Am fost întrebat de ce nu scriu despre anume romane care au fost ecranizate. Unele mai cunoscute ca altele sau filme mai celebre decât altele… Este simplu. Pentru anumite povești trebuie multă atenție și multă muncă de analiză care să conducă la un text de maxim 500 de cuvinte. Am constatat că peste 500 de … Citește mai mult
„Pentru o digestie bună beau bere. Dacă nu am poftă de mâncare, beau vin alb. Dacă am tensiunea scăzută, beau vin roşu. Când sunt răcită, beau ţuică”. „Şi apă când beţi”? „Nu am fost niciodată atât de bolnavă”… Dragostea de semeni, neteama de moarte, credința în Ceva (dar păstrând simțul relativității lucrurilor), toate propagate … Citește mai mult
„Nu iubiți lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubește lumea, iubirea Tatălui nu este în el” Ce înseamnă oare să iubești „lumea”? Versetele de mai sus sunt scrise în Întâia Epistolă a Sfântului Apostol Ioan. Mântuitorul Iisus Hristos le spune apostolilor: „Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este … Citește mai mult
Dacă e ceva ce mă sufocă de-a dreptul în limbajul românilor, acela e „dumneavoastră”. M-ai putea contrazice spunându-mi că-i o formă de respect cu un echivalent în fiecare cultură, dar dacă ai puțină răbdare îți voi explica de ce respectul n-are legătură cu vorbitul la persoana a III-a și folosirea pronumelor personale de politețe. Prin … Citește mai mult
Iubim sărbătorile și magia lor, starea de așteptare, pregătirile, simțim nevoia unei primeniri generale a casei, a sufletului, a aerului pe care îl respirăm. Evocăm amintiri din trecut pe care timpul ni le-a oferit ca pe cele mai alese daruri. Bradul de acum este bradul de altădată, doar merele și covrigii au fost înlocuiți cu … Citește mai mult
Mă doare gâtul de la atâta Look Up. (tânăr anonim, 1,62, din Târgoviște)… La sfârșit de an… Cu atâtea chestii pe care NU le-a făcut, Florin Roman ar fi un excelent viitor șef la autostrăzi. A scris presa din Italia despre Şoşoacă? Da. Mai ales La Stamba. Proful de matematică, la școală: – Ciucă, Ciolacu, … Citește mai mult
Călătorind zilele trecute, din Pucioasa spre comuna Brăneşti, m-am întristat, din nou, la vederea „ruinelor” fostei întreprinderi textile „Bucegi”, care arată la fel de deplorabil ca multe alte stabilimente ale industriei textile româneşti. Trist… Ce-ar fi să ne amintim, însă, de vremurile „bune” ale întemeierii acestui locaş, la anul 1900, de către „ţăranul” Stan Rizescu, … Citește mai mult
Prietenul nostru, prozatorul Constantin Ciucă, cel care vă invită în fiecare zi de miercuri să-i citiți rubrica Lumea fără mască, a publicat la acest sfârșit de an un roman excepțional. „IRENE și trimisul lui Dumnezeu”… Este o experiență literară acută și intensă, care uimește și delectează în aceeași măsură. E o carte care nu seamănă … Citește mai mult
Poveste de decembrie sau culmea ironiei În ţara aceea balcanică, meridional – temperată, acolo unde mîncarea naţională a locuitorilor ei, mămăliga, se spunea că nu poate exploda decît în cerul gurii, venise ceea ce puţini şi-ar fi închipuit: vremea mişcărilor de stradă, a demonstraţiilor asurzitoare, în sfîrşit, a protestelor violente. Venise, carevasăzică, vremea schimbării. Revoluţia … Citește mai mult
Anul 2021 este în mod clar anul iraționalității. Și al convingerilor puternice. Al habotniciei și al deciziilor inepte. Al prefăcătoriei și al fățărniciei. Al izolării, al scârbei pentru specia umană. Și, mai ales, este anul în care te decizi să spui că nu mai vrei să faci parte din homo sapiens. Există și o veste … Citește mai mult
Se apropie finalul anului și-mi dau seama că în ultima tabletă din anul acesta nu pot să scriu o proză scurtă, deși mă uit la ecran deja de 45 de minute și au început să mă usture și ochii de la pagina de Word albă. Probabil nici muzica de fundal – concertul de petarde aruncate … Citește mai mult
Există ființe vorbitoare care nu poartă discuții, deși ele cred că asta fac. Monologhează diareic, luîndu-te de martor. Ți se agață de nasturi și nu te lasă să pleci sau să îngaimi oarece. Au păreri precise și tupeu de gargaragiu. De pildă: Ai fost pe centru? Sigur ai fost, știu eu că-ți place să te … Citește mai mult
E bine să înțelegem că și liniștea este muzică, că și muzica atonală tot muzică se numește, că un plan preparat și unul mecanic tot instrumente producătoare de sunet sunt. Și mai ales că muzica contemporană de inspirație simfonică merge dincolo de solfegiul obișnuit, operând cu sisteme proprii de notare. De la muzica materializată prin … Citește mai mult
adică impetuosul lider AUR, ar trebui, cumva, oprit din ascensiune? Sau să fie lăsat în pace, vezi Doamne, pentru binele încă tinerei noastre democrații! Dilema este, fără îndoială, pertinentă. Căci, excluzând fie partizanatul în favoarea acestei formațiuni, fie perspectiva extrem de critică la adresa acesteia, ceea ce ar frapa pe oricine ar fi nota cam … Citește mai mult
1.Cezar Ivănescu 80 – Antologii în străinătate Anul Cezar Ivănescu, lansat cu puțină vreme, de 6 august, ziua de naștere a marelui poet, prin inaugurarea Muzeului Cezar Ivănescu în Casa Eftimiu-Ivănescu din București, a fost un an plin de evenimente. E adevărat, cele mai multe organizate de Clara Aruștei, custodele muzeului. și de Asociația … Citește mai mult
1. Despre mizele Rusiei, azi… În contextul tensiunilor din Ucraina, Rusia este de așteptat să continue să alimenteze mișcările de stradă din țările învecinate, obiectivul fiind acela de a spori climatul de confuzie de care are nevoie pentru a-și extinde operațiunile militare în estul acestei țări. Prin documentul pe care l-a făcut public, în urmă … Citește mai mult
Îmi vine-n minte ce sfat dădea Goethe despre scrierea unui roman: „văzând și făcând”…; totul e să ai „un fel al tău.” Mai clar și mai adevărat nici că se poate. Să scrii, la 30 de ani, în anul fanatismelor, 1935, o capodoperă, romanul „Orbirea”. Şi abia peste 40 de ani un altul… Peter Kien, … Citește mai mult
Este în curs de apariție, spre sfârșitul lunii ianuarie, la „Editura Leviathan”, noul meu roman „A doua față”. E o poveste ușor distopică, dar duioasă, ca într-un ceas de seară. Vă trimit, în tableta mea de azi, primele pagini ale cărții ce stă să vină spre dumneavoastră. 1.Îi plăcea, după o zi trecută, să observe … Citește mai mult
S–a spus… Poetul e un donator de sânge la spitalul cuvintelor (Blaga), iar poeţii sunt inima umanităţii (Eugen Ionescu)… Poetul este un evocator, când îl înţelegem, suntem tot aşa poeţi ca el. Poeţii sunt doar interpreţi ai zeilor (Socrate)… Poezia? O filosofie caligrafică… Poetul este un domn în ţara visului (Heinrich Heine)… Așadar, poezia nu … Citește mai mult
1. zăpezile vor acoperi luminile orașului cu siguranță o casă fără uși înseamnă o continuă căutare. scriem lungi scrisori la lumina unor stele tăcute. un drum un singur drum eliberat de anotimpuri de oameni de serpentine. o singură seară se-ntâmplă o singură și continuă seară. dincolo de ea nesfârșit și tandru somnul nostru cel de … Citește mai mult
Un oraș marocan tulburător, al doilea după Casablanca ca mărime, cu un milion și jumătate de locuitori, bătrân de la anii 800 e.n., tot de atunci, un centru al culturii arabe, care a Ambele clădiri sunt exemple ale competenței artizanale marocane, având sculpturi și tencuieli incredibile… Bab Boujloud sau Poarta Albastră este una din porțile … Citește mai mult
În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi … Citește mai mult
Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe … Citește mai mult
Simplu precum un blues de-al lui Muddy Waters ascultat dimineața în primii zori, la căști, pe acoperiș. Unul dintre multele acoperișuri ale Parisului pe care oamenii se cațără ca să poată privi mai îndeaproape cerul și rețeaua de străzi și luminile și viețile lor. Lumea asta poate fi pe cât de absurdă pe atât de … Citește mai mult
Singuraticele, 9 perspective feminine, Anca Zaharia(coordonator), Editura Neverland Puterea dă viață, o adaugă în permanență cu fiecare fragment din fiecare poveste a ei care se poate atașa și care astfel poate să întregească o ființă, aceea care (își) cere tot acest necesar pentru a putea să meargă mai departe și să ducă totodată în memoria … Citește mai mult
În aceste zile deosebite pe care le traversăm, prin sentimentele născute de Sărbători, de apropierea de cei dragi, de întoarcerea la locurile natale, dar și prin inevitabilul bilanț pe care îl facem la finele anului, putem ajunge la o stare propice pentru a reflecta la lucrurile pe care adesea le ignorăm în viața de zi … Citește mai mult
„Acolo unde nu se aude râsul, să nu te oprești niciodată.” (H. Heine) Continuând șirul reflecțiilor în jurul temei existenței, mă întreb care ar putea fi oare locul care ne este dat, în spațiul vast al acestei lumi, printre atâtea alte lucruri între care ne aflăm, iar pe de altă parte, care e felul pe … Citește mai mult
Cât de frumos și de minunat să încep Ajunul Crăciunului pregătind și scriind tableta de sâmbătă. Anul trecut am scris printre altele și țin să vă aduc aminte. Hărți, GPS, Waze, Google Maps, Share Location… La început a fost Steaua și ne arată unde este Hristos. În mijlocul nostru, venind nu cu năluciri înfricoșându-ne, ci … Citește mai mult
Acum 415 ani (26 decembrie 1606), în Whitehall, la curtea regelui Iacob I al Angliei (în engleză, James), s-a jucat pentru dată piesa Regele Lear de William Shakespeare. Premiera a avut loc în contextul festivităților prilejuite de Crăciun. William Dyce, ”Regele Lear și Bufonul în furtună”, 1851 „Considerată barocă, tragedia Regele Lear, jucată în a … Citește mai mult
Mi-aduc aminte, doamnelor şi domnilor, de o discuţie cu un mare arhitect român care, evident, a plecat din România, asta nu e treaba noastră, şi care îmi mărturisea într-un interviu că îi e dor de ţară dar şi de mirosul de varză acră ce pătrunde afară prin ferestrele bucătăriilor. Deseori mi-am amintit de cuvintele … Citește mai mult
