Educatie

   Așa începe Cărbuni, probabil unicul volum de poezie scris de mine… Citind cartea de poeme „Cărbuni” a Ioanei Amalia Dragomir mi-am amintit de un haiku scris de Yamaguchi Hatsujo: „Un sac de cărbuni ‒  iau o mână de întuneric de pe fundul lui.”    Sunt „Cărbunii” Amaliei o mână de întuneric? Să vedem ce spune … Citește mai mult

Din vis căzut, te căutam pe tine, cea care-ascunzi minunăţii sub dantelate fuste – conduri de foc, corset în două ape, crinoline şi-o dîră din parfumul epocii vetuste, cînd ţi-am trimis în dar – ce imprudent! – doi îngeri, să-i porţi ca pe odoare cervicale şi eşarfe. Pe-atunci, asediasem primăriile cu plîngeri să schimbe-n pieţe … Citește mai mult

dormim pe rând ca soldații uitați în tranșee să nu ne scape nimic din somnul fiecăruia doar mâinile noastre împreună mai schimbă visele când se ating (atât de apleoape)     toate frig și mi-e frig te arăți uneori și mă dori de-ai putea pe o stea să stai trează mai contează să mai fiu … Citește mai mult

   E dificil să-ți imaginezi că partide importante ale portativului politic autohton, cum sunt PNL și PSD, nu sunt capabile să dea naștere unei minime strategii de lansare a unui candidat. Nicidecum, unul oarecare. Ci, unul important, cum este cel care vizează primăria capitalei. Un candidat care, cum se știe, după cel care țintește președinția, se … Citește mai mult

După treizeci de ani        Înțelegerea timpului (care a) trecut nu (ne) este la îndemână întotdeauna, nu poate să se așeze cu ușurință în posibilitățile simple ale înțelegerii și memorării în totalitate ale momentelor din împrejurările care au fost trăite și vizibile din zilele, anii și fiecare dintre suprafețele lui, din acele suprafețe care au … Citește mai mult

Individul aflat mereu în acțiune, în război și în întrecere, se crede nemuritor, în gândul lui secret. Uitarea mortalității, iată condiția acțiunii mereu încrezătoare, mereu optimiste. Dar nu se poate altfel, în viața de zi cu zi. Pentru că lumea este un vacarm continuu în care, intrând vrând-nevrând, uiți de orice se spune că ar … Citește mai mult

1.RIP     Nicolae Manolescu   Ne-a părăsit criticul și istoricul literar, președintele USR, academicianul Nicolae Manolescu. A fost internat de urgență în spital, în urma unui atac cardiac, dar inima a cedat. Se va scrie mult despre el, cum e și firesc în cazul unui om care a marcat în mod esențial literatura română din … Citește mai mult

Cu amărăciune, pentru ei…    Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor … Citește mai mult

Identitatea virtuală. Cum și de ce ne transformă rețelele de socializare, de Mihnea Măruță, Editura Humanitas Suntem obișnuiți să ne lăsăm prinși în feluri cunoscute sau nu de înțelegeri și de interpretări ale noastre, despre noi și despre fiecare mediu care ne (cu)prinde în rețelele sale, în structurile lui care ne (re)cunosc și astfel putem … Citește mai mult

   Istoria în care am intrat poate fi numită Proiectorat. De multă vreme a încetat să mai fie tranziție. Cel puțin pentru mine. Facem proiecte, suntem băgați într⁠-⁠un proiect, trăim de pe urma proiectelor.    Proiectocrația a început prin anii 2000 când o sumă de absolvenți și⁠-⁠au dat seama că nu vor avea un angajament … Citește mai mult

Ciocârlii   Agățată printre cremeni, lasă glasul ei să zboare, coborându-se-ntre oameni, e un suflet în urcare…   Trilul ei îngemănează cerul și pământul – omul, unde-ngenunchează, răsare cuvântul…   Din aceste lungi cântări care-s veselii? Care dintre desfătări au rămas făclii? Melcii copilãriei     Veverițele ghidușe   copaci – sute – au plantat … Citește mai mult

Greu de făcut elogiul unui corp (al femeii, bineînţeles) care practică, de la un timp încoace, tatuajul indelebil sau piercing-ul multiplu şi, mai cu seamă, culturismul, ba chiar boxul. Boxul care, de obicei, desfigurează; culturismul care te preschimbă într-un anatomic ecorşeu. Şi mai greu e, lăudându-l astăzi, să le intri-n voie, cât de cât, feministelor … Citește mai mult

   Sur l’Adamant (Pe Adamant), realizat de Nicolas Philibert după propriul scenariu, este un film documentar franco-japonez din 2023, laureat al Ursului de aur de la Berlin, ce vizează să ofere o perspectivă diferită asupra îngrijirii psihice a pacienților în afara instituțiilor spitalicești înființate în acest scop. Adamant, un centru de zi într-o clădire plutitoare, … Citește mai mult

Doamna Ramirez traversând parcul Monceau   În dimineața când Melanie Tournier făcea slalom printre trecătorii din Place de la Madeleine, o femeie traversa Parcul Monceau. Doliu sever. Fața plină de riduri adânci care se opreau brusc la marginea unor mici insule de piele întinsă și netedă. Părul vopsit într-un roșcat apatic spre blond. Tapat urât. … Citește mai mult

Contradicția lui Manolescu    Timp de șase decenii, publicând o carte, mai tot scriitorul român și-a dorit să afle ce crede criticul literar despre ea. Asta și în anii în care el abandonase săptămânala cronică literară. Unii au aflat, alții – nu. Unii s-au bucurat de ce au aflat, alții – nu. Unii s-au simțit … Citește mai mult

   Pierduți uneori printre propriile gânduri și printre marile evenimente care ne populează știrile și viețile, putem ajunge să intrăm într-un fel de amorțeală care să ne facă să nu-i mai vedem cu adevărat pe ceilalți, să nu ne mai vedem nici chiar pe noi înșine, să nu ne mai gândim dincolo de bula mică … Citește mai mult

   În primul rând, fiecare suntem aici și ocupăm un loc, cu un scop anume, printre ceilalți. Vrem să trăim o viață așa cum se cuvine și după cum ni se cuvine. Ne interesează ce este drept sau nedrept, adică problematica a cum e just să avem fiecare ce ni se cuvine, dar și ceilalți. … Citește mai mult

   Mama spunea că o adevărată doamnă poartă o haină de blană, are în curte o magnolie și, mai ales, nu apare în fața bărbatului ei dezbrăcată (nu așa, hodoronc-tronc). Pentru că, odată ce ai dăruit totul, ce îți mai rămâne de dăruit?    Haină de blană îmi luasem de la Madrid, dar repede nurca … Citește mai mult

Curiozități… gastronomice (1)   „Nu am niciun talent anume. Sunt doar extraordinar de curios”, afirma Albert Einstein de la înălțimea inteligenței sale. Plecând de la această afirmație a unuia dintre cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii, îmi permit luxul de a fi curioasă, dar la nivelul existenței mele, fără măcar a gândi vreo … Citește mai mult

Cred că era pe la începutul anilor ’80. Zi ploioasă de toamnă. Frig alunecos. Oameni triști. „Nu-ș ce am. Nu prea am chef”. Pictorul Mihai Bandac mă convoacă intempestiv la „Frații Kivu” în Piața Amzei, pentru o ședință extraordinară de urgență, cu măsuri organizatorice a S.I.R.F.A. (Societatea Internațională de Renaștere a Femeii prin Artă). Mă … Citește mai mult

   Am primit, cu bucurie firească, această scurtă epistolă electronică… Dragă domnule Cristache, mă grăbesc să vă trimit câteva traduceri (ale mele) din textele lui Serge Gainsbourg. Textele sunt de el. Într-o zi, voi scoate o plachetă cu poeziile acestea. Până atunci (şi după!) rămân, cu gratitudine şi afecţiune, al Dvs. Şerban Foarţă…      Serge Gainsbourg a … Citește mai mult

Scrisoare doar scrisă (I)   tot ce s-a mai putut așeza lângă corp au fost amintirile, tot ce s-a mai lipit de pielea lui au fost cuvintele care au mai făcut față căderii toate sunt acum acele fragmente în care se poate citi povestea ce i-au indus aceste alegeri ale deformării și ale dezmembrării, fiecare … Citește mai mult

   În pictura destinului nuanțe și culori, în rama tabloului idei și idealuri Se apropie o nouă sărbătoare, Ea vine în galopul de sănătate al minții, e precum o simfonie a primăverii dintr-o emoție profundă. E atâta tandrețe pe aripi de gând, parcă-i mirosul florilor din grădina casei de pe deal!    De unde vii, … Citește mai mult

  Despre Mihai Șerbănescu…      Dacă lucrurile pe care le acceptăm la noi înșine sunt și cele pe care le admirăm la celălalt, dacă ceea ce respingem la noi este și ceea ce nu tolerăm la celălalt, mai putem trăi unul fără altul? Sau poate că este invers, ceea ce am învățat ca fiind … Citește mai mult

   Discret, suav, verdele se așează în fața noastră ca o Bunăvestire a frumoaselor zile ce vor urma. Căci, oricât de indiferenți am fi față de transformarea naturii, chiar nevăzut, tresărim când simțim amprenta diafană, ca o tipăritură fină. Înțelegem că se înnoiesc multe sub ochii noștri și aproape că putem anticipa secvențele graduale ale … Citește mai mult

Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Februarie – 2024…   Ora 9 dimineața. Soare. Tot dealul din față e însorit. … Citește mai mult