Educatie

FIZIOLOGIA GUSTULUI   Raţa născută din ghindă!    Bună dimineaţa, dragii mei prieteni! Ce mai faceţi, cum o mai duceţi? Vă plângeţi de vreme sau staţi şi cugetaţi cum o să ajungeţi acasă şi o să daţi iama prin frigider?    Remarcaţi domniile voastre că indiferent de vreme eu am chef de glumă. Fiecare cu … Citește mai mult

Motto: „Îmi plac oamenii cu o singură față, Tu ești unul dintre Ei” A trecut o noapte, s-a născut o dimineață, a înflorit un trandafir…    Departe sau aproape sunteți voi, undeva noi, aici este cuvântul din fiecare zi, totu-i cuprins în nisipul clepsidrei care ne tot curge… Azi am înțeles, mai mult ca niciodată, … Citește mai mult

frica frica este un obicei tăcut și ascuns în pliurile vieții deseori rătăcit în urmele pașilor ei prin mișcarea adăugată mereu acestui mers ocolit. colecții de expresii subtilizate mișcării păstrate firesc în aceste necesare grimase. frica rămâne nespusă în cuvintele scrise mereu,  în acelea niciodată rostite despre tot ce înțelesul încăput în ce se adună … Citește mai mult

Motto: Pentru omul de rând, obișnuit de veacuri să își construiască interdicții despre care să creadă, mai apoi, că îi asigură Universului acea doză de sacralitate necesară să-l facă locuibil, o asemenea legenda nu face altceva decât să-i întărească credința. – Printre oameni și alte ființe bizare, Bogdan Boeru…    Romanul pe care vi-l supun atenției … Citește mai mult

   În grădinile lui Iulius este mai bine să umbli înțelept, hidra emoției își cerne sarea… Natura, care nu iubește golul, are mesagerii săi și modul său de a anunța începutul. La trei zile de la dispariția lui Mufi, Gri era, și el, de negăsit. Încă de dinainte veniseră la Căsuță o pisică neagră, de-ai … Citește mai mult

Teoria economică „față-n față” cu manipularea (2)      Într-o lucrare colectivă coordonată de către Monica Duduian, „Economie”, 2005, autorii susțin pe bună dreptate că majoritatea ideologiilor moderne se fundamentează pe o anumită concepție asupra economiei; de exemplu, politica liberului schimb are la baza liberalismul clasic al lui A. Smith (autor al „Avuției națiunilor”), în … Citește mai mult

   Moartea președintelui Ion Iliescu ar trebui să fie un moment de reflecție despre cum ne raportăm la Istorie. Din păcate, o facem încrâncenat, militant, cu mult zgomot. Apanajul unei societăți periferice… Regretabil este că această atitudine o observăm chiar la unii istorici, la unii intelectuali care ar trebui să aibă o privire sine ira … Citește mai mult

Știu oamenii să asculte tăcerea? Nu se poate da un singur răspuns, pentru că și tăcerea are diferite înfățișări, iar timpul ei ni-l aduce întâmplarea. Este folositor pentru noi să o înțelegem fie că ea a noastră sau a altcuiva, fie că vine din împrejurări simple ori complicate.    Tăcerea e spartă câteodată de oamenii … Citește mai mult

Ora 7. Seară plăcută în Cork. În cartierul în care locuiesc, Victorian Quarter – un nume, desigur, pompos și pretențios – întreaga McCurtain Street e plină de terase. De la Priory Coffee la Restaurantul Thompson, toate terasele, berăriile și restaurantele sunt ocupate. E soare și e vreme plăcută. La puburile Dan Lowrey și Shelbourne, curge … Citește mai mult

   Suntem un flux continuu de gânduri și de cuvinte și, în timp ce inima ne aleargă între un început și un sfârșit, fără să știm, conștiința noastră lasă urme pe cer. Și pentru că nu suntem decât un joc de oglinzi în mișcare, cerul pe care îl proiectăm se întoarce cu prisosință în mintea … Citește mai mult

Existǎ o modǎ tristă a absurdizarii ideii de „traumǎ”. Toată lumea e vindecător, toată lumea are ceva de vindecat și tot ce ni se întâmplă in afara firescului ne traumatizează. Fiindcă m-am oprit adesea să-mi trag sufletul pe Talpa Iadului, îndrăznesc azi sǎ vorbesc despre cât de puternic arde focul, despre cum se pot umple … Citește mai mult

Mănăstirea Dealu   Mănăstirea Dealu își scoate de sub broboada timpului firele albe, povești cu miros de neam mândru, de veghe pe metereze de hotar. Cărămizile, jurnale de piatră, presează în țâțâni de tencuială umbrele lui Mircea cel Bătrân Radu cel Mare Neagoe Basarab. Tiparnița de la Govora desparte în silabe începuturi de limbă nouă … Citește mai mult

   Societatea „Automobil Club Regal Român” organiza la 15 iunie 1922 o „mare cursă de regularitate” pe circuitul Bucureşti-Piteşti-Câmpulung-Braşov-Făgăraş-Sibiu-Sebeş-Deva-Lugoj-Timişoara-Arad-Oradea-Cluj-Turda-Tg.Mureş-Sighişoara-Odorhei-Braşov-Sinaia-Târgovişte-Bucureşti, ocazie cu care locuitorii oraşului s-au înghesuit pe Calea Domnească, pentru a-i urmări pe participanţi.    În acelaşi an, 1922, era interzisă difuzarea filmului „Carol de Habsburg”, din motive „de-la-sine-înţelese” (e vorba de ultimul împărat al … Citește mai mult

   Spre deosebire de cei trei ani anteriori, vara anului 2025 a prezentat un spectacol radical diferit pe frontul ruso-ucrainean. Cu sprijinul militar american sensibil redus și confruntată cu permanente atacuri rusești, armata ucraineană a fost nevoită să adopte o postură pur defensivă. Față de anul anterior, nu au mai fost încercate incursiuni în teritoriul … Citește mai mult

   Pitiți în apartamentul nostru, după perdelele albe pline de secrete, în spatele vazelor cu flori uscate și proaspete, cărora le-am schimbat apa ieri, în spatele mirosului de pepene roșu și al unui pleoscăit satisfăcut, stăm noi, doi anonimi pe lumea asta, copiii tuturor stelelor și mirații tuturor viselor. Ne curge zeama dulce pe bărbii … Citește mai mult

   Mă cam doare mâna și azi. Încerc să scriu cu ambele mâini și nu prea-mi iese. Of, de ce o fi fost nevoie să trec prin această nevoință? Mă tot gândesc de ce, ce am greșit. Acum faptul e consumat. Suport pentru că e pentru o perioadă, nu pentru totdeauna. De la începutul anului … Citește mai mult

Chimia dragostei      „Am să te aștept până te întorci la mine”, îi spune maiorul chinez, iubitei sale, în genunchi, închizându-i catarama pantofului delicat. O atingere suavă și roșeața ei din obraji, pentru că   l-a recunoscut, deși pretinsese că își pierduse memoria într-un incendiu provocat și își asumase o nouă identitate. Aerul din jur era … Citește mai mult

Mereu îmi spun că nu mai scriu despre tarele lumii acesteia. Îmi e foarte greu. Cred că scriu terapeutic; mă exorcizez… alung dracii prin scris, ca Cioran. Vă descriu niște evidențe. Deci, cei care v-ați săturat să tot citiți despre lucruri pe care le știți deja, puteți să treceți la altceva. Așadar, subiectul de astăzi … Citește mai mult

   Dragii mei cititori, vă mulțumesc încă o dată pentru răbdarea de a mă vedea prin ochii scrisului. Sunt pagini de gânduri și de emoții concretizate rândurile de acum, așa cum ar scrie poetul parafrazabil. Sunt rânduri despre întrebări ale existenței, poate prea simple, dar se înșiră ca mărgăritele și abia așteaptă să ajungă la … Citește mai mult

aveam ceva de respirat plămînul tău stîng oleacă poetic sub sînul de-l plîng apoeții pe talpă sărutul cum zice pohetul nu îndrăzneam să te-ating deșiram firul epic pînă dădeam de dulceața aceea năpraznic te-nconjuram între coapse amarnic (aproape erotic)   mai e ceva de respirat între coapsele tale cămașa de noapte crescută-n migdale cu grijă-n … Citește mai mult

   Teoretic, deși tânăra noastră alcătuire democratică nu are decât trei decenii, s-ar părea că o serie de automatisme mentale sunt deja funcționale în cadrul diferitelor feluri de a acționa ale semenilor noștri. Este vorba despre modul în care aceștia se raportează, orientează și acționează în spațiul public autohton. Relativ stabile, aceste feluri de a … Citește mai mult

Vise, teritorii deschise de ele    Visele parcurg, traversează și ocupă teritorii întinse, fără sfârșit, spații și zone care nu au și nu dispun de cunoștințe, de resurse pentru limite, pentru eventuale scrieri ale desfășurărilor lor, pentru prinderea și așezarea în tipare fixe, sau pentru definitivarea contururilor ce le-ar putea aranja într-un fel de corp, … Citește mai mult

ce e cu fuga asta unde ne grăbim? de ce e tot așa rapid și de ce tot fugim? sau spre ce tot fugim… dimineața ne grăbim să ajungem în locuri locuri din care ne grăbim să plecăm pentru a ajunge de unde am venit plecăm ca să ajungem și ajungem să plecăm de ce … Citește mai mult

Salutări estivale, de data aceasta cu gândul la dealurile parfumate ale Provence-ului, unde soarele de vară coace poveștile și le transformă în amintiri. Uneori, cele mai frumoase descoperiri nu le facem singuri, ci ne sunt dăruite de prieteni. Așa a fost și cu Marcel Pagnol, pe care l-am redescoperit recent datorită unor prieteni dragi de … Citește mai mult