Un mare filosof al gândirii politice, Philippe Némo, cercetează în detaliu problema impozitului (Philosophie de l’impôt, PUF, Paris 2017). Mi-ar plăcea să dedic acestei cărți și ideilor expuse aici mai multe tablete. Subiectul mi se pare extrem de interesant, de aceea m-am gândit să „vă povestesc” cartea aceasta. Motivația pentru un asemenea demers vine din … Citește mai mult
-Să nu furi! rosti o voce dură, de femeie, dar nu veni niciun răspuns. Ollie se foi în așternuturile care se încolăciseră în jurul său ca un cocon. Se afla într-o cameră întunecată, în care pâlpâia anemic doar lumina de la o candelă. Într-un colț, în genunchi, cu capul aproape lipit de podea, stătea un … Citește mai mult
În sfârșit, am simțit aerul rece din Parcul Chindia!, într-o duminică însorită pentru o nouă săptămână liniștită… Contextul actual îngrijorează oamenii din lumea întreagă. Războiul din Ucraina ne face să fim foarte atenți la ce se întâmplă în țara vecină, Exista speranța că dinspre Kremlin va veni un semn. Acesta s-a lăsăt așteptat, pentru că … Citește mai mult
Campania de atacuri asupra infrastructurii vitală pentru aprovizionarea și finanțarea armatei ruse – aici fiind incluse depozite de combustibil și fabrici de armament – a debutat în forță în ianuarie 2024. Două drone kamikaze au incendiat depozitul petrolier „Oryolnefteprodukt” din Orel în ziua de 8 ianuarie. În primele ore ale zilei de 16 ianuarie, dronele … Citește mai mult
Alvițele ne-mpreunau aleile cu barba. Deveneam ai vacanței în curs prozeliții. Nebunul cu fluierul păzea cu sfințenie iarba, să n-o atingă, cu tălpi de ciută, moi, îndrăgostiții. În mansarde ploua. Trăgeam cu singurătatea în ciori. Tot anul ne împinsese de la spate nevoia. Pe cărțile poștale aplicam de un leu lipitori și ne tratam … Citește mai mult
Nu sînt jurnalist. Nu sînt nici scriitor. Nu sînt nici influencer. Nu sînt multe lucruri. Știu precis că sînt actor, chiar și pensionar. Știu să scriu corect gramatical, folosesc bine punctuația, știu să vorbesc clar, ba chiar și metaforic. Scriu la ziare de 32 de ani. Ziare locale… La Satu Mare, Râmnicu Vâlcea și Târgoviște… … Citește mai mult
Joi, 8 februarie 2024, ora 18.30, Muzeul Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu nr. 8, în Ceainăria muzeului) găzduiește a doua secvență a proiectului „Ficțiunea de joi”, cu tema „Artă imersivă”. Sunt invitați actrița Adriana Irimescu și scriitorul Liviu G. Stan. Moderează Narcis Amariei. Proiectul Ficțiunea de joi își propune să aducă … Citește mai mult
Deși tânăra noastră alcătuire democratică nu are decât trei decenii, avem de-a face deja cu automatisme mentale, manifeste în spațiul public, relativ stabile, care vizează rostul general al acestui aranjament de putere. Obișnuințele mentale, despre care facem vorbire, sunt menite să explice nenumăratele situații generate de către instituțiile și mecanismele care vizează gestionarea puterii. … Citește mai mult
Renașterea. Casa Gravor Gabriel Popescu Sunt case (ex)puse în locuri care par uneori pierdute, uitate, ascunse în pliuri ale reliefului și ale memoriei care se deschid greu, sunt alte astfel de case care sunt vizibile dar lipsite de viață și de toate zgomotele specifice ei, dar sunt și unele care trăiesc și funcționează într-un … Citește mai mult
Mă scuzați, dar voi prezenta aici, succint, o pastiluță schopenhaueriană despre condiția geniului, într-o proiecție cam romantică. Dar n-are a face. Așa: omul de rând, absorbit de acțiune, se luptă cu viața, cu cauzalitatea ei, printr-o voință ce-și subordonează capacitatea de înțelegere. Asta e valabil pentru omul banal, „articol industrial, pe care natura îl reproduce … Citește mai mult
1.Poezie de februarie… Zborul porumbeilor îi văd acum la fel de limpede cum îi vedeam atunci, un porumbel plumburiu și un porumbel ca zăpada, ciudată pereche, de obicei se însoțesc după culoare… pe fondul norilor plumburii, cel dintîi dispare cu totul, dispare și cel alb cînd zboară pe sub norii de zăpadă, parcă s-ar … Citește mai mult
O dimineață prin orașul meu… M-au „înjurat” câțiva oameni de bine, după tableta de săptămâna trecută, „te-ai vândut, profesore”, mi-a scris un gânditor de mahala, pe pagina mea de socializare. Nu, bre, nu m-a cumpărat nimeni, e greu să pricepi ceea ce am scris eu mai sus, adică filosofia lucrurilor mici. Încă n-ai învățat … Citește mai mult
Trăim în plină epocă a confesiunii. Literatura geme de false autobiografii, de povestiri la persoana I, de jurnale și memorii. Dintre acestea cele mai grețoase sunt romanele în care personajul povestește la persoana I lucruri improbabile ori deja narate de alții înaintea lui. Urmează memoriile mincinoase, în care autorul-narator e personaj pozitiv, iar ceilalți … Citește mai mult
Peregrini Nopțile prin vise spun miturile uitate de zi. – Carl Jung Șapte cãlãtori împart cununa. Vestiți scamatori, se schimbã-ntr-una! Luni, cuvântul din cuvânt, stă pe limbă, zăcământ – vechi, uitate rațiuni trec drept practici din străbuni. Marți, când nu se luptă, iartă – vrednică putere-n ceartă, unde-i timp … Citește mai mult
Ceea ce se repetă, de fapt, în existența personajului Hirayama (interpretat magistral de actorul Koji Yakusho) din filmul Perfect Days (2023) al lui Wim Wenders este noutatea. O noutate circumscrisă nu de schimbarea unghiurilor din care camera de filmat îl surprinde și ni-l livrează zi după zi, ci de tumultul interior al lui Hirayama, mereu … Citește mai mult
Nepoata bătrânei aristocrate, de Ioan Vișan, Editura Bibliotheca Proza își traversează întotdeauna povestea și își extinde continuu teritoriul pe care i se așază desfășurările, pe care se lasă expuse cât se poate de multe dintre întâlnirile și ramificațiile din corpul ei, din acest corp mereu crescător, invadator și acumulator care devine un fel de … Citește mai mult
La cărți, cetățeni! Sub acest titlu salutam în urmă cu aproape cincisprezece ani apariția volumului de poezie Arme grăitoare al lui Emilian Galaicu-Păun. Am astăzi în față o versiune în engleză, datorată unei echipe coordonată de Adam J. Sorkin, unul dintre cei mai reputați traducători din română în engleză. Spun o versiune, căci cuprinsul … Citește mai mult
La anii orelor de pian, sonatele beethoveniene mă încîntau prin, mai cu seamă, părţile lor allegre, prest(issim)e, con fuoco: prin, deci, eroica furoare, irezistibilul lor pathos; pentru ca, după, să-mi descopăr, sub altă climă sufle¬tească, dar şi printr-un declin de formă (eu nefiind pro¬fesionist), o tot mai netă înclinaţie spre ceea ce, cu un vocabul … Citește mai mult
Muriel și insulele grecești Toți suntem pe moarte încă de la naștere, își spuse Madame Muriel în sinea ei, în timp ce își privea încântată pantofii negri de lac. Îi trimise vorbă apoi Bucătăresei Simone, prin Ospătarul Gil, că vrea o porție din vestitul ei coq au vin gătit excelent, cu multe ciuperci … Citește mai mult
Într-un podcast pe care l-am ascultat recent, două dintre vocile cu experiență și incontestabile calități din muzica românească discutau despre faptul ca aproape nimeni din generația lor nu are piese difuzate pe radio și, chiar mai mult decât atât, că o singură casă de discuri a ajuns să dețină monopolul pe difuzările de la … Citește mai mult
nesfârșitele zile nimic nu poate împiedica o zi să înceapă și să se desfășoare, să se consume, să se scurgă și astfel să pregătească locul pentru cea care urmează, care vine și ocupă în continuare așezările ei, ale celei ce tocmai a fost și s-a dus. în continuare se poate căuta și găsi povestea facerii … Citește mai mult
Am scris, adesea, despre elevii mei de „elită”, din cele peste 40 de generații de „Carabellă târgovișteană”, cărora le-am fost dascăl. Sunt foarte mulți, lumea e plină de ei, din păcate mai mult decât țara. Îi reîntâlnesc, uneori, vin la revederile de 10, 20, 30… de ani, sunt sclipitori, intelectuali de mare valoare, frumoși, cu … Citește mai mult
Cuțitul Treceam deunăzi pe lângă Dealul Filaret şi am trecut pe lângă staţia Cuţitul de Argint, dar şi pe lângă Biserica Cuţitul de Argint, cunoscută sub numele de Bărbătescu Nou şi m-am întrebat care o fi legătura între un lăcaş de cult ortodox şi cea mai veche unealtă din istoria omenirii? Nu am căutat … Citește mai mult
Și cum poartă timpul, în el, toate amintirile noastre, cu toate lucrurile ce au existat vreodată și au avut loc, ca și toate visele omenirii? Cum poate timpul să poarte în el toate lucrurile care eu existat vreodată și tot ce a avut loc? Se poate vorbi despre o memorie a timpului? Cum poate povestea … Citește mai mult
ANA BLANDIANA „MAI MULT CA TRECUTUL – JURNAL 31 AUGUST 1988/12 DECEMBRIE 1989” Astăzi când un procent uimitor de cetățeni români regretă sau „descoperă” virtuțile comunismului, Jurnalul Anei Blandiana este în primul rând un leac pentru vindecarea crevaselor din memorie. Pentru oamenii obișnuiți, nevizitați de angoasele intelectualului față în față cu puterea, … Citește mai mult
Femeie cu chipul unei flori de colț, lângă dimineți am înțeles viața, lângă tine o trăiesc! Salut zorile pe care le trăiesc, zâmbesc spre chindie și privesc depărtările, privesc ca să pot vedea răspunsul bucuriei, acum înțeleg viața și o trăiesc, azi sunt trecerea, mâine voi fi umbra sa. Oare îmbătrânește și ea? Tăcere. … Citește mai mult
Am cunoscut oameni care își trăiau viața la vedere, cu bucurii, iubiri, temeri, pierderi ale celor dragi și care nu oboseau să parcurgă etapele vieții ca pe un spectacol pe care îl presupuneau interesant și pentru ceilalți. Își jucau rolul după cum se pricepeau și aveau așteptări de la spectatori. Mi se părea trist, … Citește mai mult
Săptămâna trecută la birou, într-o pauză de cafea, se discuta aprins despre ce trebuie să facem pentru ca și cei mici să citească. Brusc am realizat că toți cei prezenți eram mari fani ai lui Jules Verne și că încercasem să îi citim toate cărțile sau, măcar, pe cele clasice, cartonate ce au apărut … Citește mai mult
Haikuurile or fi în Japonia, dar la noi sunt pentru poeți fără talent. O cioară în vârful plopului/Cra-cra-cra. Na, am făcut și eu un haiku. Ce mănâncă Gigi Becali – titlu din presă. Ptiu, dracu să vă ia! Mânca-v-ar boalele! Cât o să mai îndurăm urâciunea asta? Păstorel: Sfrijită ca o Sfântă Vineri, … Citește mai mult
Cu precădere în anii electorali, în loc să apară o îndârjire pozitivă și constructivă, apare un sentiment de renunțare totală, de deznădejde. Este de înțeles în acest context pestilențial al politicii românești de după ”89, dar nu ajută nimănui cu adevărat. Nu demult, am fi emigrat cu toții în Congo dacă ar fi câștigat … Citește mai mult