Educatie

mai știi tabloul cela cu frunze prelingîndu-se din toți copacii de ziua ta a fost azi l-am regăsit era în iarnă totul (și frunzele)   ne ploaia ultimul loc ocupase cu coapsele tinere ei castane aruncasem mici și le prinsesei nu (cînd visăm ce coșmarul e mai mic)   să inventăm vreo două mii de … Citește mai mult

   Exasperantele metehne ale unora dintre semenii noștri, perpetuate de la un ciclu electoral la altul – întreținute, fără îndoială, de elitele noastre politice – par să se asemene cu acea modalitate păguboasă de a ne imagina infinitul. Și pe care un filosof german l-a calificat ca fiind infinitul rău. Este vorba, simplificând lucrurile, despre … Citește mai mult

Gânduri despre un prieten uitat și rămas într-o anume depărtare    Prietenul este și rămâne jumătatea de care mereu este nevoie pentru a fi întreg și pentru a putea să îmi prelungesc viața împreună cu mișcările și gândurile ei. Eu și el la un loc dintr-o lume suntem doi întrebători și de câte ori ne … Citește mai mult

1 + 1 face 2 simplă matematică un calcul ce i-ar ieși oricui însă nu înțeleg de ce mie mereu îmi dă 3 dacă suntem doar doi și împreună formăm unul singur de ce când înmulțesc 2 cu 1 îmi tot dă 3? pretinzi că suntem făcuți unul pentru celălalt așa că dacă ne-aș împărți … Citește mai mult

   Astăzi, la început de primăvară, vom explora o temă care ar putea să vă lase cu sprâncenele ridicate: posibila implozie a modelelor de inteligență artificială. Nu, nu e vorba de roboți care se prăbușesc fizic, ci de ceva mult mai subtil și potențial mai problematic pentru viitorul tehnologiei. Recent, o echipă de cercetători (Shumailov … Citește mai mult

    „Intelectualul este în pericol să fie anexat de stat, să devină un scrib al faraonului, o unealtă a politicii„, afirma Mircea Florian în volumul al doilea al lucrării sale, scrisă aproximativ în deceniul al șaselea al acestui secol și publicată postum, „Recesivitatea ca structura a lumii„, în capitolul intitulat sugestiv „Conducători și intelectuali„, și … Citește mai mult

Poem de martie…     Nostalgie…   îi dau cezarului ce e al cezarului fără să uit să-i dau lui Dumnezeu cuvenita sa parte – eu nu uit femeia, pe tine nu te uit, partea ta e deoparte, din coasta mea te-a smuls domnul, mi te-a dat în grijă, spre nebunie și glorie pînă la … Citește mai mult

Vorbe din cotidianitatea medie 23. Diversitate, să zicem așa. M-am dus în mall, lângă mine, să-mi plătesc telefonul. Înaintea mea, un domn. În picioare, a primit factura, dovada plății, dar stătea în continuare acolo. Vorbea. Tânărul angajat al firmei dădea din cap, formal, așteptând să plece. Dar omul vorbea neîntrerupt. Am așteptat amândoi, eu și … Citește mai mult

Cu amărăciune, pentru ei…    Pentru ei, oamenii din bucăți care ne conduc, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații … Citește mai mult

Șoapta Muntele, zborurile înțeleg șoapta, cunoaște-ți gândurile, să-ți recunoști chiar fapta. N-am fost eu, nu-i vina mea! Nu știu… Spuse băiețelul. Și mai mult uimea… Este vina lui! Și arătă cățelul… Ce minune mare! Cățel – să coloreze! Demni să fim de-așa onoare, să se celebreze! Eu chiar l-am ajutat! Sări băiețelul. Și am discutat, … Citește mai mult

LEXUS PE CĂRBUNE, de Ofelia Prodan, Editura LIMES    Anume se lasă văzute anumite cuvinte ale poeziei așa încât să rămână mai cât mult vizibile pe și prin peisajele vieții, pe imprimeurile descrise de ele în decorurile pe ale căror fonduri vizibilitatea le este mereu bine conturată și așezată în reliefurile îmbogățite de mișcările lor … Citește mai mult

– Blaise Cendrars –    Freddy – un băiat născut în Elveția care a copilărit trăind și mutându-se împreună cu familia sa dintr-o țară în altă. Dintr-un oraș în altul. Și-a trăit copilăria în Alexandria, Brindisi, Napoli, Neuchâtel și prin multe alte locuri ale lumii. Tatăl său era un inventator. Om de afaceri fără succes. … Citește mai mult

Un gând… Anca Alexandrescu: Români, vă ordon: Treceți Maglavitul!   Cine și când a abandonat Ucraina? În cvasiunanimitate, răspunsul pare a fi: Donald Trump în februarie 2025. Ceva cronologie ar putea nuanța răspunsul cu pricina. 31 decembrie 1991. Uniunea Sovietică dispare oficial. 1994 – Budapesta. În acel an, noul stat independent Ucraina era cea de … Citește mai mult

RENI & ALBANI Pe cititorul intrigat, pesemne, că numele celor două entităţi din titlul însemnărilor de faţă nu sunt articulate cum  s-ar cere, cu dublu ii, anume Renii & Albanii, dat fiind faptul că evocă două triburi, două seminţii sau două speţe ce amintesc, de pildă, de volci şi de sugambri, de murni şi de … Citește mai mult

   În literatură, nu fabulația se află pe primul loc, ci puterea ei de a face ca ideea să triumfe: ferein nike. Ferenike… Interviu de Petre NECHITA… Petre Nechita: Există scriitori în cazul cărora e o blasfemie să întrebi: ce a vrut să spună autorul?! Nu, nu mă refer la cei previzibili, străvezii. Nu, nici … Citește mai mult

Metamorfoză Smulgerea din anii inocenței a fost operație făcută pe viu. Tăiate mi-au fost rădăcinile, să-mi crească aripi, dar aripile sunt grele și zborul anevoie, îmi frâng mijlocul și-mi pleacă fruntea în pământ. În pământ îmi rămân rădăcinile, hrană pentru visuri și pene. Mă doare zborul meu și înălțarea lor, aș vrea să le port … Citește mai mult

reflexii umbra alungită de frig strâmtorată subțire în firida aleii înconjurată de zid. o adulmecare de aer, un zâmbet spre rictus pe obrazul rece, decolorat și livid. pași măsurați de distanțe rămase de spus sau de scris în nopți ale vieții febrile.  răsturnare de gânduri în aceste mereu neștiute cuvinte. amintiri de tot felul se … Citește mai mult

   It’s D-day again. Da capo. Vacanța de jumătate de trimestru în Țara Galilor (Anglia e mai posh și elevii au vacanță o săptămână mai devreme)… E clar că Bristol airport (cu parcarea în renovare și sensuri giratorii care te trimit de la short stay la drop&go printr-un labirint derutant) nu mai face față. Pe autostradă … Citește mai mult

Charles Baudelaire   Pisica    I   Firesc, de parcă am fi rude, La mine-n creier, un motan Se plimbă tandru, de vre-un an. Când miaună, abia se-aude,   Atât de dulce şi discret E timbru-i; însă,-n vocea-i, câtă Vigoare, când i se-ntărâtă! Acesta-i farmecu-i secret.   Perlat şi amplu, glasu-i propriu În cel mai … Citește mai mult

Istoria hârtiei (3)    Revenim, doamnelor şi domnilor, la fabricarea hârtiei, care a fost una din cele 4 mari invenţii ale Chinei antice alături de compas, de praful de puşcă şi de tehnica imprimării. După primele încercări chinezii au făcut câteva schimbări, care s-au dovedit extrem de bune. Cârpele au fost înlocuite cu bambus, iar … Citește mai mult

Motto: două inimi pe un catarg al rațiunii   Sunt a fi și rămân în urma mea Eu, verbul a fi… însăși Eul    Sensul de măsurare al timpului nu poate fi schimbat, mersul său nu poate fi oprit, lungimea și rezistența aței de pe mosorul vieții nu pot fi știute. Rămâne doar bucuria vieții… … Citește mai mult

   Mari personalități ale istoriei au îndrăgit pisicile… Mark Twain, Ion Creangă, Nikola Tesla , Isaac Newton, Papa Paul al II-lea, Charles Baudelaire… Dintre cei care sunt rezervați în privința felinelor sau care chiar au un comportament de revoltă și dezgust, mulți se tem de ele, au fost zgâriați în copilărie ori au fost martorii … Citește mai mult

Ascultă-l pe cel ce dorește să-ți spună ceva, potrivește-ți pasul cu cel ce are nevoie să meargă alături de tine, acceptă exprimarea unei dorințe diferite de a ta, nu ridiculiza un aspect fizic care nu-ți place, nu disprețui demnitatea celuilalt, dacă poți, plângi cu cel îndurerat, bucură-te cu cel ce a primit alinare, vindecare sau … Citește mai mult