Mi-a spus pentru a nu știu câta oară … Citește mai mult
În anul 1940, Sfatul Orășenesc încheia un contract cu Mihalache Predescu, prin care închiria un teren din moșia orașului, având următoarele delimitări: „între drumuri, pe la spatele morii Lambrului Brutaru, de peste iaz, ce merge de lângă despărțitura gârlei despre iazul Simuleasa, până la moara lui Gavrilă Șchiopul, despre partea mahalalei Barangei, iarăși din … Citește mai mult
În mânăstire, Teodora termină de povestit bătrânei starețe tot ce știa despre Bitru de la Victoria, de față cu toate călugărițele, care o ascultau îngrozite. Deși se simțea vinovată, îi spuse tot așa cum se întâmplase, inclusiv momentele în care stătuse ascunsă și o urmărise pe Victoria. Nu omise nici întâmplarea de pe marginea … Citește mai mult
Începutul lunii septembrie a fost marcat de un șir de puternice contraatacuri ucrainene în zonele cele mai fierbinți ale frontului. Rezerva aruncată în luptă a provenit dintr-o structură distinctă de cea a Forțelor Terestre ucrainene, fiind compusă din brigăzile de asalt ale Gărzii Naționale. Aceste brigăzi au fost create în primăvara anului 2023, în … Citește mai mult
Sînt zile singure iar altele cu soţ. Cu toate trăiesc clipa şi cad din calendare, dar una-i mai zurlie, mai cu moţ – e ziua mea de mers pe apă în visare. Las grijile-n paragini şi îndoiala baltă. Văd prin ochean cîmpia: e Sparta ori poarta Troiei spartă? Iau minotaurul de coarne, inima-mi tresaltă – … Citește mai mult
Titlul irită, nu-i așa? Cum poate Infinitul să fie limitat? Cum poate Dumnezeu să fie în limită? Erezie! Totuși, la câte argumente raționale s-au creat în istorie prin care existența lui Dumnezeu este dovedită, se adaugă o pleiadă de alte argumente care să ateste modurile de a fi ale lui Dumnezeu. Astfel, unele astfel de … Citește mai mult
iubita mea îți scriu acum în graba mare am dus aricii la culcare am încuiat și podul și fereastra pe undeva am pus și florile în glastra pe care o păstrezi de la mam’mare țestoasa e in curs de căutare a unei pietre noi pe care ‘nsoleiată să-și rumege din cea salată am strîns … Citește mai mult
Vocile lumii „La început se deschid ochii, urechile și se închide gura. Cu alte cuvinte, ascultă, privește și taci! Asta e tot ce ți se cere, aprecieri în legătură cu starea generală a locului. În casă sau afară într-o pădure sau în câmp deschis, pe malul unei ape, lângă un puț etc.. Vei cerceta … Citește mai mult
Începe școala? Nu. Începe alt an școlar în viața fiecăruia dintre noi, chiar dacă nu mai avem vârsta. Avem ani școlari mulți ori puțini, toți cu un început de care ne amintim. Cu flori, cu părinți de mână, cu ghiozdane, cu bucuria de a cunoaște și a recunoaște. Sau doar cu emoții. Demult, lumea … Citește mai mult
În latină, „Homo homini lupus est” pare să fie genul de cugetare amară despre violența care caracterizează, în genere, comportamentul speciei umană. Multe minți s-au referit la ea de-a lungul timpului, scoțându-se în evidență nesiguranța din diferite perioade ale istoriei societăților umane. Nesiguranța generată înainte de toate de violență, oricare ar fi aceasta, este … Citește mai mult
La o cotitură de drum, august a dat colțu’ și se duse vara cu toată exuberanța ei. Zilele s-au scurtat și iată că bem cafeaua pe întuneric la 7 dimineața, la o lumină difuză din bucătărie – și pentru prima dată în câteva luni, cafeaua rămâne fierbinte mai mult timp. Inconștient, nu mai ținem … Citește mai mult
Îți e ușor să te apropii când din pământ abia răsar când mugurii încet mi-apar când mă înalț mândru spre cer iar asemenea unui colier flori împrejurul pielii mele neîntrerupt cresc către stele. dar când mă voi lăsa ușor înclinându-mă sub greutatea lor și ajungând în vârf voi începe să cobor? atunci când … Citește mai mult
1.Poezie de septembrie … Se învîrtea de ieri prin minte, iar acum muzele s-au decis să mă oblige să-l pun în caiet, să-l transcriu, să-l finisez un pic. Habar n-am dacă am reușit să sugerez ceea ce spune acel cuvînt sosit de la capătul lumii. Lectură plăcută! Mamihlapinatapai un cuvînt care numește nespusul sosit … Citește mai mult
Vorbe din cotidianitatea medie E atâta liniște afară, în aerul răcoros spre rece care mișcă ușor frunzele total verzi ale teilor, în nemișcarea ce a împresurat văzduhul, încât până și plimbarea calmă a puținilor oameni care se îndreaptă agale dinspre Biserică spre Intersecție pare o formă aparte a inerției, dar acalmia generală este … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor … Citește mai mult
SPECII, de Cristian Fulaș, Editura POLIROM Scriitorul, cel care descoperă și (își) scrie poveștile caută să se apropie cât mai mult de prezentul care le conține și le derulează în paginile lui pentru a reuși să identifice și să scrie despre acele prezențe care îi pot (a)duce și păstra povestea în paginile viitorului, ale … Citește mai mult
ninsoarea nu înseamnă prezența Crăciunului zloata de pe asfalt e senzația unui măr ionatan mușcat cu sete sucul combinat cu salivă rânjetul dinților tristețea că în curând sâmburii vor îngheța lăsând locul unui cotor care a văzut lumea de la facerea ei până la data de expirare a umanității a plâns văzând cum Eva nu … Citește mai mult
Karin suferă de schizofrenie (singurul dar lăsat moștenire de mama sa), fiind internată de mai multe ori în trecut într‐un spital de boli psihice. În notițele sale, Bergman face următoarea legătură între boala psihică și păianjen: Dumnezeu coboară pe pământ și alege să locuiască într-o ființă umană. La început, el este doar o voce interioară, … Citește mai mult
Livada de lămâi 2.Culoarea lămâilor/ Petra Uneori când Petra venea la Poros, la Emanuel, mâncau amândoi înghețată la gelateria din piață, de lângă chei, așezați la mesele de pe trotuar. Priveau de acolo spre grupurile de turiști amețiți de căldură, care nu știau ce să facă mai repede: selfie-uri sau poze cu bărci … Citește mai mult
„Era o vreme de murit/Ceva ce nu s-a pomenit” Se moare pe capete în aceste zile și asta mi-a reamintit distihul de mai sus dintr-o poezie publicată în AGORA de Dan Deșliu spre sfârșitul anilor ’80. Vestea dispariției lui Ion Vianu m-a întristat profund, dar nu m-a mirat. Cu puțin timp în … Citește mai mult
– De unde vine A, copii? – A? De la Adela. – O? – O, din Odin. – Din A? – Dina. – Din E? – Dineul Dnei de Dino. – Dna ducesă de Dino? – Din O. – Dinu? – Din U. Dinu, tu vii din U… – Din Udine ? – Din U, … Citește mai mult
Eroine de roman! Sintagma asta le și aduce, așezate pe-o tavă, pe Madame Bovary și pe Ana Karenina. Personaje puternice dar și cu vechime. Adevărul este că Emma e mult mai aproape de gusturile mele: libertină, dementă, de-un egoism înfiorător, citită etc. Se vede c-a depășit demult romantismul. Ea este Flaubert, ca să facem … Citește mai mult
Inevitabil, cu toții ajungem, la un moment dat în viață, să fim puși în fața unor încercări mai mari sau mai mici, pe care pe care trebuie să le înfruntăm și să le depășim. Indiferent cât de dure sau nedrepte ni s-ar putea părea acestea, de cele mai multe ori, ele nu vin singure, … Citește mai mult
Absența Odată cu plecarea unui prieten din apropierile noastre începe să se facă simțită absența, absența mișcărilor lui care erau obișnuințe ale acelor apropieri, ale zilelor și ale nopților noastre. Mai departe absența își crește încet teritoriul și se așază discret în fiecare împrejurime a vieții noastre, al fiecărui moment în care amintirea are … Citește mai mult
În momentele noastre și situațiile de viață în care ne găsim sau cum alegem să le trăim, consider că se află, în spatele tuturor deciziilor pe care le luăm, premise întotdeauna bine definite și consistente. Noi ținem cont, când facem anumite afirmații către ceilalți, când ne exprimăm un acord cu ei într-o anumită privință, … Citește mai mult
Când eram copil, muncile agricole făceau parte din țesătura programei școlare. Începeau cu Bulevardul Castanilor și reciclarea fructelor maronii, încondeiate cu un centru spiralat, acele buzdugane cu care se jucau băieții când nu îi vedea doamna învățătoare. Nu-mi amintesc să fi întrebat vreodată ,,de ce tot eu?’’ sau să fi spus ,,am obosit, să mai … Citește mai mult