Educatie

   Nu strică niciodată măcar o pastiluță de Heidegger, mai ales când cumpărăm atâtea și atâtea cărți: – flecăreala este comunicare care nu împărtășește. – este ascultat ce este spus ca atare: lucrurile stau așa pentru că așa se spune că stau. – vorbăria se transmite mai departe într-o deplină lipsă de temei. – în … Citește mai mult

1.Poezie de decembrie…   Am publicat data trecută un poem al Nicoletei Dabija, în excelenta traducere a poetului Eugen Popin. Dar Eugen mi-a tradus și mie un poem, extras din recentul meu volum apărut la Eikon și lansat la tîrg…   Dichter …   für Eugen und den Riesen im Garten   Ich glaube, dass … Citește mai mult

O introducere amară…    Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, … Citește mai mult

   Cu cea mai recentă producție a sa, Ridley Scott și-a asumat sarcina imposibilă de a aborda în 2 ore și jumătate viața celui mai complex personaj al istoriei moderne: Napoleon. Cum timpul alocat este exact cât ai nevoie în fața unei clase de elevi să tratezi perioada Directoratului și a Primului Imperiu Francez, succint și … Citește mai mult

Cei care cumpără stele, de Anca Mizumschi, Editura TREI    Apropierea poate să pară ca fiind un gest din categoria sau din lumea simplității, a firescului și chiar a întâmplării oarecum căutate a firii, a persoanei care umblă prin închipuirile văzute și nevăzute ale lumii, prin cele cunoscute sau necunoscute tot ale ei. Apropierea este acea … Citește mai mult

Bătrâna bucătăreasă Simone Boistiere       Ziua de mâine e ziua Speranței. Simone e o bătrână de treabă. Așa spun toți despre ea încă de când avea 45-50 de ani. S-a îngrășat pe la 45 și de atunci trupul i se prăbușește puțin câte puțin în fiecare an. Întâi trupul femeii căpătase acea „embonpoint”/robustețe pe care … Citește mai mult

Pocuția Mare   -pentru că a trecut 1 Decembrie-      Toată viața i-a spus „Fetițo”, numai când se supăra pe ea îi spunea pe nume. Oricum, toată lumea îi spunea Lința, Țața Lința, fiindcă pe numele adevărat, Alexandra, n-avea nimeni răbdare să-i spună. În seara aceea, după ce și-a făcut rugăciunea, bunicul s-a suit în … Citește mai mult

   Zicala la zi:  În franco-olteniană, sutienele sunt de două feluri: soutien-gorge & soutien-dolj!    Placă puțin defectă: Stropii ce curgeau pe tine erau de la tropice; tropii ce curgeau pe tine erau de la tropice… Ş.a.m.d. Șerban FOARȚĂ  este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători … Citește mai mult

Am scris, adesea, despre elevii mei de „elită”, din cele peste 40 de generații de „Carabellă târgovișteană”, cărora le-am fost dascăl. Sunt foarte mulți, lumea e plină de ei, din păcate mai mult decât țara. Îi reîntâlnesc, uneori, vin la revederile de 10, 20, 30… de ani, sunt   sclipitori, intelectuali de mare valoare, frumoși, … Citește mai mult

   În această perioadă, în preajma sărbătoririi Zilei Naționale, suntem din nou martorii manifestațiilor, paradelor și a celor care fac paradă cu patriotismul lor, uitând tot deîndată ce sărbătoarea trece. Oare aceste forme să fie ingredientele fără de care sentimentul național să nu se poată concretiza, sau acesta își trage seva din altă parte?    Desigur, celebrările … Citește mai mult

   Radu Tudoran scria în cartea copilăriei noastre, „Toate pânzele sus”:  „Avem taine şi le purtăm cu noi, taine mai mici, taine mai mari – când se dezvăluie îşi pierd o parte, două, trei, şapte, nouă părţi din puterea lor -, alteori se pierd de tot, ca puful păpădiei suflat de un vânt tăricel. Dar … Citește mai mult

Un vis obsesiv Un vis obsesiv este o cameră albă pe al cărei tavan privirile își pot contempla fiecare umbră și oricare gest al subțierii ei în eventuala lumină. un gest ancorat într-o subtilă mișcare explicată într-o sală de scrimă. Calme mișcări, fotograme tăiate insistent de hașurările obsesive ale minții surprinse de toate aceste mișcări … Citește mai mult

Femeia şi copacul (I) Dacă gândurile s-ar transmite, lumea ar fi într-un război permanent sau într-o tăcere absolută. Sau, cine ştie, mintea omenească ar inventa filtre, capcane, gânduri ascunse de altele, într-o învălmăşeală pe care nimeni n-ar mai înţelege-o. Vă închipuiţi ce repede s-ar şti cum şi ce invenţie a mai născocit cutare, ce gândesc … Citește mai mult

Recunoaştem cu toţii că, în afară de obiectele sau faptele lumii, care pot fi clasificate, măsurate sau cântărite într-un fel sau altul, mai e si lumea viselor, a dorinţelor, aşteptărilor, a speranţelor sau temerilor noastre. De fapt, existenţa noastră se desfăşoară între două planuri, noi suntem tot timpul între două lumi: între realitate şi vis. … Citește mai mult

  În lumina dimineților, speranța, în trăirea fiecărei zile, iubita mea! În ciclul Eului cu scris omenesc, cerneala sufletului hrănește penița dornică de viață, este explozia mugurilor de pe ramura celei mai frumoase tulpini a iubirii perene dintr-o imperială trăire. Viața-i, precum un recipient. În jur, adeseori, gheața, în interior, iubirea care topește timpul, tonul … Citește mai mult

   Mai sunt bune la ceva basmele și miturile? Aceasta-i întrebarea… Viaţa de toate zilele a omului se poate promova ca magie culturală, spunea  Vasile Lovinescu. Zilele acestea am tot citit despre noua ecranizare a basmului Albă ca Zăpada și cei șapte pitici. Nu am văzut ecranizarea și nu pot să o critic. În context, am … Citește mai mult

Personalități românești (III) – Iuliu Maniu, demnitate și viziune           Memoria este piatra de temelie și de dăinuire fără de care riscăm să devenim o țară de înlocuitori și nu de locuitori — atrăgea atenția Monica Lovinescu, în volumul al VI-lea de Unde scurte/ Insula Șerpilor, publicat în anul 1996. Un apel la memorie valabil … Citește mai mult

   Cei care au mereu ceva de spus, cei care tac la momentul potrivit, aducătorii de vești care-și savurează importanța, cei ce știu care le este locul, cei care cred că n-au primit recunoașterea dorită, oameni care-și supraveghează teama, orgoliul, durerile, îndoielile, victoriile sau înfrângerile și pe care nu le fac cunoscute, dorind să le păstreze … Citește mai mult

Bade Ioane (rescrisă cu tibișirul de Radu P.)   Bade Ioane, m-aș gândi să-ți fac Un cântec nou, de ți-ar mai fi pe plac. Cum scuipi ades și sufli pe o nară Acoperind cu flegme pământul de la țară, Cum graiul tău cu-ndemnuri pentru vite Iscat-a și măscări și-njurii potrivite. Iar când e de furat, … Citește mai mult

   Am avut recent ocazia de a vizita pentru prima oară Londra. Nu este una dintre metropolele mele preferate, cu atât mai mult cu cât rareori pot spune că mă simt ca acasă într-o metropolă. Dar trăind într-una din fostele colonii britanice, mi-am spus că trebuie să văd această bizarerie neo babiloniană, Londra. Londra, orașul marilor scriitori, al … Citește mai mult

Mâine este 1 Decembrie și au loc cele două spectacole programate pentru această dată, în fiecare an. Primul este unul grotesc, în care toți încurcă-lume, cățărați în funcții, condamnați sau încă nu, defilează și mimează emoția, vorbind cu glas tremurat despre țară și neamul rrrrromânesc. Îi știm cu toții, de la Caragiale încoace chiar îi … Citește mai mult

Ruptura      În memoria lui Gheorghe Rada, al treilea cel dintre unchi plecat. Am încercat să văd lumea. Un pic mai neclară decât o văd ceilalţi. Am pus între privirea mea şi ceea ce vedeam mari şi lungi draperii ca de ceaţă care mă ajutau să contemplu mai mult decât să privesc. Să aleg … Citește mai mult

   Asemeni unui tren văduvit de frâne, DNA s-a năpustit în spațiul public cu un anunț cutremurător. Desigur, pentru o parte a spectrului politic. Iar, în privința restului populației, probabil, anunțul a vizat presupusa sete a acesteia pentru dreptate. De unde și mulțimea altor date din dosarul DNA, apărute, ca de obicei, „pe surse”. Totul … Citește mai mult