Educatie

11 februarie… Ah, iar n-am somn! Sunt un spirit citadin și totuși, de ceva vreme, mă bate gândul să mă refugiez într-un schit unde să aud doar lupii urlând, că de urletul oamenilor mi s-a luat. Ce naiba se întâmplă cu noi? Fiecare emite sunete pe lungimea și frecvența propriilor neuroni, crezând că are dreptul … Citește mai mult

Se discută de câțiva ani despre fenomenul polarizării, despre faptul că societățile din Vest sunt din ce în ce mai polarizate, că și convingerile și opiniile sunt din ce în ce mai diferite, că suntem divizați, cu sau fără ajutorul mass-mediei. Nu mai este o simplă observație, ci o constatare făcută de sociologi și psihologi, … Citește mai mult

Taină uzuală… Doamne, sunt gata, mi-am încheiat amintirile cu nasturi, până la gât. Pe cele mai rebele le-am ferecat cu fermoare. Sunt mai sigure. Mi-au îmbătrânit și gândurile și dorințele, miros a vechi și a naftalină. Mi-au albit și le îmbrobodesc ușor. Fac zilnic curat sub paturile lor cu mopul ascultării ca la infirmerie. (Ssst!… … Citește mai mult

1. 1927… Primăria oraşului respingea oferta reprezentanţei Ford în România, prin care ar fi putut achiziţiona o camionetă Ford cu accesorii de vidanjare, la preţul de 500.000 lei; ea rămânea astfel fidelă vechiului sistem ce folosea „butoaie de lemn şi tracţiune animală” Oraşul era împărţit în sectoare: sectorul I începea de la „Infirmeria de Ochi … Citește mai mult

   Prin Hotărârea Regulamentelor Organice aplicată la 1 iulie 1831 în Muntenia, printre altele se înființa un început de Armată Națională. În anul 1832, la Târgoviște, se stabilește sediul Regimentului III Dorobanți. Acesta va participa la războiul ruso-turc din anii 1853-1856 alături de Rusia. A fost reorganizat in anul 1859. A luat parte și la … Citește mai mult

Zăpada    Orice început are nevoie de liniște și observație. Am ieșit intenționat din hotelul din Târgoviște, seara târziu, în aerul rece de iarnă simandicoasă. Ba ninge, ba se topește zăpada, apoi ninge din nou și o luăm de la capăt. Am respirat aerul tăios de afară cu pofta copilului care odinioară lua sania mare de lemn și o … Citește mai mult

să mai îmi spui din will shakespeare cu vocea ta cea răgușită de vechi cordelii din king lear și de mici iago ce iau mită doar prăbușindu-ne-n fotolii vom râde de bufonii anonimi tociți de vechile orgolii de prim născut dintre cei primi uimire doar să ne rămână când ne vom cununa în actul trei … Citește mai mult

umberto eco fiecare cuvânt al fiecărei cărți naște și crește un labirint, unul din care minotaurul a fugit definitiv, unul din care se poate ieși, după care poți fi văzut și adulmecat. fiecare cuvânt al fiecărei cărți este poveste, este povestea mult așteptată fără de sfârșit, fără de început, fără capăt. fiecare cuvânt al fiecărei … Citește mai mult

    Tema pericolelor care pasc un aranjament de putere democratic este, de bună seamă, la fel de veche ca și regimul politic în cauză. Într-o celebră operă – de acum mai bine de două milenii, din al cărui titlu („Politeia”) s-a născut termenul de politică – întemeietorul logicii trecea în revistă ceea ce poate să … Citește mai mult

   Salutări de lângă Marsilia, unde vremea a decis, în sfârșit, să ne zâmbească… sau, cel puțin, așa aș vrea eu să pot spune! Din păcate, realitatea de la fereastră rămâne umedă și gri, iar ploaia pare hotărâtă să transforme străzile în mici cursuri de apă.    Totuși, această atmosferă de stat în casă are … Citește mai mult

Vorbe din cotidianitatea medie 60.   M-am trezit dis-de-dimineață, ca pe vremuri. Am ieșit. Am văzut cerul senin al dimineții. Oameni mergând incert, târșâit, cu pahare de cafea în mână. Cu mâinile înmănușate. Oameni tușind și tușind, obișnuiți așa. Am văzut un fragmențel din purgatoriul zilnic. Mi-am reamintit că  nu voi merge către datoria de … Citește mai mult

Despre uitare… Mereu am scris cu îngândurare despre ea.  Se spune că ar fi o binefacere care ar vrea să corupă istoria, dar și un remediu al nedreptăților suferite de oameni. Cineva a numit uitarea prima facultate a oamenilor, dar și cea mai divină victorie. E sigur că uitarea e un vechi leac pentru mizeria … Citește mai mult

Rezolvări   Galo saltă din mustăți, le adună-n vârf de bot, și zbătând tonalități, conversează c-un robot.   E robotul bun la toate, face mofturi, rezolvări, dar puteri nelimitate și motanul are, stări!     Yume   Are-un evantai pisica – îl păzește, îl mai linge – stăruie cu critica, dar să zboare nu-l convinge. … Citește mai mult

Punctul din inimă, de Ion Șerban Drincea, Editura WALDPRESS    Unele momente ale vieții, acelea care se păstrează intense, se lasă prinse, rămân și pot fi vizitate de câte ori îndrăznim să citim derularea imaginilor care le conțin, care ne spun și ne încarcă de fiecare dată povestea cu secvențele încăpute și păstrate pe această … Citește mai mult

Parastas cu pui de la Dora    „Hai, mamă, scoală-te! Hai, că e 5 și nu mai apucăm.”    Mama se trezea la 4, îmi făcea cafea cu lapte și pîine cu unt și măsline feliate cu grijă. Făcusem o obsesie pentru combinația asta. Dacă era coadă la măsline, mergeam sigur. Acum era vorba de … Citește mai mult

Florile Parisului Clipele îmi alunecă printre degete. Atunci când încerc să mi le descriu, aud ecoul lucrurilor pe care le trec sub tăcere, al unor detalii pe care am uitat să mi le amintesc. – Abdulrazak Gurnah, Pe țărm    Am descoperit într-un sertar carnetul vechi plin cu însemnări, pe care l-am cumpărat din marché … Citește mai mult

Distopii de februarie…   Trump: Caut popor nou, pe ăsta l-am terminat. * Se schimbă imnul: „Erori au fost, erori sunt încă / Și-or fi cât neamul românesc!” * S-a schimbat ceva din 2017 pana azi? De acum 9 ani… Furtul mic face politicianul mare. Corupția mare face politicianul inamovibil. (DION. Trad. – EU)   … Citește mai mult

Poezie de februarie…   O mișcare a inimii… detest ușor cordial mărimile liliputane ale vremilor noastre ipochimeni parcă începuți și neterminați atît de potriviți totuși acestor vremi croite parcă după chipul și asemănarea lor bostani și strujeni într-un pustiu aparent mișunînd de onomatopee… nu-mi place dovleacul portocaliu pentru care totul e minunat – căderea bursei … Citește mai mult

   „Aș vrea, dacă sunteți de acord, să inaugurăm o rubrică umoristică și ludică, cu numele de LUDEX. Vremurile numai ludice nu sunt, dar le mai dezîncruntăm și noi”, ne-a scris domnul Șerban Foarță. Suntem, firește, onorați de această colaborare și e o mare bucurie să vă putem trimite cuvintele vrăjite ale unuia dintre marii … Citește mai mult

Agentul secret (2025), de Kleber Mendonça Filho    În primăvara anului trecut, la aceeași rubrică, scriam despre tema exilului și a prezenței în Sunt încă aici (Ainda Estou Aqui, 2024, în regia lui Walter Salles, câștigător al Premiului Oscar la categoria cel mai bun film internațional)[i], în care m-a marcat capacitatea brazilienilor de a se … Citește mai mult

2 februarie…  Cine vine la aniversare? Ferenike împlinește un an de la apariție. Primul roman autobiografic, prima versiune. Orice adevăr este discutabil, chiar și cel cu milioane de martori, chiar și adevărul mărturisit sub jurământ. Niciodată nu-l spui la fel, chiar dacă ar fi să-l povestești de sute de ori. Iar eu am povestit despre … Citește mai mult

   În urmă cu câteva săptămâni scriam despre oamenii-exemplu, acele prezențe care așază lucrurile în jurul lor fără zgomot și fără ostentație. Totuși, realitatea cotidiană ține  să echilibreze tabloul, scoțând la lumină o categorie poate chiar mai recognoscibilă: oamenii anti-exemplu. Nu sunt rari, nu sunt nici discreți și, mai ales, nu se lasă trecuți cu … Citește mai mult

   Ne aflăm cu toții în diferite competiții ori curse, uneori pentru a câștiga ceva, a obține un rezultat bun, un rezultat favorabil, alături de cei care, și ei, se află implicați în situația presupusă, dată. Ne bazăm pe reguli aplicate general, și apoi pe efortul propriu ca să ajungem la un rezultat dorit și … Citește mai mult

Motto: „Îmi plac oamenii cu o singură față, Tu ești unul dintre Ei”   Timpul îmi este adiere de vânt, știe sigur că-mi pasă de El, asta pentru că sunt…    Deunăzi am trecut peste o punte, Bunul Dumnezeu m-a vegheat pentru a putea scrie metafora propriei treceri prin această minunată lume. – Cum sunt … Citește mai mult

porniri   în fiecare gând se întâmplă descrierea unei urme lăsate de viață, a unei fărâme de gest care nu știe, nu umple și nu înlocuiește nicio mișcare în fiecare stare dezvrăjită de lunga rostogolire spre lume recunosc amintiri desfăcute în rămășițele ascunse în umbre prelungi în fiecare ochi adoptat de privire lumina întoarce în … Citește mai mult