Mănăstirea Dealu Mănăstirea Dealu își scoate de sub broboada timpului firele albe, povești cu miros de neam mândru, de veghe pe metereze de hotar. Cărămizile, jurnale de piatră, presează în țâțâni de tencuială umbrele lui Mircea cel Bătrân Radu cel Mare Neagoe Basarab. Tiparnița de la Govora desparte în silabe începuturi de limbă nouă … Citește mai mult
Societatea „Automobil Club Regal Român” organiza la 15 iunie 1922 o „mare cursă de regularitate” pe circuitul Bucureşti-Piteşti-Câmpulung-Braşov-Făgăraş-Sibiu-Sebeş-Deva-Lugoj-Timişoara-Arad-Oradea-Cluj-Turda-Tg.Mureş-Sighişoara-Odorhei-Braşov-Sinaia-Târgovişte-Bucureşti, ocazie cu care locuitorii oraşului s-au înghesuit pe Calea Domnească, pentru a-i urmări pe participanţi. În acelaşi an, 1922, era interzisă difuzarea filmului „Carol de Habsburg”, din motive „de-la-sine-înţelese” (e vorba de ultimul împărat al … Citește mai mult
Spre deosebire de cei trei ani anteriori, vara anului 2025 a prezentat un spectacol radical diferit pe frontul ruso-ucrainean. Cu sprijinul militar american sensibil redus și confruntată cu permanente atacuri rusești, armata ucraineană a fost nevoită să adopte o postură pur defensivă. Față de anul anterior, nu au mai fost încercate incursiuni în teritoriul … Citește mai mult
Pitiți în apartamentul nostru, după perdelele albe pline de secrete, în spatele vazelor cu flori uscate și proaspete, cărora le-am schimbat apa ieri, în spatele mirosului de pepene roșu și al unui pleoscăit satisfăcut, stăm noi, doi anonimi pe lumea asta, copiii tuturor stelelor și mirații tuturor viselor. Ne curge zeama dulce pe bărbii … Citește mai mult
Mă cam doare mâna și azi. Încerc să scriu cu ambele mâini și nu prea-mi iese. Of, de ce o fi fost nevoie să trec prin această nevoință? Mă tot gândesc de ce, ce am greșit. Acum faptul e consumat. Suport pentru că e pentru o perioadă, nu pentru totdeauna. De la începutul anului … Citește mai mult
Chimia dragostei „Am să te aștept până te întorci la mine”, îi spune maiorul chinez, iubitei sale, în genunchi, închizându-i catarama pantofului delicat. O atingere suavă și roșeața ei din obraji, pentru că l-a recunoscut, deși pretinsese că își pierduse memoria într-un incendiu provocat și își asumase o nouă identitate. Aerul din jur era … Citește mai mult
Mereu îmi spun că nu mai scriu despre tarele lumii acesteia. Îmi e foarte greu. Cred că scriu terapeutic; mă exorcizez… alung dracii prin scris, ca Cioran. Vă descriu niște evidențe. Deci, cei care v-ați săturat să tot citiți despre lucruri pe care le știți deja, puteți să treceți la altceva. Așadar, subiectul de astăzi … Citește mai mult
Dragii mei cititori, vă mulțumesc încă o dată pentru răbdarea de a mă vedea prin ochii scrisului. Sunt pagini de gânduri și de emoții concretizate rândurile de acum, așa cum ar scrie poetul parafrazabil. Sunt rânduri despre întrebări ale existenței, poate prea simple, dar se înșiră ca mărgăritele și abia așteaptă să ajungă la … Citește mai mult
aveam ceva de respirat plămînul tău stîng oleacă poetic sub sînul de-l plîng apoeții pe talpă sărutul cum zice pohetul nu îndrăzneam să te-ating deșiram firul epic pînă dădeam de dulceața aceea năpraznic te-nconjuram între coapse amarnic (aproape erotic) mai e ceva de respirat între coapsele tale cămașa de noapte crescută-n migdale cu grijă-n … Citește mai mult
Teoretic, deși tânăra noastră alcătuire democratică nu are decât trei decenii, s-ar părea că o serie de automatisme mentale sunt deja funcționale în cadrul diferitelor feluri de a acționa ale semenilor noștri. Este vorba despre modul în care aceștia se raportează, orientează și acționează în spațiul public autohton. Relativ stabile, aceste feluri de a … Citește mai mult
Vise, teritorii deschise de ele Visele parcurg, traversează și ocupă teritorii întinse, fără sfârșit, spații și zone care nu au și nu dispun de cunoștințe, de resurse pentru limite, pentru eventuale scrieri ale desfășurărilor lor, pentru prinderea și așezarea în tipare fixe, sau pentru definitivarea contururilor ce le-ar putea aranja într-un fel de corp, … Citește mai mult
ce e cu fuga asta unde ne grăbim? de ce e tot așa rapid și de ce tot fugim? sau spre ce tot fugim… dimineața ne grăbim să ajungem în locuri locuri din care ne grăbim să plecăm pentru a ajunge de unde am venit plecăm ca să ajungem și ajungem să plecăm de ce … Citește mai mult
Salutări estivale, de data aceasta cu gândul la dealurile parfumate ale Provence-ului, unde soarele de vară coace poveștile și le transformă în amintiri. Uneori, cele mai frumoase descoperiri nu le facem singuri, ci ne sunt dăruite de prieteni. Așa a fost și cu Marcel Pagnol, pe care l-am redescoperit recent datorită unor prieteni dragi de … Citește mai mult
Vorbe din cotidianitatea medie 37. Am cutreierat Bucureștiul într-o atmosferă de cavou încins. Și, la un moment, văd o biserică, pe dreapta. E cazul să intru, am zis, acolo-i și mai răcoare, mă și rog, pot să stau chiar în strană. Am intrat. Răcoare. mai nimeni. Femeia de la lumânări, destul de comunicativă, că … Citește mai mult
Am revenit, noi, prietenii de la cultura Gazetei, într-un august bolojănist, plin de reforme acre și amare, iar glosarul de termeni politici, care e mai actual decât oricând, îl continuăm de data viitoare. Azi, cu sfială, vă spun ceva despre o descoperire neașteptată, ieșită din comun: mintea umană o ia razna la anumite ore? Cam … Citește mai mult
Radu Olteanu a semnat un proiect de suflet, o carte care cuprinde 98 de poezii în care și-a exprimat stările, redând în versuri, „vocea” sufletului său! Această creație literară este dedicată soției și copiilor săi, cât și tuturor celor care aleg să citească în momentele de relaxare volumul. Și dacă tot vorbim de volum, … Citește mai mult
Douăsprezece nopți și o dimineață, de Cristina Danilov, Editura JUNIMEA Viața are întotdeauna ritmurile ei, ritmuri care se propun timpului, vârstelor, stărilor și oricărei mișcări care se vrea adăugată acestor niciodată obosite treceri care întrețin călătoriile care ne însoțesc pentru totdeauna, călătorii care nu obosesc și nu se sfârșesc niciodată. Fiecare dintre toate aceste … Citește mai mult
Baladă pentru educație Un ochean și trei sarmale au visat doi elefanți… Nu e despre animale, e cu oameni importanți, unii-s capete regale, alții numai muzicanți, joacă-n sufletele goale, când își spun, prea demn, savanți, unde legile morale nu-s de cei interesanți. Greutățile furnicii N-a plecat pisica, lângă lemne-așteaptă, unde pietricica … Citește mai mult
mi s-a spus într-o zi fă și tu ceva care să conteze, scrie un Poem, varsă o lacrimă ca nimeni altcineva, caută Perla în cele mai adânci și îndepărtate oceane, du-te unde aerul e cel mai rarefiat și Respiră, potolește-ți setea din Apa care ți-a fost destinată, stai și așteaptă în aeroport Viitorul, găsește-ți Oglinda … Citește mai mult
Roman-foileton lui Onisim Prin evanescenta ceață a dimineții trec două siluete. Încă nu îți dai seama dacă se apropie sau se îndepărtează. Înconjurată de ape, insula celor două personaje începe să prindă contur. Un cerc de aur împrejmuiește cele două siluete și le luminează. Par doi oameni singuri. Aceiași oameni mereu. Indiferent … Citește mai mult
1.Gânduri de vară… Nici nu și-au intrat bine în pâine și tot românul îi întreabă pe președinte și premier: „Unde e cozonacul meu?” Un paradox tragic? Israelul merită riscul asumat de americani. Netanyahu, nu. Netanyahu ne anunță ca decizia lui Trump „va schimba istoria”. În bine sau în mai rău? George Simion se declară gata … Citește mai mult
Despre un oarecare Chopinhauer Ajuns la cină cu-ntârziere, diseară, domnul Chopinhauer, din buzunarul de la pieptul gherocului îngust va scoate, cu greu, un rând de verighete, două cătuşe mici de aur, cu două nume: C h o p i n h a u e r (având, pe cestălalt, să-l spuie nu fără a privi, … Citește mai mult
Poeme de august… Am o foarte bună memorie a parfumurilor, pe unele le țin minte din copilărie și, cînd le regăsesc, se declanșează un fel de vîrtej al memoriei și muzele intră în priză. Între altele, combinația de fîn proaspăt și benzină arsă sau de tei înfloriți și același fîn. Sînt ani buni de … Citește mai mult
3 iunie… La Bacău, cu Ferenike… Ne vedem la Biblioteca Județeană „C. Sturdza” Bacău, într-o oră. Și ne-am văzut: a fost ca de obicei, cu trei suflete la fereastră. 4 iunie… Dimineața a început perfect, la matinalul de la TVR Iași, care se și numește Dimineți perfecte. Mă pregătesc pentru conferința de la UMF, despre … Citește mai mult
Suntem înconjurați de priviri, suntem obișnuiți să ne uităm, dar ducem lipsă de ochi dispuși să vadă, de oameni care trec dincolo de suprafață, care nu se opresc la ce este afișat la prima vedere, ci care au răbdarea, intuiția și profunzimea de a citi ceea ce nu e scris, de a simți ceea ce … Citește mai mult
1.Omagiu lui Tudor Banuș Paul Valéry a scris, înspre crepuscul, o carte, Degas, Danse, Dessin, în care corpul de literă nu este un corpuscul, (ca s-o îngroaşe, cât de cât, se pare). Eu am tradus-o,-n tinereţe, lucru, la „anii falnici“, trudnic, peste poate, fiind adeptul verbului volucru şi-al frazei care merge ca pe roate. … Citește mai mult
Fericirea este, întâi, un drept natural. Oamenii, pe parcurs, pot avea noroc, nenoroc, șanse, neșanse – drepte sau nedrepte. Nu ne aflăm unii cu alții pe o poziție de egalitate. Ne aflăm în împrejurări diferite, în care unii venim cu mai multe șanse decât alții și aceasta ne favorizează și, alteori, privilegiază. Alții vin, din … Citește mai mult
M-am luptat, disperată, să-mi salvez fratele August 2025… Călătoria unui gând; șapte întrebări pentru Ioana Nicolaie Gabriel Enache: Apropiindu-mă și citind poezia și proza dumneavoastră am avut, ca să zic așa, un fel de intuiție, un fel de înțelegere a stărilor citite ca pe o călătorie a unui gând, ca o definire a … Citește mai mult
La începutul şederii mele la Montreal, şefa mea, o mademoiselle căreia adjectivele blândă şi duioasă i s-ar fi potrivit ca nuca-n perete, a insistat să urmez un curs de engleză, căci, spunea ea, nu ştiam destul. De parcă ea ar fi fost mai brează, când i se împleticea limba în gură cu rrr-ul ăla … Citește mai mult
FIZIOLOGIA GUSTULUI Ridichea şi gâsca Doamnelor şi domnilor, bine v-am regăsit. M-am gândit şi m-am răsgândit, în niciun caz nu m-am răzgândit, şi am ajuns la concluzia că totul, sau aproape totul pe lumea asta, în materie de gust, stă sub semnul sintagmei: cum vă place. Multe istorii, chiar şi cele militare, … Citește mai mult
