Educatie

1.Trei poeme de decembrie   Poeții nu mor niciodată   fără vreo legătură cu dimensiunea lor, poeții nu mor niciodată, asemenea fulgilor pe care ni-i amintim nostalgic în vara toridă, cîtă vreme în urma lor rămîne o poezie, o metaforă, o imagine sau un singur cuvînt, și-au cucerit nemurirea, nu e un premiu, nu este … Citește mai mult

Vorbe din cotidianitatea medie 14. Dialogul a doi tineri români. Nu mai analizați starea învățământului românesc. Doar ascultați aici. – Fă, cum se scrie „jmecher”? Cu S sau cu J? – Cu S, mă! – Adică nu cu J… – Nu, cu S: „Jmecher”. – Deci, fă, Jmecher, cu S! – Da, mă, prostule! Cu … Citește mai mult

   Am mai scris aici despre lipsa de speranță; subiectul este, din păcate, mai actual decât oricând. Vă povesteam cândva că, după părerea Asociaţiei Americane de Psihologie, lipsa de speranţă reprezintă sentimentul pe care îl avem atunci când credem că nu vom experimenta emoţii pozitive sau o îmbunătăţire a stării noastre. Când se vorbește despre … Citește mai mult

Bărbați singuri, de Ileana Popescu Bâldea, Editura Școala Ardeleană    Fiecare pas al scrierii își (con)duce autorul în fiecare dintre straturile adâncimilor care îi primesc, care îi recunosc explorările și în continuare pe fiecare dintre suprafețele pe care se desfășoară excursia aceasta sofisticată a (des)facerii poveștilor care încap și se lasă văzute, citite, cunoscute și … Citește mai mult

Cercul de prieteni   La masa cu prieteni, rotundă, ca un soare, Ham și Miau, muzicieni, au locuri de onoare.   Cip-Cirip și Chiț, din deal, au și ei talent! Invitați de papagal, acompaniament.   Foamea, veche partitură, încercuită, ca un ceas, se întoarce în natură, neavând nici chip, nici glas…       Măscărici … Citește mai mult

   Sunt, în viața fiecăruia dintre noi, oameni pe care nu-i putem uita, oameni care au însemnat ceva special în vremuri trecute, dar pe care-i păstrăm în amintirile noastre. Azi este despre un mare poet, pe nedrept uitat, de la moartea căruia au trecut, iată, șapte ani. „Suie târziu semn de răcoare peste câmpie / … Citește mai mult

gândul e palpabil închipuindu-mi-l, prinde contur și doi ochi superbi asemenea unei picturi care a existat întotdeauna, sub formă de gând, acum a devenit un tablou înrămat cu speranța secolelor viitoare mâinile mele sunt foarte curioase vorbesc zilnic una cu cealaltă despre gând ele știu că vor face echipă bună în ziua în care gândul … Citește mai mult

Livada portugheză 1. Zile vin, zile trec. Xavier din Tavira    Drum nesfârșit înainte. Drum nesfârșit înapoi. Oriunde ar fi ales să meargă era drum lung de străbătut. A ales să meargă înainte stând pe loc. Ce era înapoi văzuse deja. Și ce rost mai are să te întorci de unde ai plecat pentru că … Citește mai mult

Șoapte și strigăte vizează un portret al morții ca ideal matern simbolizat de brațele Annei cu muribunda Agnes pe genunchi în celebra scenă Pietà, întrucât la Bergman moartea apare de cele mai multe ori sub chipul protector al femininului. Rareori cu chip patern, deoarece tatăl reclamă îngrădirea în backgroundul luteran, cu accente pe determinare, luptă … Citește mai mult

Tom Waits – Stille Nacht… – 23 decembrie    Numărul celor nefericiți crește. Această voce este mai ales a lor și tot mai ales lor să la urăm un Crăciun cu liniște și speranță… Pentru unii, printre care mă număr, Stille Nacht rămâne etalonul de platină al cântecelor de Crăciun – prin liniștea și speranța … Citește mai mult

PIERRE… PONGE „O poezie neagră, o poezie dură, O poezie de granit…” (B. P. Hasdeu)    …Granit în care nitul nu intră cu grandoarea cu care  intră-n alte roci, acompaniat (sau nu) de-o trâmbă de impalpabile scântei; în care orice cui se strâmbă, – se strâmbă, evident, la tine, care încerci să transgresezi o graniţă … Citește mai mult

   Cum peste tot se vorbește despre alegeri, aproape că mă simt vinovată să stau de vorbă cu Zavaidoc despre cântece vechi și despre iubiri de pe vremuri. Tocmai de⁠-⁠aia i⁠-⁠am zis hai să coborâm bulevardul, cândva plin de lumini și de lume veselă, să citim împreună afișele cam neglijente, din care ne zâmbesc domni … Citește mai mult

   Oricât am fi sau nu de dispuși să o recunoaștem, viețile noastre sunt dominate de incertitudine. Chiar dacă putem parcurge perioade relativ mari de stabilitate, care să ne dea iluzia unei liniarități, factorul necunoscut își poate face simțită prezența oricând, luându-ne prin surprindere, putând chiar să ne destabilizeze.    Totuși, există și niște mijloace … Citește mai mult

   Așadar, ce avem să ne spunem unii altora? Ce anume contează, și ce este ceea ce face ca ceva să aibă importanță? Care sunt lucrurile importante dintre noi și despre noi? Ce avem de oferit și ce avem de primit? Ce este ceea ce face ca existența noastră să aibă valoare?    Ce avem … Citește mai mult

   Într-o bună zi, o să putem reveni noi, ,,trădătorii de țară’’, românii stabiliți în străinătate din diverse motive obiective și personale, la o cafea, pe care să o bem cu știința că putem investi în viitorul unei Românii a bunului simț? Aceea pe care o visase Sorin, fratele meu, acum profesor universitar la Edwardsville … Citește mai mult

M a x  J a c o b De-ale gurii     – Unde vă duceţi, raţe dulci? – Pe lac, eleve la marină. – Calule şchiop, tu un’ te duci? – S-o scot la aer pe regină, regina mea,-n conduri de bronz şi umbreluţă de eponj. – Tu un’ te duci, cumetre câine? – La … Citește mai mult

Impozitul pe viață    Dacă e să ne raportăm la relaţia omului, cetăţeanului, cu statul, omul, cetăţeanul, are atâtea obligaţii faţă de stat, obligaţii sub formă de taxe, unele, să zicem, necesare, altele făcute să mai scoatem un ban din buzunar. Ideea de a pune fel de fel de taxe, unele chiar biruri, nu s-a … Citește mai mult

mesaje fiecare mesaj înseamnă cuvinte care aduc odată cu ele acele extinse arome niciodată uitate, niciodată pierdute sau rătăcite în visul de timp memorat și păstrat oricare mesaj încăput în aceste discrete trimiteri se adaptează transmițătorului vid care îi mișcă prin lume (con)textul și mai departe corpul pierdut în orice îi spune despre mișcare necesarul … Citește mai mult

Motto: două inimi pe un catarg al rațiunii    Continuă spectacolul de gală al dragostei țesute la războiul sufletelor împletite din fire de respect și prețuire. Se plămădește jurnalul existenței prin credință, o rugă a Sinelui pentru dragostea cuvântului, un izvor în Sine, o curgere a unui râu născut din lacrimi neșoptite în trăire. – … Citește mai mult

   Prietenii – colaboratori ai Gazetei, cei care scriu zilnic în Gazeta Dâmboviței, se întorc din mai lunga „vacanță electoral-impusă”… Știm că suntem citiți, vă spuneam și data trecută, am primit mesajele prin care ne-ați amintit că ne așteptați și continuăm să experimentăm normalitatea, așa cum o facem de mai bine de un deceniu…    … Citește mai mult

Dacă viața ta s-ar termina azi, iar Dumnezeu ți-ar spune că poți să o mai trăiești odată, însă cu condiția de a o trăi exact la fel, fără să schimbi nimic, ce i-ai răspunde? Poți trăi exact la fel? Poți suporta aceleași răni? Poți să îmbrățișezi aceiași oameni și să fii victima acelorași agresori? Și … Citește mai mult

Printr-un proces complex și lung, printr-un miracol al naturii, dintr-o creatură nu prea agreată, se naște una dintre operele de artă ale naturii – fluturele. Colorat, simetric, fragil și unic, fluturele este modul prin care Dumnezeu ne învață să iubim, să ne iubim, să prețuim și să trăim prezentul. Fluturele trăiește doar o zi, iar … Citește mai mult