În bugetul Primăriei pentru anul financiar 1945-1946 era prevăzută suma de 40.000 de lei, necesari Casei de Asigurări a Corpului de Pompieri Militari: ofițerii primeau 2000 de lei anual, subofițerii-1500, iar pentru trupă-câte 1000 de lei anual. De la 1 aprilie, tarifele stabilite în anul 1943 pentru servicii de afișaj și reclamă se … Citește mai mult
Nu trebuie să insist prea mult pe „caracterul național” pentru a vă spune că suntem, prin născare, o națiune mai mult pesimistă. Uneori realistă. Doar unii dintre conaționalii noștri își permit să fie optimiști. Iar când spun că „își permit”, acest lucru nu înseamnă că beneficiază de un lux sau de o calitate. Suntem atât … Citește mai mult
Casa bunicilor nu era nici mică, nici mare… de fapt, niciodată nu m-am gândit la dimensiunile ei. Era suficientă pentru noi toți și avea suflet, mult suflet. Îmi aduc și acum aminte mirosul care m-a întâmpinat prima dată – mirosea a lemn vechi, a prune uscate și a fum, dar mai ales mirosea ca … Citește mai mult
Cu steagurile Ucrainei fluturând și cu membrii Congresului vociferând aprobator sau dezaprobator, SUA și-au făcut reintrarea pe scena mondială ca „arsenal al democrației”. După o jumătate de an de blocaj, de frustrare și de critici, marele pachet de ajutoare pentru Ucraina a fost votat, în sfârșit, în Camera Reprezentanților, în ziua de 20 aprilie 2024. … Citește mai mult
Nu ştiu de ce, cînd mă gîndesc la ţărişoara mea, la Româniiiiiiiia, se întîmplă cîteva lucruri ciudate. bunăoară, chelilor li se face părul măciucă sub tichia de mărgăritar; sinucigaşul îşi duce pistolul la tîmplă cum ar duce paharul cu votcă la gură optzecişti-uteciştii; dorului i se face de ducă pe trepte în jos; extremei drepte … Citește mai mult
Adunarea timpului Timpul este într-o permanentă mișcare și totodată într-o neobosită destăinuire, în fiecare dintre acele momente pe care stările lui le spun folosindu-se de aceste niciodată anticipate mișcări ale lui. Trecerea timpului impune, lasă la vedere tot felul de semne vizibile sau invizibile, simțite atunci sau nu și toate se lasă până la … Citește mai mult
Dinspre incubator picurau piuiturile vătuite ale micilor viețuitoare abia ieșite din găoace. În jur, ciopor de mâțe se adunase să adulmece proaspetele mirosuri. Stăpâna casei, ființă grijulie, adună cojile și îi așează pe noii locatari într-o cutie de carton. Acolo se vor usca și vor crește până să poată fi scoși afară, la soare, … Citește mai mult
cele mai bune măsline le-am mîncat îmbrăcat într-o cămașă de blugi pe care ți-o furasem fără rușine aveai buzele dezbrăcate de zîmbet și sînii tăi mă priveau ca pe-un orb înecat dincolo mama ne privea printr-un pește de sticlă și ce liniște ne murdărea mîinile din ce în ce mai flămînde ți-am lipit pe pîntec … Citește mai mult
Poezie de primăvară… A venit după multă vreme de la poemul anterior, odată cu valul de frig. Muzele se vor fi bucurat de primăvară! Da, ca de obicei în vremea din urmă, încerc să mă lămuresc… Albastru albastrul de voroneț care este albastrul panhellenic care este albastrul insulei mele care este albastrul … Citește mai mult
Nu există un spirit românesc mai clar, mai limpede și mai tăios ca al lui: „Romanul redă toate fațetele acestui timp și-i acaparează toate posibilitățile de exprimare. E și motivul pentru care-l adoptă atâția care prin firea lor îi erau cu totul străini. În ziua de azi, Descartes ar fi fost, probabil, romancier, Pascal – … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor … Citește mai mult
Fanny Lebel în Place du Tertre Fanny Lebel trecea pe lângă Le Mansart cu pelerina ei roșie de ploaie și pantofii negri de lac strălucind prin aerul umed. A traversat grăbită cele două treceri de pietoni din fața cafenelei, la intersecție. Clădirile albe cu ferestre prelungi și balcoane mici din fier forjat o … Citește mai mult
Floarea soarelui Faci în cerc oglindă. Ești cine nu crezi. Omizi să cuprindă somnul din livezi! Te-ai pierdut în fluturi, precum o batistă. Pălăria vânturi, aer de modistă. Leu supărat pe câine, numai colți și blană, pe ziua de mâine, tot un fel de rană! Din soare te înclini în praful … Citește mai mult
Panorama Postcomunismului în România, de Liliana Corobca(editor), Editura POLIROM Istoria se repetă, dar se poate desfășura și face înțeleasă în istorii, în acele istorii care îi explică faptele și care mai departe lasă loc pentru înțelegeri, pentru interpretări și adăugări necesare prezentului care le folosește întotdeauna acum, în momentul lecturii, al descoperirii lor, al, … Citește mai mult
Ținuse acest bilet ani în șir, într-o casetă metalică, cumpărată cândva cu bomboane, o cutie ovală, cu două cununițe de trandafiri pictate pe capac. Multă vreme îl păstrase ca să-l arate prietenilor, cu orgoliul posesorului de bunătăți, gândindu-se la el ca la cea mai mare valoare trecută, prezentă și viitoare. În perioada liceului avea … Citește mai mult
Așa am început, în urmă cu doi ani… Cu bucurie, vă aducem începând de azi, în fiecare duminică, în „Gazeta Dâmboviței”, gândurile unui intelectual de mare valoare, o conștiință a istoriei contemporane a României. Scuzați de vorbă mare… Poet, prozator şi ziarist, Dorin Tudoran s-a născut la Timişoara, la 30 iunie 1945, a absolvit … Citește mai mult
Se inspiră din două poezii faimoase, şi anume: Wanderers Nachtlied a lui Goethe (ultimul şi penultimul vers): „Über allen Gipfeln/ Ist Ruh’,/ In allen Wipfeln/ Spürest du/ Kaum einen Hauch;/ Die Vögelein schweigen im Walde./ Warte nur, balde/ Ruhest du auch”; și (în traducerea maestrului Christian W. Schenk) Grabinschrift , adică Epitaf, de G. Bacovia: … Citește mai mult
„Orgoliul celui care nu poate construi este să distrugă” – Alexandre Dumas, tatăl În lumea noastră, aflată în cursul unei presupuse evoluții, încă ne confruntăm uneori cu indivizi ale căror acțiuni sunt motivate de un orgoliu incapabil de a se manifesta prin construcție, printr-o viziune mai largă, pe termen lung. Acest fenomen, nu … Citește mai mult
Pe Dragoș Pâslaru l-am cunoscut în 1979, anul când m-am dus la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț unde fusesem repartizat. Adică mai bine zis m-am dus fiindcă el a plecat. Un înșelător mic și blestemat, l-a amăgit că-l angajează la teatrul unde era director. Iar Dragoș, încrezător, cu ochii săi senini mereu ațintiți în … Citește mai mult
Am primit, cu bucurie firească, această scurtă epistolă electronică… „Dragă domnule Cristache, mă grăbesc să vă trimit câteva traduceri (ale mele) din textele lui Serge Gainsbourg. Textele sunt de el. Într-o zi, voi scoate o plachetă cu poeziile acestea. Până atunci (şi după!) rămân, cu gratitudine şi afecţiune, al Dvs. Şerban Foarţă…” Serge Gainsbourg a fost … Citește mai mult
Floarea soarelui se numește, în castellano, girasol. Se întoarce după soare. Soarele o sărută cu foc de câte ori are ocazia, iar ea îl urmează în călătoriile sale și, la apus, își pleacă capul, cu recunoștință. Unele din trăirile pe care le-am încercat în călătoriile mele prin Spania sunt greu de descris, dar … Citește mai mult
Curiozități… gastronomice (4) „Nu am niciun talent anume. Sunt doar extraordinar de curios”, afirma Albert Einstein de la înălțimea inteligenței sale. Plecând de la această afirmație a unuia dintre cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii, îmi permit luxul de a fi curioasă, dar la nivelul existenței mele, fără măcar a gândi … Citește mai mult
Venim aici, de parcă am fi dintr-o altfel de lume, și vrem să găsim un drum format din acele lucruri care să ne facă fericiți. Facem alegeri pe care le credem potrivite, care să dea sens drumului pe care ne aflăm. Cum se poate acest lucru? Venim aici cu niște intuiții, cu privire la … Citește mai mult
găselnițe însingurarea, depărtarea spre care părea că nu o să pot ajunge sau apropia lucrurile pe care le simt, stările pe care le trăiesc și nu le recunosc colțuri și rotunjimi lăsate să spună despre ele în fiecare cuvânt oprirea, stagnarea, căderea pe gânduri. întoarcerea împreună cu mișcările ei hotarul care nu există între mine … Citește mai mult
Iubirea dă sens consensului, neiubirea este contrasensul sinelui cu sensul binelui. Întorc fila unei secunde din solfegiul timpului și mă găsesc în renăscutul scorpion din anotimpul iubirii. Sufletul meu este madrigalul primăverii, verdele crud, splendoarea renașterii din mugur de fluier, însăși nota muzicală a unui cântec de dor, dorul din doi într-o unică partitură. … Citește mai mult
Ne oprim câteodată din alergatul printre zile, luni și ani și credem că o facem pentru a ne odihni dar, de fapt, oprirea nu mai e odihnă ci devine o alarmantă analiză a propriilor trăiri: cât am învățat, cât am refuzat, cât și cum am greșit, oare am iubit, am fost iubiți, am rănit, am … Citește mai mult
Jurnal cu hertzi și terțe, Târgoviște, 2014 Poeziile din această carte au fost publicate în revista Astronautica, în urmă cu mai bine de douăzeci de ani, fondator și coordonator, îndrăgitul și regretatul nostru domn profesor, Ioan N. Radu. Grație bunei sale credințe, în virtutea căreia își împlinea vocația de dascăl, astăzi, îmi public, în … Citește mai mult
Tot ceea ce am să scriu în acest set de tablete despre Leonardo da Vinci se regăsește în cele trei sezoane ale acestui serial și, într-un fel sau altul, mi-au reamintit despre unele cărți pe care le-am citit ori despre unele pe care doar le-am cumpărat, dar zilele acestea mi-au folosit ca baza de documentare. … Citește mai mult
Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Crăișorul nost’ – dintr-o poveste pentru nepoți și nepoții nepoților – No! … Citește mai mult
L-am întrebat dacă m-a iubit vreodată. A tăcut o vreme, apoi și-a pus paharul de vin pe masă, m-a privit în ochi și mi-a spus: Te-ai iubit tu cât pentru amândoi! Am băut o gură din vinul comandat de el și-am continuat să-l privesc fără să mai spun vreun cuvânt. Oricum, orice aș fi … Citește mai mult