Oriunde s-ar afla, își amintesc întotdeauna că trecutul a fost o minciună, că amintirea nu mai are nici o întoarcere, că fiecare primăvară trecută nu poate fi recuperată și că cea mai sălbatică și mai tenace iubire a fost un adevăr efemer în cele din urmă. – Gabriel Garcia Marquez Obișnuiesc să îmi scriu, … Citește mai mult
Pentru că numai faptele bune se pedepsesc, în cele din urmă, ignoranța mi-a fost răsplătită! Cunoscătorii și iubitorii gameing-ului m-au primit alături de ei, curioși de perspectiva cuiva care nu jucase până atunci. Auzeam colegii care se ocupau cu testarea jocului și identificarea bug-urilor, ba îi și vedeam, ușa era transparentă, stând grămadă, apocaliptici, … Citește mai mult
Cred că ar trebui să fim recunoscători și, târziu în viață, ajungem la acest gând. O vreme ni se pare că parcursul vieții îl influențăm noi, unii chiar suntem convinși că este așa, însă la vârsta rememorărilor începem să așezăm cumva părerile noastre și să le considerăm din perspectiva oamenilor care se află dincolo … Citește mai mult
Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Dorin Spineanu As-noapte am visat ușa lui Dorin Spineanu de la apartamentul … Citește mai mult
Provocați de profesoara de limba și literatura român Mădălina Vlădescu, elevii din clasele a XI-a B, a IX-a F și a IX-a D au evidențiat repere culturale ale României și au scris și versuri despre culorile drapelului national, marcând astfel în stil propriu data de 15 ianuatie – Ziua Culturii Naționale. Cine a fost Sarmiza … Citește mai mult
Nu știu cum se face, dar orășelul acesta mic și îmbătrânit, undeva la poalele munților, are mereu un spectacol superb al norilor și al razelor de soare. În comparație cu orașul meu de pe coasta Atlanticului, acest orășel cu nume de fum otrăvitor are parte de niște apusuri rupte din Claude Monet, Caspar Friedrich … Citește mai mult
De-or trece anii cum trecură, Ea tot mai mult îmi va plăcé, Pentru că-n toat-a ei făptură E-un „nu știu cum” ș-un „nu știu ce”. M-a fermecat cu vro scânteie Din clipa-n care ne văzum? Deși nu e decât femeie, E totuși altfel, „nu știu cum”. De-aceea una-mi este mie De ar vorbi, de ar … Citește mai mult
La 1 aprilie, Sfatul Popular al orașului decidea scutirea de impozitul pe clădiri, a bisericilor declarate monumente istorice și reducerea cu 0,01% a celui pe biserici care nu erau monumente istorice. Bugetul pentru acest an, în privința veniturilor poate fi considerat unul nerealist, diferența între ce s-a propus și realizări fiind una importantă; … Citește mai mult
Periodic citesc pe undeva că s-a mai descoperit un extra-longeviv al planetei. 110 ani, 118, 123, 130, 146, 168, 210, 268 și, în fine, 600 de ani. Toți aceștia sunt contemporani cu mine, dar vin de undeva de departe din timp și probabil că unii dintre ei or să meargă mai departe și după … Citește mai mult
O femeie în cabană Undeva deasupra, o ciocănitoare începu să bată ritmic în scoarța fagului, iar Irina se agăță de sunetul făcut de ciocul acesteia în contact cu lemnul. Cioc-cioc! Cioc-cioc! Pădurea începu să se schimbe încet, copacii stând acum înfipți drept în pământul acoperit de frunze. Cioc-cioc! Cioc-Cioc! Din silueta întunecată, cu pelerină … Citește mai mult
Războaiele moderne au fost câștigate de partea care a reușit mai bine să-și mobilizeze resursele umane și materiale. Războiul ruso-ucrainean nu putea face excepție. Dacă în primii doi ani de război ucrainenii au reușit o relativă paritate în oameni și mijloace de luptă, în al treilea an de la începerea invaziei balanța s-a înclinat … Citește mai mult
să nu te miri – nu e loc de mirare. cu vremea, peste tine o să treacă o șosea, o centură ocolitoare, o autostradă cu șase benzi, autostrada,să zicem, A4, Întocmai colii de hârtie care nu te-a mai încăput, de-a trebuit să-ți odihnești ĝîndurile într-un câmp cu mohor, cu verdeață, cu verde ață, adică. … Citește mai mult
lăsasem umbra ta pe un perete să-mi țină și de foame și de sete cum numai umbrele știu să o facă de pîinea ar fi pîine și apa ar fi apă lăsat-am umbra stînd în întuneric și m-am căit fiindcă n-am fost vrednic să-i spun în față simplu te iubesc mă iartă dragă umbră acuma … Citește mai mult
Cum ar zice Wikipedia, Ziua Culturii Naționale este o sărbătoare națională, care are loc anual în România pe 15 ianuarie cu scopul de a promova cultura, arta și efortul academic, stabilită prin Legea Nr. 238 din 7 decembrie 2010. Și în alte țări europene, Ziua Culturii este dedicată unor unor personalități reprezentative pentru fiecare stat în parte: în Spania, Ziua Culturii Naționale este marcată de data morții lui Miguel … Citește mai mult
În editorialul de săptămâna trecută, concluzionam că este de neînțeles de ce în aranjamente democratice, cum se pretind că ar fi cele de factură occidentală, s-a ajuns în situația de a se ignora consultarea electoratului în chestiuni extrem de grave, cum este războiul. Într-un atare context, este de reținut că tot mai mulți dintre semenii … Citește mai mult
Structuri ale timpului Zilele au fost lungi atunci, despuiate de întuneric, parcă pentru totdeauna, prăfoase și triste. De undeva El, cu o privire nesfârșită, înconjurat de îngeri, ne încetinea mersul, odihnindu-ne. Saliva ni se făcu spre sfârșit ca o vată scămoasă și cuvintele ne pieiră. Ne-am așezat în mers ca într-o tăcere șerpoasă și … Citește mai mult
Termometrul indică -1°C, dar se simte mult mai rece, chiar și cu soarele pe cer care s-a îndurat de noi. Aerul înghețat îmi încleștează fața în așa fel încât mă doare atunci cand mă încrunt inevitabil de la lumină. Mi-am desfăcut geaca la gât să simt frigul – să dârdâi puțin, că-mi era … Citește mai mult
Lui Adrian Chifu, i-am fost chiar diriginte; azi este conferențiar universitar în informatică la Universitatea Aix-Marseille și el nu uită niciodată, în vacanțele lui târgoviștene, să mă viziteze, cu delicatețea și prietenia dintotdeauna… Câțiva ani, Adrian m-a ajutat să trimit către numeroși cititori revista Cultura de sâmbătă, o experiență publicistică foarte apreciată și bogată în personalități de … Citește mai mult
Nu demult și nici curând a existat un navigator care a pornit singur pe toate cele multe ape înconjurând pământul în căutarea cuiva care nu doar să îi înțeleagă limba, ci să o și vorbească știind că atât de mulți oameni își petrec întreaga viața împreună deși nu vorbesc aceeași limbă, acest navigator nu își … Citește mai mult
Un poem de ianuarie Clipa fără corp clipa aceea în care ceea ce se întîmplă se suprapune peste ceea ce s-a mai întîmplat clipa aceea este clipa miraculoasă care adaugă noi giuvaieruri într-o tezaur fără început și sfîrșit, sînt lucruri de toată ziua – o răsărită care atinge privirea dar o răsărită nu o … Citește mai mult
Vorbe din cotidianitatea medie 16. Fiind, ca și voi – hai, să fim serioși, totuși…-, în ultimele ore ale anului 2024, cu bune și rele, ca oricare alt an, zic să mă plimb. Am ieșit și am respirat brutal aerul rece. Bun. Îmi place. Născut iarna, nu mă plâng să fie rece afară, m-aș … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care ne conduc, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații … Citește mai mult
Pisica neagră De ce pisica-i lunguiață? Întrebarea se agață… Să se prindă, să se-nșire în a lumii ghemuire… Ce pisică-i ne-nțeleasă? Pisica neagră e aleasă? Pisica neagră e lumină, soarele cu rădăcină… Unde merge? Să se piardă… Să alerge! Se dezmiardă. Ba se stinge! Ba se scaldă! … Citește mai mult
s-au ornat salatele s-au ornat și oamenii într-un fel, și casa e ornată în toată lumea, se ornează la nivel macro fie că ești o caserolă de icre sau o gagică mișto dansul furculițelor fierbinți pe limbile încinse de zăpadă aduc cu sine o stare de „cum mă, nu a murit ștefan bănică jr.?” acum … Citește mai mult
CASTELUL DIN ORAȘUL MEU, de Ioana Bâldea Constantinescu, Editura LITERA Un oraș păstrează în alcătuirile lui cât se poate de mult din trăirea, din întâlnirea și locuirea cu un miraj, cu proiecția și cu reflexiile lui neobosite (în)spre realitate și umbrele ei, (în)spre cât se poate de multe dintre întrupările posibile în spațiile și … Citește mai mult
Livada de piersici 1. Simone la Grasse – egrete, trandafiri și piersici Praf și sete. Simone visa o pădure de pini. Egrete colorate care își luau zborul și pluteau pe deasupra unei lagune văzută de ea doar în vis. De fapt nici măcar nu știa cum arată cu adevărat o lagună. Nu ieșise niciodată … Citește mai mult
Un copil fără trecut. Ai toată viața înainte, de Romain Gary (I) Scriitorul francez de origine lituaniană Romain Gary, născut în 1914 și autor a peste 30 de scrieri (romane, eseuri, mărturisiri,…), se sinucide împușcându-se în gură în 1980. Romanele sale propun adesea personaje alter-ego fascinate de posibilitatea de a găsi un … Citește mai mult
6 ianuarie 2025 Kamala Harris – un zâmbet devenit rânjet… Totul a fost de partea ei cu excepția realității. Irealitatea ilustrată Anul trecut, Editura Corint a publicat un prim volum dintr-o serie memorialistică semnată de domnul Ioan Mircea Pașcu – „Note zilnice, Volumul I: Consilier prezidențial (1990-1992)”. Sub una dintre fotografiile reproduse în volum se … Citește mai mult
SORA GLYCERIA Lui Emil Brumaru Panglici, inele, ciucuri, funde verzi… Pe zeul Pan, glicinele-l inspiră: inflorescenţa lor e un racem. Fără căldura catifelei panne, glicinele-s mai diafane, iar violaceurile lor nu-s tot atâta de afunde ca ale gurilor de iris. Ca ale irisului ochilor închişi ai tinerei cu vineţiu tulpan. Glicinele, pe care le culege … Citește mai mult
Iar am ajuns în perioada de înnoire a timpului, ca în fiecare an. S-a uzat, iar noua față vine cu povești și personaje, dar și cu credința fermă că în decembrie vom avea parte de o trecere magică spre un timp nou, ceea ce nu se poate face fără cei patru moși. Deși … Citește mai mult
