Educatie

   Cu frontul apropiindu-se tot mai mult de Velika Novosilka, comandamentul rus a încercat în data de 27 decembrie să taie ultima arteră importantă de aprovizionare. Ostașii Kremlinului au atins șoseaua la vest de Vremivka, doar pentru a fi spulberați de artilerie și drone.    Cu toate acestea, în prima zi a anului 2025 Velika … Citește mai mult

Venit cu-n secol mai târziu la locul faptei, eram de nerecunoscut în liniştea atotbiruitoare. Ca într-un sarcofag, nu mai creşteam în locul nimănui; atâta doar, pluteam deasupra lucrului în sine, nu mai era nimic de spus, de târguit, niciun delict în plus de asumat, de pus la zid, abia-mi mijea pogonul de mustaţă, hrăneam păsărelele … Citește mai mult

A fost odată, ca niciodată, că, de n-ar fi, nu aș mai povesti, o mare familie, aproape un popor, de mimoze, albe, roz sau galbene. Conform definiției, sunt specii de plante erbacee sau lemnoase, cu frunze compuse și flori mici, care la cea mai mică atingere se repliază (Mimosa). Conform realității povestitorului, sunt o specie de … Citește mai mult

ciudată-i lumea în amor unii mai știu alții mai vor alunecă precum un stor peste luminile ce-i dor tăcerea celor în amor e valul rostogolitor ce umple scoicile de zor cu amintiri de viitor aparte-i viața în amor și nu-i a cumsecadelor și nici a cumsecazilor e-acelor care vor pînă la mor ciudată-i viața în … Citește mai mult

În general, politicienii mioritici, și numai ei, sunt convinși că spațiul virtual este un fel de extensie a celui public. Având însă în vedere efectele „neașteptate” ale spațiului virtual asupra procesului electoral, s-ar părea că acesta este totuși altceva decât cel public. Deși spațiile de atribute ale acestora se intersectează, într-o oarecare măsură, o serie … Citește mai mult

  Întoarcerea   Acest semn al infinitului, care zăcuse până acum tolănit indiferent, s-a ridicat deodată ca un animal de pradă la pândă, ca o fiară flămândă…- Ana Blandiana       Poezia scrisă de Ana Blandiana se întoarce spre noi, spre lume și își arată, își face (și mai) vizibilă marea apropiere și marea … Citește mai mult

un strop de ploaie caldă căzându-mi în cafea valuri de cofeină formate-n ceașca mea privindu-mi chipul spart în oglinda cea neagră aștept o picătură în ceașcă iar să-mi cadă   chipul distorsionat în negura rotundă ce-n inimă se află nu poate să ascundă căci ochii îl trădează chiar de-mpărțiți în sute iar sufletul nu pare … Citește mai mult

Dragă Victor,    Minunată surpriză! Zic iar: în așa zile locuite de restriște și lehamite, când deșertăciunea deșertăciunilor iese dintre filele Bibliei și ne caută peste tot, lucru rar să ai chef nu doar să stai de vorbă cu o carte, ci să și scrii despre ea.    Arheologia critică pe care-ai realizat-o pe terenul … Citește mai mult

   Salutări din Marsilia, unde primăvara începe să-și facă simțită prezența, iar terasele se umplu treptat de oameni care discută și despre inteligența artificială, printre multe altele!    Astăzi, vreau să vă povestesc despre ELIZA – strămoșul îndepărtat al ChatGPT și al tuturor modelelor de limbaj pe care le folosim azi cu atâta naturalețe. Imaginați-vă … Citește mai mult

Prima pagină…   RIP –  George Bondor    Un mail sosit de la poetul Costică Ciocan mă anunța că a plecat într-o lume mai bună tînărul filosof ieșean George Bondor, pe care l-am avut student și apoi colaborator la Timpul în seria anterioară, dar căruia i-am solicitat colaborarea și pentru noua serie. O perioadă a … Citește mai mult

Vorbe din cotidianitatea medie   25.   Nivelul maxim de inteligenţă la care poate ajunge poporul român este teoria conspiraţiei. Odată ajuns acolo, el rămâne neataşat unei cauze, dar ataşat puternicului zilei, în bătaia vântului, lipsit de convingeri, de personalitate, de istorie. Oamenii politici, pe care-i blamează ipocrit, nu sunt altceva decât partea văzută a … Citește mai mult

Cu amărăciune, pentru ei…    Pentru ei, oamenii din bucăți care ne conduc, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații … Citește mai mult

De ce istoria orală ne face mult bine    A cunoaște lumea de azi prin memoriile de ieri, mi se pare o bună șansă de evaluare socială. Îmi place istoria orală pentru că oamenii, povestind, liberi de concesiile subiective, reușesc să dezvăluie evenimente, comunități, tipuri de interacțiuni umane, roluri sociale, destine, obiceiuri și mici istorii … Citește mai mult

Anul nou   Anul nou pe cerul șubred, iar în sobe, galaxii… Iată, sper… Și, iată, cred… Mă feresc sau mă apropii?   Capra, Ursul sunt Cezarii! Suflă veșnicia-n ler… Scrijelesc pe cer stejarii, ascuțindu-se, de ger.   Suflet de vioară hăituit de tobe-aprinse, un pisic cu ochi de ceară, licăre sub ceruri ninse…   … Citește mai mult

Interioare Aici locuiește frica, de Dan-Liviu Boeriu, Editura HUMANITAS    Interioarele ascund sau protejează intimități, le asigură condițiile în care se pot lăsa (sur)prinse, expuse și uneori explicate, făcute să se înțeleagă în urma acestor desfășurări și impresii care se protejează și își păstrează nevăzute și neatinse cele mai multe dintre mișcări astfel. Sunete se … Citește mai mult

   Janis Joplin face dragoste literalmente cu publicul și ajunge într-o stare de extaz! – Donn Alan Pennebake despre Janis în timp ce o asculta cântând la Festivalul din Monterey, în 1967…    Era iarnă în portul din Texas, când Janis s-a născut. O zi de ianuarie a anului 1943. A fost primul copil al … Citește mai mult

Trei gânduri… Citesc și mă dumiresc de unde o știam: „Știați ca în tinerețe Diana Iovanovici Sosoaca a dansat în Lacul lebedelor? A interpretat malul stâng.” Chiar dacă nu candidează, eu votez cu Ancuța, fiindcă e singura care știe cum poate merge România înainte: în MARȘarier! Anca Alexandrescu ne-a asigurat ca, în eventualitatea în care … Citește mai mult

„AMINTIRE CU MIROS  DE FARMACIE CURATĂ”   Pe atunci, mergeam la farmacie nu ca să cumpăr alifii sau hapuri, dar pentru că mă fermecau nenumăratele-i sertare de palisandru sau mahon, cu litere negre în chenar oval, tot negru, scrise pe plăci de alb email, – ce-mi evocau inscripţiile funebre şi, mai ales, heliogravurile în sepia … Citește mai mult

   Citești un roman și te încântă, iar la câteva săptămâni după aceea constați că puține lucruri ți⁠-⁠au rămas în minte, uneori doar episoade, alteori un nume de personaj. Ții minte o scenă, dar ai uitat cum se termină cartea. Rămâi doar cu un gest fragil, pomenit în fugă, alcătuit din câteva cuvinte, dar cu … Citește mai mult

   Dorul este nu doar unul dintre cuvintele intraductibile și pline de sens ale limbii române, ci și unul dintre cele mai cuprinzătoare pe care le avem la îndemână. În dorurile noastre încap toți oamenii cărora le simțim lipsa și pe care i-am mai vrea aproape măcar o dată, toate clipele pe care le-am trăit, … Citește mai mult

    Cartea mea cu prieteni continuă, astăzi, cu un poet talentat, profesorul de filosofie Mircea Drăgănescu… Și se potrivesc, iată, lucrurile noastre de suflet… Pe 20 martie, la ora 14, la Teatrul „Tony  Bulandra”, sala Hugo Wolff, o dublă lansare de carte: Mirel Lazăr – Interior cu lumină filtrată și Mircea Drăgănescu – Cuvinte înrudite … Citește mai mult

   Ce am mai învățat și despre ce mi-am mai amintit, Având ocazia să stăm de vorbă cu alte persoane, despre cine ne amintim că mai suntem, după tot prin ce am trecut, într-un decurs? Mai întâi, îi găsim și îi regăsim pe ceilalți, în diferite circumstanțe, sau, altfel spus, în alăturare cu acele circumstanțe. … Citește mai mult

Creionul (2)    Deşi primele creioane produse la scară industrială au fost realizate în Europa şi exportate peste ocean în Statele Unite, războiul izbucnit în Europa a blocat aceste importuri, iar americanii s-au văzut nevoiţi să-şi producă singuri creioanele. Astfel, William Monroe, tâmplar în oraşul Concord, Massachusetts, a făcut în 1812 primele creioane de lemn … Citește mai mult

*   Sub luna prea galbenă, lumea adoarme în blond; identice – luna şi lumea, der Mond et le Monde.     UN LIMERICK OCAZIONAL   O Domnă de prin Magdeburg şi-ar fi dorit ca,-ntr-un amurg, să murmure un limerick eroul căruia-i Erick Satie, chiriaş într-un foburg.   DUPĂ DMITRI VOLKOGONOV – Cât fac 12 … Citește mai mult

îmbrățișare îmbrățișare recunoscută de corp și uneori numită mirare. ordine scrisă a lumii în care intimitatea se recunoaște firesc îmbrățișare numită exact după afinitățile aduse de atingerile ei. nelămurire rămasă mereu în cea mai lungă plutire îmbrățișare ca o salvare amânată mereu. amoroase închideri în sine ale gestului continuu învățat să fie sau să rămână … Citește mai mult

Motto: două inimi pe un catarg al rațiunii   Fericirea are egal cu Ea însăși, Sinele cu Sine, Eul cu Eu    Și a fost o zi, o sărbătoare de notat, o lecție de dragoste care dăinuie în timp, o filosofie complexă. Iubirea este gesticulația sufletului pentru trup, punctuația minții pentru sine, un spectacol al … Citește mai mult