Educatie

Ana sări de pe scaun, apăsându-și pieptul cu palmele și înăbușind cu greu un țipăt. Nu se așteptase la asta. În fața ei, cu o expresie amuzată pe chipul arogant, stătea chiar el, Amon, întors cine știe de unde.    — Te-am rugat să nu mai faci asta! îl dojeni, deși tonul era blând.    … Citește mai mult

Poate cele mai grele luni pentru armata ucraineană de la începutul acestui război au fost lunile martie și aprilie 2024. Mai mult ca oricând, după înfrângerea de la Avdiivka, forțele apărătorilor s-au trezit confruntate cu o multitudine de probleme dificil de rezolvat.    Primul factor care a contribuit major la succesele rusești din aceste luni … Citește mai mult

nu ştiam nimic, dar nimic, despre ce înseamnă o viaţă trăită la indigo. aşa că atunci cînd omul a deschis uşor coşul pieptului să mi se bage în suflet, cînd a dat să-mi intre ca un ac de seringă sub piele, am zis „fie!”, unde respiră unu’ e loc, e aer destul şi pentru al … Citește mai mult

te mai aștept pe treptele acelea  pe care nimeni nu a coborât  nici n-a urcat și poate de aceea  îmi țin aproape singur de urât  doar umbra-mi îmi mai e alături  paznic perpetuu și cuminte  silabisindu-mă-ntre albe cețuri  nedespărțita-mi rece și fierbinte  dar tu nu vii și cred că nici nu știi  cum stau pe … Citește mai mult

Nu există vreo societate care să posede un aranjament de putere care să funcționeze sută la sută în mod democratic. Pe de altă parte, știm că regimurile care funcționează în statele occidentale, toate considerate ca fiind democrații, se diferențiază între ele. De pildă, personal apreciez societățile care au dezvoltat democrații consensuale. În acest sens, Belgia, … Citește mai mult

Dialog În poezie timpul nu există, dar se găsește întotdeauna timp, se face mereu loc pentru fiecare retragere a lui în firea cuvintelor ce îi alcătuiesc și îi fac cunoscute definițiile, stările și tot ce îi mai poate împrejmui revărsările sau ce îl mai poate face cunoscut și vizibil. Greu de urmărit toate desfășurările lui … Citește mai mult

Câteva gânduri referitoare la proza lui Nicolae Breban (continuare)       Din nou mă voi întoarce la Dostoievski, sunt nevoit, pentru a marca, încă o dată, ideea că sursa primară a inspirației romanești brebaniene se află în opera scriitorului rus, mai cu seamă în „Crimă și pedeapsă”. Acolo, un student, Rodion Raskolnikov, vrea să verifice … Citește mai mult

  Poezie de primăvară…   1.Semnalări amicale… Prima lansare a Sonetelor lui Shakespeare în traducerea lui Adrian Vasiliu    Pe 11 Aprilie 2024, în jurul prînzului, a avut loc prima lansare, una nonformală, a sonetelor Marelui Will în măiastra versiune românească a poetului Adrian Vasiliu. Evenimentul s-a petrecut pe terasa restaurantului Mahalaua Cărămidarilor, pe care îl … Citește mai mult

Cu amărăciune, pentru ei…    Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor … Citește mai mult

Floarea soarelui   Faci în cerc oglindă. Ești cine nu crezi. Omizi să cuprindă somnul din livezi!   Te-ai pierdut în fluturi, precum o batistă. Pălăria vânturi, aer de modistă.   Leu supărat pe câine, numai colți și blană, pe ziua de mâine, tot un fel de rană!   Din soare te înclini în praful … Citește mai mult

Fără urși (2022), de Jafar Panahi    „Calea nu este sigură, sunt urși pe drum. După o ceașcă de ceai vom merge împreună. […] Sătenii sunt diferiți de oamenii de la oraș. Orășenii au probleme cu autoritățile, noi avem probleme cu superstițiile. Nu dă bine să mergem împreună pe acolo… nu e nevoie să merg … Citește mai mult

Reamintiri – 2009…  Preoţi fără (nici un fel de) Dumnezeu   – Recviem pentr-un rapțigliu –      Există. Ca şi Medici fără frontiere. Dar nu din acelaşi motiv. Au vocaţii foarte diferite. Era prin 1983-84. Mihai Botez fusese chemat la o altă rundă de „discuţii colegiale” la Rectoratul Univeristăţii din Bucureşti. Ne-am întâlnit după „meciul … Citește mai mult

Expoziția: Poezie în Pictură, de Paul Cristian Ioniță, Galeria FRAMING ART    Anumite sensibilități se fac auzite cel mai bine în înfățișări ale picturii, în imaginile trimise permanent de cel care le proiectează pe pânza care se lasă umplută cu aceste moduri de a se arăta și de a se lăsa la îndemâna celor care … Citește mai mult

Lisa trecând pe Rue Bonaparte împreună cu talismanul ei de lapis lazuli    Asemănător cerului pe timpul nopții e talismanul Lisei. Albastru înspicat cu auriu. Dacă în anii de demult, pe vremea anticilor, o piatră precum cea din talismanul ei era considerată sacră și călăuzitoare a mumiilor Egiptului și Babilonului după moarte, Lisa avea credința … Citește mai mult

   Zilele astea am fost invitată la un club de lectură compus din elevi de liceu, un grup de cititori, de oameni dispuși să schimbe idei. Fără profesor. Oameni tineri, de la mai multe licee, bucureșteni preocupați de literatură. M⁠-⁠au întrebat ce scriu, am vorbit despre cuvinte. Apoi am ajuns la acel ceva dintr⁠-⁠un roman … Citește mai mult

   Într-un succint — lizibil , însă, — studiu, din ’49, dedicat „stadiului oglinzii” (noţiune,-n cîmp psihanalitic, introdusă, prin ’36, by himself), ca să-şi certifice opinia că oglinda e nu fără „efecte formative asupra organismului” uman, la epoca-i de fraged infans, Lacan recurge la acest exemplu (din ornitologie), şi anume: „…că maturaţia, la columbă, a … Citește mai mult

   Cu siguranță fiecare dintre noi s-a întâlnit, la un moment dat, cu un exemplar al acestei ciudate specii, care, oricum ar fi, numai pe cale de dispariție nu este. De altfel, nu doar că nu dispare cu una, cu două, ci și apare și se înmulțește cu rapiditate, în funcție de cât de prielnic … Citește mai mult

Am avut un hogar (mai mult decât o casă, un loc în care te  simți ,,acasă’’) în Ronda, Spania, timp de 20 de ani. La început, un apartament mare, în centrul orașului, pe artera principală Calle Virgen de la Paz, vis-a-vis de Parcul Alameda, care mărginea faimosul Defileu, El Tajo,  cu o adâncime de 100 … Citește mai mult

Am primit, cu bucurie firească, această scurtă epistolă electronică… „Dragă domnule Cristache, mă grăbesc să vă trimit câteva traduceri (ale mele) din textele lui Serge Gainsbourg. Textele sunt de el. Într-o zi, voi scoate o plachetă cu poeziile acestea. Până atunci (şi după!) rămân, cu gratitudine şi afecţiune, al Dvs. Şerban Foarţă…”    Serge Gainsbourg a fost un … Citește mai mult

Dezghețul de la Sinaia    Zi de martie a anului 1990. La Sinaia streșinile începuseră să lăcrimeze. La fel și Patriarhul, nostalgic, cu privirile strecurate pe după perdele, vechi obicei duhovnicesc. Se lăsase împachetat și expediat grabnic în exil la chinovia Marelui Spătar Mihai Cantacuzino în zi de gerar leat nou 1990, odată cu agitația … Citește mai mult

Curiozități… gastronomice (3)      „Nu am niciun talent anume. Sunt doar extraordinar de curios”, afirma Albert Einstein de la înălțimea inteligenței sale. Plecând de la această afirmație a unuia dintre cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii, îmi permit luxul de a fi curioasă, dar la nivelul existenței mele, fără măcar a gândi … Citește mai mult

Scrisoare doar scrisă (III)   cât timp poți să lași un gând să adune în el o tristețe sau să își aducă în apropiere atâta absență. cât timp să îngăduie timpul citindu-l așa apropierea îmbracă astfel siluete cu adăugările toate uitate în adâncimile desfăcute și mișcate de tot ce s-a mai putut așeza în acest … Citește mai mult

   Există un timp care să păstreze sau să conțină în el ceea ce nu mai este în mod actual în lume? Prin lume înțelegem proiecția de către noi asupra realității exterioare, prin capacitățile noastre interioare, care ne structurează ca ființe umane. Este diferența dintre o „realitate în sine” și ceea ce numim „lumea exterioară”. … Citește mai mult

   În ropot de aplauze, iubirea câștigă trofeul libertății Eului din Eu. Zâmbesc soarelui care-mi inundă chipul, mă înveselește cu o rază de soare și-mi acoperă fruntea cu lumina Lui. Sfântă binecuvântare! Soare și iubire, o nouă zi dăruită de Divinitate, trăită de Eul boem, undeva în lumea Lui, o lume a cuvântului într-un Colț … Citește mai mult

Komorebi   O foaie albă are o ființă a sa… Respiră… Lumina… Înflorind pe bolțile cuvântului, apleacă primăveri… În grădina suspendată, luminile aleg sufletul unui poem. O pasăre strânge în ochiul perlat neclintirea. Templul zborului… Nu l-au construit zbaterile. Desprinderea, cu desfrunziri subțiri… Umblu înaintea lui, dar mă conține – este înaintea mea, se estompează … Citește mai mult