Educatie

Poveștile și povestirea aparențelor „Am văzut cu coada ochiului cum pana de gâscă iese din călimară și continuă să scrie…”- Radu Țuculescu    Firescul aventurilor care întrețin aparențe în povestea unei cărți este o probă pentru fiecare autor, este acel prag al menținerii unor imagini în prim plan, dar și a poveștilor care le conțin … Citește mai mult

Vă invităm la o nouă întâlnire de primăvară cu o revistă de cultură de mare valoare – REVISTA  FICȚIUNEA – și suntem bucuroși de parteneriatul nostru cu ea…   A apărut numărul 115, de aprilie, al revistei tipărite, care se poate cumpăra de la Librăria Cărturești… Revista Ficțiunea este editată de  Asociația Creatorilor de Ficțiune… … Citește mai mult

„eu nu cunosc răbdare” „răbdarea e în toți” – răspuse senseiul „și îți voi dovedi că ai, doar trebuie să o ajuți să crească” „cum ajut răbdarea să crească?” „udând-o” – răspunse senseiul „răbdarea este asemenea unei plante, nu va începe niciodată să crească dacă nu va fi udată” „și cum uzi răbarea?” „tot asemenea … Citește mai mult

O încercare de aplicare a metodei filosofice a recesivității la categoriile economice    Să vedem dacă tezele susținute de către Mircea Florian privind recesivitatea filosofică se aplică faptelor, fenomenelor și proceselor economiei de piață. Mai concret, relației dintre cerere, ofertă și preț.    Dacă ne întrebăm de ce pornim o afacere ca antreprenori, adică ce … Citește mai mult

   Saluti și săptămâna aceasta, dragi cititori! Mă găsiți rătăcind (mă rog, participând activ!) pe la o conferință în Italia. Aerul toscan, recunosc, are darul de a limpezi mintea, dar să nu credeți că am uitat de unde vă scriu de obicei. Chiar dacă peisajul s-a schimbat temporar, „reflecțiile” mele rămân încăpățânat ancorate în Franța, în … Citește mai mult

Vocea Pinguinului    Pînă acum vreo două zile, pinguinii din Insulele Heard și McDonald, n-aveau vreo treabă cu America și nu auziseră de Trump. Vestea tarifelor prăvălite peste ei i-a obligat să reacționeze rapid. Adunarea Generală ad hoc a ales un purtător de cuvînt care a dat această declarație lămuritoare presei:    „Vă mulțumesc pentru … Citește mai mult

Vorbe din cotidianitatea medie 29. Un bătrân bine, îngrijit, cam de 1,55 m înălțime, cu mișcări clare, ferme, în jur de 80 de ani, mergând pe trotuar, cu o pungă de plastic în mână. În pungă, un ghiveci cu o floare roșie. * Dinastia lui „ŞAPTISPREZECE”: mii, ore, luni… Aşa ne învață inşii plimbați pe … Citește mai mult

Nimeni nu ajunge nicăieri singur: nici sus pe slăvi, nici jos în noroi, nici în aer, undeva la mijloc. Suntem și noi, ca orice pe lumea asta, influențabili și instabili, mișcați și schimbați de satul în care ne-am cumpărat apartamentul. Fie că ne place sau nu, am fost formați precum bulgării de zăpadă dați la … Citește mai mult

Cu amărăciune, pentru ei…    Pentru ei, oamenii din bucăți care ne conduc, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații … Citește mai mult

Cuvinte înrudite cu tăcerea, de Mircea Drăgănescu, Editura NEUMA    Fiecare volum de poezie este o moștenire, este necesara prelungire și extindere a poetului în(spre) lume și în(spre) cât mai multe dintre atingerile și mișcările ei, în(spre) cât mai diversificatele și amplificatele stări în care încap alcătuirile lumii pe care o locuiește, pe care o … Citește mai mult

1.Of cel Căscat   Un motan micuț, tigrat, cu privire de pirat, umblă în două culori, încântat de ghicitori…   Motan alb, șezând colac, fiul florii de bumbac, simte norul încurcat, mesager – Of cel Căscat!   Vine ploaia la căsuță! Și aduce vise lungi, cu oglinda nou-nouță, dulce, moale, nu te plângi!     … Citește mai mult

A avut de suferit (în sufrageria sufletului sufocat) A avut de scris (pe scrumbia afumată) A avut de întins rufele (pe rooftop-ul gândurilor răzlețe) A avut de uitat (termenii și condițiile memoriei) A avut sau nu a avut (stafide în cozonacul plin de oase) A avut de încasat (bani și croșee ca george foreman) A … Citește mai mult

O manea, două manele… Desen & Copyright @DION    Ni se semnalează că Mircea Eliade est foutu, e terminat ca istoric al religiilor, nu mai dă nimeni două parale pe studiile sale.    Primul convorbitor: „Vă surprinde faptul că românii nu sînt la curent cu, sau nu vor să audă, sau nu sînt pregătiți să audă … Citește mai mult

    „Iubesc: parcuri, grădini, hârtia milimetrică, pixuri, paste proaspete, Chardin / un pictor din secolul XVIII, jazz, trenuri, busuioc, plimbări în Paris, Anglia, Scoția, lacuri, insule, pisici, salată de roșii cu semințe și coajă, puzzle-uri, cinema american, Klee, Verne, mașini de scris, forma octogonală, apă Vichy, vodcă, furtuni, Cartea Recordurilor Guinness, Steinberg, Antonello de Messine, … Citește mai mult

Ca şi mănuşile, botinele, sutienul, – jartierele implică, de obicei, dualul; cu o excepţie: Ordinul Jartierei, ce e unijambist prin definiţie. Unijambistă este, însă, şi jartiera profesională (şi,-ndeobşte, roşie), ce le slujeşte fetelor venale drept puşculiţă de o noapte, a doua zi urmând s-o spargă şi să ia totul de la capăt. Deosebirea dintre ele … Citește mai mult

Multe dintre tâmpeniile pe care le auzim ni se par incitante, în ciuda faptului că sună aiurea. Au în ele ceva manipulator, ca și jocul donquijotesc. Prin toamnă, i⁠-⁠am rugat pe niște studenți să scrie o recenzie despre o carte străină, citită recent. Cei mai mulți au scris despre un roman de succes. Deja din … Citește mai mult

Și totuși Spală-ți masca lipită de chip, nu-i lăsa decât pe îngeri să-ți vadă lacrimile la final de zi. În ce lume trăim! Obscen e, acum, să-ți dezgolești sufletul, să crezi că cineva mai poartă mânuși sau catifea în voce, să fii convins că două brațe sunt sprijin, nu cătușe. Scandalos e să mai crezi … Citește mai mult

vise sau visuri vise adunate vizibil în încăperile lungi ale nopții care aleargă spre ce mai pot să salveze din această neînțeleasă, pierdută uitare. visuri rămase, uitate prin miezul nopții cel de aici și cel care de acum se înțelege cu ochii deschiși. vise îndeletnicite cu păstrarea unor inexistente atingeri. visuri divulgate divers de vântul … Citește mai mult

Cuvânt înainte  „Vă rog […] să ne trimiteți o epistolă în versuri […], pe care noi s-o amplasăm în deschiderea cărții.” – (Ş. A. către Ş. F.) Scria, la noi, cu lucie peniţă de iridiu, un critic, Călinescu cel mare,-adică G., că o femeie tre’ să-l contemple pe Ovidiu (căruia-i e amantă sau nu), în … Citește mai mult

   Cum putem și cum știm să stabilim o conexiune cu celălalt? Cum știm că ne aflăm, cu toți ceilalți, în același scenariu? Cum putem să ne conectăm cu ceilalți, la momentul prezent și într-o situație dată? Sunt câteva întrebări pe care ni le putem pune atunci când suntem într-o situație în care vom avea … Citește mai mult

În grădina mea s-au înmulțit toporașii. Un covor de asemenea minuni… Sunt mici și violeți, dar s-au răspândit peste tot, vioi și delicați, ca niște firimituri de cer, cum scria poeta Magda Isanos. Sămânță bună… Așa și cu oamenii. Cei care se țin de treabă aruncă rădăcini mai departe, cei care au setea de a visa, de a vedea lume, sete de cunoaștere … Citește mai mult

Călimara    Un alt obiect extrem de important a fost călimara, un recipient mic, de obicei făcut din  sticlă, plastic dar și din alte materiale în care se ținea cerneala utilizată pentru scrierea cu pana sau penița. Călimările erau dotate de obicei cu un capac care contribuia la prevenirea evaporării sau vărsării accidentale a cernelii, … Citește mai mult

Motto: două inimi pe un catarg al rațiunii   Am ajuns să știu cine sunt, Eu sunt propria-mi gândire, gândul fiindu-mi forța, forța gândirii    Scriu, cuvântul m-a înnobilat în spiritul sinelui, înțelepciunea m-a condus pe drumul cunoașterii iar iubirea-mi este conștiință. Sunt creația misterului și femeia iubită este anotimpul universului meu, sunt particula timpului … Citește mai mult

       Flăcările urcau. Cuprinseseră scările înguste, din lemn… Privesc în josul lor, la capăt – un leu alb, făcând salturi uriașe – strig – Hector! În urma lui, biserica devenise o claviatură în spirală, deșirându-se între Carul mic și Planeta albastră… A fi bun este un act împotriva timpului!        M-a trezit zgomotul metalic al … Citește mai mult

   Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești…  Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Lăutarii urcă în cer      Pe vremea lui Ceașcă exista un bloc în … Citește mai mult

Am așteptat multă vreme. Am stat în colțul meu de minte și-am numărat viață după viață, pas după pas și suflare după suflare. N-am scos niciun cuvânt, dar am scris multe. Nu am strigat pe cât de tare mă durea, dar am scris cât să-mi pot anestezia simțurile. M-am uitat cu ochii mari și sclipitori … Citește mai mult

   Pe Muntele Sinai, am întâlnit „vlahi” fericiți! Patru familii de beduini, care fac pe Muntele Sinai cărăuşie cu cămilele, sunt descendenți ai meşterilor valahi, trimişi de domnitorii români în secolul 16 la restaurarea Mânăstirii Sfânta Ecaterina, de la poalele muntelui.    Se declară mândri de originea lor şi sunt foarte atenți cu pelerinii români. … Citește mai mult